 | as |
|
| Descumpănire [ des-cum-pă-ni-re ] VEZI SINONIME PENTRU descumpănire PE ESINONIME.COM definiția cuvântului descumpanire în mai multe dicționareDefinițiile pentru descumpanire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DESCUMPĂNIRE: DESCUMPĂNIRE substantiv derută, dezorientare, încurcătură, nedumerire, perplexitate, zăpăceală, (livresc) deconcertare. (Stare de descumpanire.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DESCUMPĂNIRE: DESCUMPĂNÍRE, descumpăniri, substantiv feminin Faptul de a descumpăni; dezorientare, dezechilibrare. – vezi descumpăni. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DESCUMPĂNIRE: DESCUMPĂNÍRE, descumpăniri, substantiv feminin Faptul de a descumpăni; dezorientare, dezechilibrare. – vezi descumpăni. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DESCUMPĂNIRE: DESCUMPĂNÍRE, descumpăniri, substantiv feminin Faptul de a (se) descumpăni; dezorientare, dezechilibrare. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru descumpănire: descumpăníre substantiv feminin [Atestat: ALAS, 21 I, 1934, 3/2 / Plural: descumpanireri / Etimologie: descumpăni] Dezorientare. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru descumpănire: descumpăníre substantiv feminin, genitiv dativ articulat descumpănírii; plural descumpăníri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru descumpănire: descumpăníre substantiv feminin, genitiv dativ articulat descumpănírii; plural descumpăníri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'DESCUMPANIRE' DESCULȚÁdesculțáreDESCULȚÁTDESCUMPĂNÍDESCUMPĂNÍREDESCUMPĂNÍTdescúmpărdescumpărádescumpăráre |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL descumpănire Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului descumpănire dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Stare de descumpănire. Stare de descumpănire. Descumpăníre substantiv feminin [Atestat: ALAS, 21 I, 1934, 3/2 / Plural: descumpănireri / Etimologie: descumpăni] Dezorientare. |
GRAMATICA cuvântului descumpănire? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului descumpănire. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul descumpănire poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE descumpănire? Vezi cuvântul descumpănire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul descumpănire?[ des-cum-pă-ni-re ] Se pare că cuvântul descumpănire are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL descumpănire |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în sintagma accent grav?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul descumpănire are forma: descumpăníri
