 | as |
|
| Deplin [ de-plin ] VEZI SINONIME PENTRU deplin PE ESINONIME.COM definiția cuvântului deplin în mai multe dicționareDefinițiile pentru deplin din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEPLIN: DEPLÍN1 adverb De tot, în întregime, pe de-a-ntregul, cu totul, în mod desăvîrșit, complet. Ziua se întunecase deplin și asfințise luceafărul de sară. SADOVEANU, despre P. 24. Voi ce purtați cupa la gură, Ah! deșertați cupa deplin! ALECSANDRI, P. III 84. • (Determinînd un adjectiv) Cînd am fost deplin vindecat... am ieșit în lume și mi-am căutat regimentul. SADOVEANU, P. M. 125. Și-ntr-un coșciug de-argint te-au pus Deplin armat. COȘBUC, P. I 148. • (Precedat de prepoziție «pe») Era într-un tîrgușor de munte și se simțea pe deplin restabilit. GALACTION, O. I 606. Nu putea să o săvîrșească pe deplin, căci turnul se surpa. ISPIRESCU, L. 295. O frunte... corect boltită, care coincide pe deplin cu fața într-adevăr plăcută. EMINESCU, N. 35. ♦ (Popular) Așa cum trebuie, cum se cere. Face slujba deplin. HODOȘ, P. P. 164. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEPLIN: DEPLÍN2, -Ă, deplini, -e, adjectiv Întreg, complet, desăvîrșit, perfect, neștirbit. Nu era stăpîn deplin pe piciorul stîng. DUMITRIU, N. 59. Nimic n-ar putea măsura mai bine dimensiunile misterioase ale lumii ca ascultarea atentă, in liniștea deplină a nopții, a marelui dialog dintre ape și pietre. BOGZA, C. O. 136. Luptătorii cauzelor drepte vor biruința deplină. CAMIL PETRESCU, T. III 324. Ea e stăpină deplină pe veniturile ei. REBREANU, R. I 190. ♦ Ajuns la maturitate. Primăvara toate sînt proaspete, dar nu depline. DELAVRANCEA, A. 5. Forme diferite ale cuvantului deplin: deplin-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru deplin: deplín, deplină [Atestat: VARLAAM, C. 242 / V: dădeplin, deplină, dideplin, deplină a / Plural: deplini, depline / Etimologie: de4 + plin] 1 av De tot. 2 av În întregime. 3 av (Pop) Așa cum trebuie (și cum se cuvine). 4 a Întreg. 5 a Desăvârșit. 6 av (Înv; îs) deplin împuternicit Plenipotențiar. 7 av (Înv; îe) Să fie (cuvântul, voia) deplin(ă) Să se împlinească. 8-9 a, av (Înv; despre durată de timp) Încheiat. 10 av (Înv) Tocmai. Forme diferite ale cuvantului deplin: deplină Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DEPLIN: DEPLIN adjectiv 1. împlinit, încheiat, întreg. (Zece ani deplin.) 2. complet, integral, întreg, tot, total. (Suma deplin de plată.) 3. absolut, adînc, complet, desăvîrșit, perfect, profund, total. (O liniște deplin; întuneric deplin.) 4. complet, integral, întreg, total, (livresc) plenar, (învechit) cumplit. (Mulțumire, realizare deplin.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEPLIN: DEPLÍN, -Ă, deplini, -e, adjectiv, adverb 1. Adj. Întreg, complet2 (1); desăvârșit, perfect. 2. adverb De tot, în întregime, pe de-a-ntregul, complet. ♦ (popular) Așa cum trebuie, cum se cuvine. Face slujba deplin. – De4 + plin. Forme diferite ale cuvantului deplin: deplin-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEPLIN: DEPLÍN, -Ă, deplini, -e, adjectiv, adverb 1. Adj. Întreg, complet2 (1); desăvârșit, perfect. 2. adverb De tot, în întregime, pe de-a-ntregul, complet. ♦ (popular) Așa cum trebuie, cum se cuvine. Face slujba deplin. – De4 + plin. Forme diferite ale cuvantului deplin: deplin-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru deplin: deplín, -ă adjectiv (de și plin). Complet, perfect, întreg: învățat deplin, fericire deplină, victorie deplină. adverb În mod deplin: îs deplin (saŭ pe deplin) convins, fericit. Forme diferite ale cuvantului deplin: deplin-ă deplin-ă curcu Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DEPLIN: DEPLÍN1 deplină (deplini, depline) 1) Care include toate elementele necesare; desăvârșit; total; complet; întreg. Putere deplină. 2) figurat Care este cât se poate de mare; total. /de + plin Forme diferite ale cuvantului deplin: deplină Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru deplin: deplin a. complet, întreg. [literar plin de tot]. ║ adverb cu totul, absolut: pe deplin mulțumit. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DEPLIN: DEPLÍN2 adverb În întregime; cu desăvârșire; de tot; complet. Pe deplin vindecat. /de + plin Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru deplin: deplín adjectiv masculin (silabe -plin), plural deplíni; forme singular deplínă, plural deplíne Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru deplin: deplín (de-plin) adjectiv masculin, plural deplíni; forme deplínă, plural deplíne Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'DEPLIN' depletívDEPLIÁdepliátDEPLIÉREDEPLÍNDEPLINĂTÁTEdeplî́ngDEPLÎ́NGEdepliní |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL deplin Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului deplin dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Deplín, deplină [Atestat: VARLAAM, C. 242 / V: dădeplin, deplină, dideplin, deplină a / Plural: deplini, depline / Etimologie: de4 + plin] 1 av De tot. 6 av Înv; îs deplin împuternicit Plenipotențiar. Zece ani deplin. Suma deplin de plată. O liniște deplin; întuneric deplin. Mulțumire, realizare deplin. DEPLÍN1 deplină deplini, depline 1 Care include toate elementele necesare; desăvârșit; total; complet; întreg. Putere deplină. Mulțumire, realizare deplin. Pe deplin vindecat. |
GRAMATICA cuvântului deplin? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului deplin. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul deplin poate fi: adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE deplin? Vezi cuvântul deplin desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul deplin?[ de-plin ] Se pare că cuvântul deplin are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL deplin |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-și pune în gând?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
