 | as |
|
| Descoperitor [ des-co-pe-ri-tor ] VEZI SINONIME PENTRU descoperitor PE ESINONIME.COM definiția cuvântului descoperitor în mai multe dicționareDefinițiile pentru descoperitor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru descoperitor: descoperitor, descoperitoroare [Atestat: PONTBRIANT, despre / Plural: descoperitori, descoperitoroáre / Etimologie: descoperi + -tor] 1-2 smf, a (Înv) (Persoană) care dezvăluie ceva. 3-4 smf, a (Persoană) care observă prima existența a ceva sau intuiește pentru prima dată exact o realitate. 5-6 smf, a (Persoană) care a găsit ceva întâmplător (sau după o căutare). 7-8 smf, a (Persoană) care elaborează, imaginează ceva nou Si: inventator. Forme diferite ale cuvantului descoperitor: descoperitoroare Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DESCOPERITÓR: DESCOPERITÓR, -OÁRE, descoperitori, -oare, substantiv masculin și forme Persoană care face o descoperire. Descoperitorii merg, de altfel, pe dibuite, căci știința sfîrșește acolo unde născocirea începe. MACEDONSKI, O. III 74. Forme diferite ale cuvantului descoperitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DESCOPERITÓR: DESCOPERITÓR descoperitoroáre (descoperitoróri, descoperitoroáre) m. și forme Persoană care descoperă; om care face o descoperire. /a descoperi + sufix descoperitortor Forme diferite ale cuvantului descoperitor: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DESCOPERITÓR: DESCOPERITÓR, -OÁRE, descoperitori, -oare, substantiv masculin și forme Persoană care face o descoperire. – Descoperi + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului descoperitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DESCOPERITÓR: DESCOPERITÓR, -OÁRE, descoperitori, -oare, substantiv masculin și forme Persoană care face o descoperire. – Descoperi + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului descoperitor: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru descoperitor: descoperitór substantiv masculin, plural descoperitóri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru descoperitor: descoperitór substantiv masculin, plural descoperitóri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru descoperitor: descoperitor m. cel ce descopere. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'DESCOPERITOR' descoperimấntDESCOPERÍREDESCOPERÍTdescoperitoáreDESCOPERITÓRdescoperitúrăDESCOPERTÁDESCOPERTÁREdescopertát |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL descoperitor Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului descoperitor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Descoperitor, descoperitoroare [Atestat: PONTBRIANT, despre / Plural: descoperitori, descoperitoroáre / Etimologie: descoperi + -tor] 1-2 smf, a Înv Persoană care dezvăluie ceva. DESCOPERITÓR descoperitoroáre descoperitoróri, descoperitoroáre m. /a descoperi + sufix descoperitortor. |
GRAMATICA cuvântului descoperitor? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului descoperitor. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul descoperitor poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE descoperitor? Vezi cuvântul descoperitor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul descoperitor?[ des-co-pe-ri-tor ] Se pare că cuvântul descoperitor are cinci silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Plan diametral?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul descoperitor are forma: descoperitóri
