eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție descompunere


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIMEANTONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Descompunere [ des-com-pu-ne-re ]
VEZI SINONIME PENTRU descompunere PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului descompunere în mai multe dicționare

Definițiile pentru descompunere din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DESCOMPUNERE:
DESCOMPÚNERE, descompuneri, substantiv feminin Faptul de a (se) descompune.

1. Desfacere a unui obiect, a unui corp etc. în elementele sale componente. Descompunerea apei în oxigen și hidrogen.
       • Descompunerea luminii = punerea în evidență a razelor colorate din care este compusă lumina albă naturală. (matematică) Descompunerea unui număr în factori primi = operație aritmetică pentru aflarea factorilor primi care compun acel număr.
♦ figurat Dezmembrare, destrămare. Descompunerea imperiului sclavagist. ▭ [Imperiul turc și cel austriac] sînt două imperii în descompunere. CAMIL PETRESCU, B. 203.

2. Alterare, putrezire, dezagregare. Cadavrul a intrat în descompunere.

3. figurat Deformare a caracterului, a înfățișării morale sau fizice a cuiva. Descompunere morală.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

descompunere
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru descompunere:
descompúnere substantiv feminin [Atestat: DEX / Plural: descompunereri / Etimologie: descompune] 1 Desfacere în părțile componente Si: descompus1 (1). 2 (Fig) Destrămare. 3 Alterare a unor materii, corpuri organice Si: descompus1 (3). 4 (Fig; despre oameni) Schimbare prin deformare a caracterului, înfățișării morale sau fizice Si: descompus1 (4). 5 (Fig) Crispare a feței Si: descompus1 (5). 6 Reacție chimică în urma căreia o substanță constituită din molecule cu structura mai complicată trece în mai multe substanțe constituite din molecule cu structură mai simplă Si: descompus1 (6).
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

DESCOMPUNERE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DESCOMPUNERE:
DESCOMPUNERE s.

1. desfacere, despărțire, divizare, fracționare, împărțire, scindare, separare, (rar) dezalcătuire. (descompunere în particule a unui corp dezintegrat.)

2. putrefacție, putrezire, (rar) putrefiere, (învechit) putrejune, putrezeală, putreziciune. (descompunere unui cadavru.)

3. acrire, alterare, fermentare, împuțire, înăcrire, stricare. (descompunere mincării.)

4. alterare, rîncezire, stricare. (descompunere a unei materii grase.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

DESCOMPUNERE
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DESCOMPUNERE:
DESCOMPÚNERE substantiv feminin Acțiunea de a (se) descompune și rezultatul ei; desfacere; stricare, putrezire, alterare.
♦ Reacție chimică în urma căreia o substanță cu o structură mai complicată trece în substanțe cu molecule mai simple sau în elementele din care era compusă. [< descompune].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

DESCOMPUNERE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DESCOMPUNERE:
DESCOMPÚNERE, descompuneri, substantiv feminin Faptul de a (se) descompune.
♦ Reacție chimică în urma căreia o substanță constituită din molecule cu structură mai complicată trece în mai multe substanțe constituite din molecule cu structură mai simplă.

– vezi descompune.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

DESCOMPUNERE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DESCOMPUNERE:
DESCOMPÚNERE, descompuneri, substantiv feminin Faptul de a (se) descompune.
♦ Reacție chimică în urma căreia o substanță constituită din molecule cu structură mai complicată trece în mai multe substanțe constituite din molecule cu structură mai simplă.

– vezi descompune.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

DESCOMPUNERE
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DESCOMPUNERE:
DESCOMPÚNERE descompunerei forme

1) vezi A DESCOMPUNE și A SE DESCOMPUNE.

2) Reacție chimică în procesul căreia dintr-o substanță cu structură moleculară mai complexă se obțin mai multe substanțe având structură moleculară mai simplă. /a (se) descompune
Forme diferite ale cuvantului descompunere: descompunerei
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

DESCOMPUNERE
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DESCOMPUNERE:
DESCOMPÚNERE substantiv feminin

1. acțiunea de a (se) descompune.

2. reacție chimică în urma căreia o substanță cu o structură mai complicată trece în substanțe cu molecule mai simple sau în elementele din care era compusă. (< descompune)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

descompunere
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru descompunere:
descompunere substantiv verbal CORUPȚIE. DECADENȚĂ. DECĂDERE. DEPRAVARE. DESFRÎNARE. DESFRÎU. DESTRĂBĂLARE. DEZMĂȚ. DEZMEMBRARE. IMORALITATE. PERDIȚIE. PERVERSITATE. PERVERSIUNE. PERVERTIRE. PIERZANIE. PIERZARE. STRICĂCIUNE. VICIU.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

DESCOMPUNERE
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru DESCOMPUNERE:
DESCOMPÚNERE s.

1. desfacere, despărțire, divizare, fracționare, împărțire, scindare, separare, (rar) dezalcătuire. (descompunere în particule a unui corp dezintegrat.)

2. vezi putrefacție.

 3. vezi alterare.

 4. vezi râncezire.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

descompunere
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru descompunere:
descompunere forme

1. acțiunea de a descompune și starea lucrului descompus;

2. figurat dezorganizare completă.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

descompunere
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru descompunere:
descompúnere substantiv feminin, genitiv dativ articulat descompúnerii; plural descompúneri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

descompunere
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru descompunere:
descompúnere substantiv feminin, genitiv dativ articulat descompúnerii; plural descompúneri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

descompunere
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru descompunere:
*descompunére forme Descompozițiune. Și dis-.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

Descompunere
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Descompunere:
Descompunere ≠ compunere
Definiție sursă: Dicționar de antonime


CUVINTE APROPIATE DE 'DESCOMPUNERE'
descomponíbildescompozițiúnedescompúnDESCOMPÚNEDESCOMPÚNEREDESCOMPÚSDESCONCENTRÁDESCONCENTRÁREDESCONCENTRÁT

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Descompunere
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului descompunere dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Descompúnere substantiv feminin [Atestat: DEX / Plural: descompunereri / Etimologie: descompune] 1 Desfacere în părțile componente Si: descompus1 1.
Descompunere în particule a unui corp dezintegrat.
Descompunere unui cadavru.
Descompunere mincării.
Descompunere a unei materii grase.
DESCOMPÚNERE descompunerei forme 1 vezi A DESCOMPUNE și A SE DESCOMPUNE.
Descompunere în particule a unui corp dezintegrat.

GRAMATICA cuvântului Descompunere?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului descompunere.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Descompunere poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul Descompunere sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul descompunere are forma: descompúneri
VEZI PLURALUL pentru Descompunere la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE descompunere?
Vezi cuvântul descompunere desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul descompunere?
[ des-com-pu-ne-re ]
Se pare că cuvântul descompunere are cinci silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL Descompunere
Inţelegi mai uşor cuvântul descompunere dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Descompunerea luminii = punerea în evidență a razelor colorate din care este compusă lumina albă naturală
Matematică Descompunerea unui număr în factori primi = operație aritmetică pentru aflarea factorilor primi care compun acel număr

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Descompunere

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala pe întrecute?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
urnă în care se găsește, se păstrează cenușa unui mort
eroare de logică constând în a demonstra o teză cu ajutorul alteia, care trebuie să fie ea însăși demonstrată
căutând să se depășească unul pe altul; care mai de care
a împărți în părți egale, în mod loial
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app