 | as |
|
| Descoperire [ des-co-pe-ri-re ] VEZI SINONIME PENTRU descoperire PE ESINONIME.COM definiția cuvântului descoperire în mai multe dicționareDefinițiile pentru descoperire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru descoperire: descoperíre substantiv feminin [Atestat: MARDARIE, L. 103 / V: (îvr) disdescoperire / Plural: descoperireri / Etimologie: descoperi] 1 Dare la o parte a ceva ce acoperă sau învelește Si: descoperit1 (1) Cf dezvelire. 2 (Spc) Dezvelire a unei statui la inaugurare Si: descoperit1 (2). 3 (Îvr) Retragere a unor trupe Si: descoperit1 (3). 4 (Spc) Scoatere a căciulii, a pălăriei etc. Si: descoperit1 (4). 5 (Îe) descoperire în fața (sau înaintea) (cuiva sau a ceva) Cinstire deosebită (adusă cuiva). 6 Neacoperire. 7 (Fig; despre armate) Lăsare a cuiva fără apărare, fiind expus unui atac Si: descoperit1 (6). 8 Lăsare a cuiva fără acoperire legală Si: descoperit1 (7). 9 Demontare a acoperișului unei case Si: descoperit1 (8). 10 Etalare. 11 Intrare a unui obiect sau a unei ființe în câmpul vizual al cuiva Si: descoperit1 (10). 12 Aducere la cunoștință Si: descoperit1 (11), descoperitură (1), revelare. 13 (Spc) Scoatere la lumină a ceva ce a fost ținut ascuns Si: descoperit1 (12), descoperitură (2), destăinuire, dezvăluire. 14 (despre oameni) Dezvăluire a individualității, a personalității Si: descoperit1 (13), descoperitură (3). 15 Trădare. 16 (Înv) Denunțare. 17-18 Aflare (sau înțelegere) a ceva Si: descoperit1 (16-17). 19 Aflare în premieră de existența a ceva Si: descoperit1 (18). 20 (Îrn; îe) descoperirea Americii Laudă a cuiva cu o descoperire cunoscută de toată lumea. 21 Observare. 22 (Prc) Vedere. 23-24 Găsire a ceva din întâmplare (sau după o căutare) Si: descoperit1 (21-22). 25 Realizare a ceva pentru prima dată Si: invenție. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DESCOPERIRE: DESCOPERÍRE, descoperiri, substantiv feminin Acțiunea de a descoperi și rezultatul ei; (concretizat) lucru descoperit. Descoperiri geografice. ▭ Era același carnet în care... își nota odinioară descoperirile și observațiile. C. PETRESCU, A. 302. O descoperire ce am făcut într-un străvechi manuscris. NEGRUZZI, S. I 269. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru descoperire: descoperire forme 1. acțiunea de a descoperi ce era necunoscut sau ascuns: descoperirea tiparului, descoperirea unui complot; 2. lucru descoperit sau aflat; 3. revelațiune: descoperirea sf. leturghii. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DESCOPERIRE: DESCOPERÍRE, descoperiri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) descoperi și rezultatul ei; (concret) ceea ce a fost descoperit, aflat. ♦ Revelație. – vezi descoperi. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru descoperire: descoperíre forme Acțiunea de a descoperĭ ceĭa ce era neștiut: descoperirea Americiĭ. Lucru descoperit: radiu e o mare descoperire a luĭ Curie. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DESCOPERIRE: DESCOPERÍRE, descoperiri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) descoperi și rezultatul ei; (concret) ceea ce a fost descoperit, aflat. – vezi descoperi. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DESCOPERIRE: DESCOPERIRE s. 1. dezvelire. (descoperire lui în timpul somnului.) 2. aflare, găsire. (descoperire unui lucru ascuns.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DESCOPERIRE: DESCOPERÍRE descoperirei forme 1) vezi A DESCOPERI. 2) Obiect, fenomen descoperit. /v. a (se) descoperi Forme diferite ale cuvantului descoperire: descoperirei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru descoperire: descoperíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat descoperírii; plural descoperíri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru descoperire: descoperíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat descoperírii; plural descoperíri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'DESCOPERIRE' descoperămấntdescoperemấntDESCOPERÍdescoperimấntDESCOPERÍREDESCOPERÍTdescoperitoáreDESCOPERITÓRdescoperitúră |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DESCOPERIRE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului descoperire dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 103 / V: îvr disdescoperire / Plural: descoperireri / Etimologie: descoperi] 1 Dare la o parte a ceva ce acoperă sau învelește Si: descoperit1 1 Cf dezvelire. 5 Îe descoperire în fața sau înaintea cuiva sau a ceva Cinstire deosebită adusă cuiva. 20 Îrn; îe descoperirea Americii Laudă a cuiva cu o descoperire cunoscută de toată lumea. Descoperire lui în timpul somnului. Descoperire unui lucru ascuns. DESCOPERÍRE descoperirei forme 1 vezi A DESCOPERI. |
GRAMATICA cuvântului DESCOPERIRE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului descoperire. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DESCOPERIRE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE descoperire? Vezi cuvântul descoperire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul descoperire?[ des-co-pe-ri-re ] Se pare că cuvântul descoperire are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DESCOPERIRE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-i veni cuiva numele?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul descoperire are forma: descoperíri
