eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție desteptaciune


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Deşteptăciune [ deş-tep-tă-ci-u-ne ]
VEZI SINONIME PENTRU deşteptăciune PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului desteptaciune în mai multe dicționare

Definițiile pentru desteptaciune din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEȘTEPTĂCIUNE:
DEȘTEPTĂCIÚNE substantiv feminin Însușirea de a fi deștept; inteligență, istețime. Sta pururi la bibliotecă, lîngă o fată mărunțică cu ochii plini de deșteptăciune. CAMILAR, N. I 114. Chinui Joe pe bietul Prometeu pentru deșteptăciunea și ascuțimea lui de minte. ISPIRESCU, U. 88.
♦ Faptă sau vorbă de om deștept. (Folosit de obicei ironic) Mare deșteptăciune ai spus!

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

DEȘTEPTĂCIUNE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DEȘTEPTĂCIUNE:
DEȘTEPTĂCIUNE s.

1. intelect, inteligență, judecată, minte, pricepere, rațiune, spirit, (popular) duh, (Banat, Transilvania și Olt.) pamet, (învechit) înțelegere, (familial) doxă, (figurat) cap, creier. (Are o desteptaciune de nivel mediu.)

2. agerime, dibăcie, inteligență, iscusință, istețime, îndemînare, pricepere. (desteptaciune unei persoane.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

DEȘTEPTĂCIUNE
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DEȘTEPTĂCIUNE:
DEȘTEPTĂCIÚNE desteptaciunei forme

1) Facultatea de a înțelege ușor și profund fenomenele, lucrurile; agerime a minții; inteligență.

2) Faptă sau vorbă de om deștept. [articulat deșteptăciunea; genitiv dativ deșteptăciunii; silabe -ciu-ne] /deștept + sufix desteptaciuneăciune
Forme diferite ale cuvantului desteptaciune: desteptaciunei

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

deșteptăciune
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru deșteptăciune:
deșteptăciúne substantiv feminin [Atestat: COSTINESCU / Plural: desteptaciuneni / Etimologie: deștepta + -ăciune] 1 Inteligență. 2 Istețime. 3-4 (Im) Faptă (sau vorbă) a celui care pretinde că este atotștiutor.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

DEȘTEPTĂCIUNE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEȘTEPTĂCIUNE:
DEȘTEPTĂCIÚNE substantiv feminin Însușirea de a fi deștept (2); inteligență.
♦ (Adesea ironic) Faptă sau vorbă de om deștept (2).

– Deștept + sufix -ăciune.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

DEȘTEPTĂCIUNE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEȘTEPTĂCIUNE:
DEȘTEPTĂCIÚNE substantiv feminin Însușirea de a fi deștept (2); inteligență.
♦ (Adesea ironic) Faptă sau vorbă de om deștept (2).

– Deștept + sufix -ăciune.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

deșteptăciune
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru deșteptăciune:
deșteptăciune, deșteptăciuni substantiv feminin (iron.) prostie; faptă sau afirmație care dovedește prostie.
Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

deșteptăciune
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru deșteptăciune:
deșteptăciune forme calitatea omului deștept: pricepere, inteligență.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

deșteptăciune
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru deșteptăciune:
deșteptăciúne substantiv feminin, genitiv dativ articulat deșteptăciúnii
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

deșteptăciune
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru deșteptăciune:
deșteptăciúne substantiv feminin, genitiv dativ articulat deșteptăciúnii
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'DESTEPTACIUNE'
destenguíDESȚEPENÍDEȘTÉPTDEȘTEPTÁDEȘTEPTĂCIÚNEDEȘTEPTÁREDEȘTEPTÁTDEȘTEPTĂTÓRDEȘTEPTĂTÓRUL

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL deșteptăciune
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului deșteptăciune dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Are o deșteptăciune de nivel mediu.
Deșteptăciune unei persoane.
DEȘTEPTĂCIÚNE deșteptăciunei forme 1 Facultatea de a înțelege ușor și profund fenomenele, lucrurile; agerime a minții; inteligență.
[articulat deșteptăciunea; genitiv dativ deșteptăciunii; silabe -ciu-ne] /deștept + sufix deșteptăciuneăciune.
Deșteptăciúne substantiv feminin [Atestat: COSTINESCU / Plural: deșteptăciuneni / Etimologie: deștepta + -ăciune] 1 Inteligență.
Deșteptăciune unei persoane.

GRAMATICA cuvântului deșteptăciune?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului deșteptăciune.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul deșteptăciune poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul deșteptăciune sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
VEZI PLURALUL pentru deșteptăciune la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE deşteptăciune?
Vezi cuvântul deşteptăciune desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul deşteptăciune?
[ deş-tep-tă-ci-u-ne ]
Se pare că cuvântul deşteptăciune are şase silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL deșteptăciune

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Strofă safică?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
obiect asemănător cu un steag 1, făcut din mai multe năframe de mătase și împodobit cu panglici și spice de grâu, pe care îl poartă un călăreț în fruntea alaiului care merge să aducă mireasa la casa mirelui
limbaj artificial, alcătuit dintr-un sistem de semne convenționale
strofă compusă din patru versuri, primele trei safice, iar ultimul adonic
profesor universitar titular, cu toate titlurile și drepturile prevăzute de lege
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app