 | as |
|
| Deponent [ de-po-nent ] VEZI SINONIME PENTRU deponent PE ESINONIME.COM definiția cuvântului deponent în mai multe dicționareDefinițiile pentru deponent din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru deponent: deponént2, deponentă smf, a [Atestat: DEX / V: (înv) deponentte / Plural: deponentnți, deponente / Etimologie: it deponente, lat deponens, -ntis] 1-2 (Persoană) care încredințează unei alte persoane sau unei instituții un lucru în temeiul unui contract de depozit Si: depunător. Forme diferite ale cuvantului deponent: deponentă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEPONENT: DEPONÉNT2, -Ă, deponenți, -te, substantiv masculin și forme Persoană care încredințează unei alte persoane un lucru în temeiul unui contract de depozit; depunător. – Din latina deponens, -ntis, italiana deponente. Forme diferite ale cuvantului deponent: deponent-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEPONENT: DEPONÉNT2, -Ă, deponenți, -te, substantiv masculin și forme Persoană care încredințează unei alte persoane un lucru în temeiul unui contract de depozit; depunător. – Din latina deponens, -ntis, italiana deponente. Forme diferite ale cuvantului deponent: deponent-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DEPONENT: DEPONÉNT1 deponenttă (deponentți, deponentte) gramatică (despre unele verbe și forme verbale din latină) Care are formă pasivă și sens activ; cu formă pasivă și sens activ. /<lat. deponens, deponentntis Forme diferite ale cuvantului deponent: deponenttă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEPONENT: DEPONÉNT1, -Ă, deponenți, -te, adjectiv (În gramatica latină, despre verbe și forme verbale) Cu formă pasivă și înțeles activ. – Din limba franceza déponent, latina deponens, -ntis. Forme diferite ale cuvantului deponent: deponent-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEPONENT: DEPONÉNT1, -Ă, deponenți, -te, adjectiv (În gramatica latină, despre verbe și forme verbale) Cu formă pasivă și înțeles activ. – Din limba franceza déponent, latina deponens, -ntis. Forme diferite ale cuvantului deponent: deponent-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DEPONENT: DEPONÉNT2 deponenttă (deponentți, deponentte) m. și forme Persoană care a depus sau depune spre păstrare bani sau hârtii de valoare; depunător. /<fr. deponent, latina deponens, deponentntis Forme diferite ale cuvantului deponent: deponenttă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru deponent: *deponént, -ă adjectiv (latina depónens, -éntis). Care depune, depunător. gramatică Se numesc așa în limba latină niște verbe care au formă pasivă și înț. activ. Forme diferite ale cuvantului deponent: deponent-ă deponent-ă curcu Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru deponent: deponént1, deponentă sn, a [Atestat: HAMANGIU, C. C. 405 / Plural: deponente / Etimologie: franceza déponent, lat deponens, -ntis] 1-2 (Grm lat) (Verb) care are formă pasivă și înțeles activ. Forme diferite ale cuvantului deponent: deponentă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DEPONENT: DEPONÉNT1, -Ă adjectiv, substantiv neutru (verb latin) care are formă pasivă și înțeles activ. (< limba franceza déponent, latina deponens) Forme diferite ale cuvantului deponent: deponent-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEPONENT: DEPONÉNT1, -Ă, deponenți, -te, adjectiv (În gramatica latină, despre verbe) Cu formă pasivă și înțeles activ. Forme diferite ale cuvantului deponent: deponent-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DEPONENT: DEPONÉNT adjectiv, substantiv neutru (Verb latin) care are formă pasivă și înțeles activ. [conform limba franceza déponent, latina deponens]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DEPONENT: DEPONÉNT, -Ă substantiv masculin și forme Depunător de bani, de hârtii de valoare etc. [conform latina deponens, italiana deponente]. Forme diferite ale cuvantului deponent: deponent-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DEPONENT: DEPONÉNT2, -Ă substantiv masculin forme depunător de bani, de hârtii de valoare etc. (< latina deponens, italiana deponente) Forme diferite ale cuvantului deponent: deponent-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru deponent: deponént (gramatică, finanțe) adjectiv masculin, substantiv masculin, plural deponénți; forme singular deponéntă, plural deponénte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru DEPONENT: DEPONÉNT, -Ă adjectiv (conform limba franceza déponent, latina deponens): în sintagma verb deponent (vezi). Forme diferite ale cuvantului deponent: deponent-Ă Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru deponent: deponent a. gramatică se zice de verbele latine cari au forma activă și sensul pasiv. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru deponent: deponént1 adjectiv masculin, plural deponénți; forme deponéntă, plural deponénte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEPONENT: DEPONÉNT2, -Ă, deponenți, -te, substantiv masculin și forme Depunător. Forme diferite ale cuvantului deponent: deponent-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DEPONENT: DEPONENT substantiv (juridic) depunător. (deponent la CEC.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru deponent: deponént2 substantiv masculin, plural deponénți Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'DEPONENT' DEPOLUÁDEPOLUÁNTDEPOLUÁREDEPOLUÁTDEPONÉNTdeponéntădeponénteDEPONTÁdepontáre |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL deponent Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului deponent dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Deponént2, deponentă smf, a [Atestat: DEX / V: înv deponentte / Plural: deponentnți, deponente / Etimologie: it deponente, lat deponens, -ntis] 1-2 Persoană care încredințează unei alte persoane sau unei instituții un lucru în temeiul unui contract de depozit Si: depunător. DEPONÉNT1 deponenttă deponentți, deponentte gramatică despre unele verbe și forme verbale din latină Care are formă pasivă și sens activ; cu formă pasivă și sens activ. Deponens, deponentntis. DEPONÉNT2 deponenttă deponentți, deponentte m. Deponent, latina deponens, deponentntis. Deponént1, deponentă sn, a [Atestat: HAMANGIU, C. 405 / Plural: deponente / Etimologie: franceza déponent, lat deponens, -ntis] 1-2 Grm lat Verb care are formă pasivă și înțeles activ. Deponent la CEC. Deponent la CEC. |
GRAMATICA cuvântului deponent? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului deponent. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul deponent poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE deponent? Vezi cuvântul deponent desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul deponent?[ de-po-nent ] Se pare că cuvântul deponent are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL deponent |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în expresie a trage targa pe uscat?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La singular substantivul deponent are forma: deponéntă
La plural substantivul deponent are forma: deponénți
