eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție deplinatate


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Deplinătate [ de-pli-nă-ta-te ]
VEZI SINONIME PENTRU deplinătate PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului deplinatate în mai multe dicționare

Definițiile pentru deplinatate din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEPLINĂTATE:
DEPLINĂTÁTE substantiv feminin Faptul de a fi deplin; desăvîrșire, perfecțiune, plenitudine. Cum să-ți explic?... Numai cine iubește drept și cinstit simte deplinătatea unei asemenea bucurii. despre ZAMFIRESCU, R. 132. După două săptămîni de grăunțe și de săceală, Pisicuța

– așa o botezasem pe iapă

– reintrase în deplinătatea formelor alese. HOGAȘ, M. N.

10. Unitatea de caracter și punerea ei în evidență formează frumusețea și deplinătatea tipului lui Levante. MACEDONSKI, O. IV 73.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

DEPLINĂTATE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DEPLINĂTATE:
DEPLINĂTATE s.

1. integritate, plenitudine. (În deplinatate facultăților mintale.)

2. desăvîrșire, plenitudine, plinătate, (învechit) plinăciune, plineală. (Sentiment de deplinatate.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

deplinătate
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru deplinătate:
*deplinătáte forme (despre deplin). Calitatea de a fi deplin, plenitudine, perfecțiune: a fi în deplinătatea sănătățiĭ, a ajunge la deplinătatea mințiĭ.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

deplinătate
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru deplinătate:
deplinătáte substantiv feminin singular [Atestat: (a. 1828) URICARIUL III, 36 / Etimologie: deplin + -ătate] 1 Dezvoltare completă, integrală. 2 Desăvârșire.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

DEPLINĂTATE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEPLINĂTATE:
DEPLINĂTÁTE substantiv feminin Faptul de a fi deplin, desăvârșit; perfecțiune, plenitudine.

– Deplin + sufix -ătate.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

DEPLINĂTATE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEPLINĂTATE:
DEPLINĂTÁTE substantiv feminin Faptul de a fi deplin, desăvârșit; perfecțiune, plenitudine.

– Deplin + sufix -ătate.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

DEPLINĂTATE
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DEPLINĂTATE:
DEPLINĂTÁTE forme Caracter deplin; plenitudine; plinătate. /deplin + sufix deplinatateătate
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

deplinătate
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru deplinătate:
deplinătáte substantiv feminin (silabe -pli-), genitiv dativ articulat deplinătății
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

deplinătate
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru deplinătate:
deplinătáte (de-pli-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat deplinătắții
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'DEPLINATATE'
DEPLIÁdepliátDEPLIÉREDEPLÍNDEPLINĂTÁTEdeplî́ngDEPLÎ́NGEdeplinídeplấnge

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL deplinătate
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului deplinătate dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
În deplinătate facultăților mintale.
Sentiment de deplinătate.
În deplinătate facultăților mintale.
/deplin + sufix deplinătateătate.

GRAMATICA cuvântului deplinătate?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului deplinătate.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul deplinătate poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul deplinătate sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
VEZI PLURALUL pentru deplinătate la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE deplinătate?
Vezi cuvântul deplinătate desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul deplinătate?
[ de-pli-nă-ta-te ]
Se pare că cuvântul deplinătate are cinci silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL deplinătate

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala din vârful buzelor?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
modulație a vocii umane de frecvență, de amplitudine, de spectru de foarte joasă frecvență
a evita un răspuns sau o atitudine hotărâtă, a răspunde evaziv
de mântuială, superficial; batjocoritor, sfidător, ironic
a țipa, a striga, a urla foarte tare
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app