eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție desteptator


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Deşteptător [ deş-tep-tă-tor ]
VEZI SINONIME PENTRU deşteptător PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului desteptator în mai multe dicționare

Definițiile pentru desteptator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEȘTEPTĂTÓR:
DEȘTEPTĂTÓR, -OÁRE, deșteptători, -oare, adjectiv Care deșteaptă din somn.
       • (Substantivat) Vino după mine

– mi-a zis deșteptătorul. GALACTION, O. I 242.
       • Ceas deșteptător (și substantivat, n.) = ceasornic care sună la momentul dorit, spre a deștepta pe cineva din somn. Administratorul Filip, ingenios, căuta să atragă cititori și abonați, dîndu-le ca premii ceasuri deșteptătoare, gramofoane, mașini de cusut, farfurii și pahare. PAS, Z. I 168.
Forme diferite ale cuvantului desteptator: -oÁre

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



deșteptător
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru deșteptător:
deșteptător, desteptatoroare [Atestat: N. COSTIN, ap. LET. 462 / Plural: desteptatori, desteptatoroáre / Etimologie: deștepta + -(ă)tor] 1 a Care deșteaptă din somn. 2 substantiv masculin (Reg; art) Porcarul. 3 a Care face să se manifeste, să apară ceva. 4 a (Îvr) Care face să evolueze din punct de vedere spiritual. 5-6 sn, a (Șîs ceas desteptator) (Ceasornic) care sună automat la o oră spre a deștepta pe cineva din somn.
Forme diferite ale cuvantului desteptator: desteptatoroare

Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

DEȘTEPTĂTÓR
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEȘTEPTĂTÓR:
DEȘTEPTĂTÓR, -OÁRE, deșteptători, -oare, adjectiv Care deșteaptă din somn.
       • Ceas deșteptător (și substantivat, n.) = ceasornic care sună automat la o oră spre a deștepta pe cineva din somn.

– Deștepta + sufix -ător.
Forme diferite ale cuvantului desteptator: -oÁre

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

DEȘTEPTĂTÓR
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEȘTEPTĂTÓR:
DEȘTEPTĂTÓR, -OÁRE, deșteptători, -oare, adjectiv Care deșteaptă din somn.
       • Ceas deșteptător (și substantivat, n.) = ceasornic care sună automat la o oră spre a deștepta pe cineva din somn.

– Deștepta + sufix -ător.
Forme diferite ale cuvantului desteptator: -oÁre

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)



DEȘTEPTĂTÓR
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DEȘTEPTĂTÓR:
DEȘTEPTĂTÓR2 desteptatoroáre n. Ceasornic prevăzut cu un mecanism special, care sună automat la ora dorită pentru a deștepta pe cineva din somn. /a deștepta + sufix desteptatorător
Forme diferite ale cuvantului desteptator: oáre

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

deșteptător
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru deșteptător:
deșteptătór, -oáre adjectiv Care te deșteaptă. Ceasornic deșteptător, al căruĭ mecanizm are un clopoțel care sună ca să te deștepte la ora pe care ĭ-o fixezĭ.
Forme diferite ale cuvantului desteptator: -oáre Țara desteptatorm

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

DEȘTEPTĂTÓR
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DEȘTEPTĂTÓR:
DEȘTEPTĂTÓR1 desteptatoroáre (desteptatoróri, desteptatoroáre) Care deșteaptă; care trezește din somn. /a deștepta + sufix desteptatorător
Forme diferite ale cuvantului desteptator: oáre

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

deșteptător
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru deșteptător:
deșteptătór adjectiv masculin, plural deșteptătóri; forme singular și plural deșteptătoáre
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

deșteptător
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru deșteptător:
deșteptătór1 adjectiv masculin, plural deșteptătóri; forme singular și plural deșteptătoáre
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

deșteptător
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru deșteptător:
deșteptător n. care deșteaptă. ║ n. ceasornic care deșteaptă la timp.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

DEȘTEPTĂTOR
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DEȘTEPTĂTOR:
DEȘTEPTĂTOR substantiv (învechit, în Transilvania) sculător.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

deșteptător
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru deșteptător:
*deșteptătór2 substantiv neutru, plural deșteptătoáre
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'DESTEPTATOR'
DEȘTEPTÁDEȘTEPTĂCIÚNEDEȘTEPTÁREDEȘTEPTÁTDEȘTEPTĂTÓRDEȘTEPTĂTÓRULdeșteptícădesțerádesțeráre

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL deșteptător
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului deșteptător dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Deșteptător, deșteptătoroare [Atestat: N.
462 / Plural: deșteptători, deșteptătoroáre / Etimologie: deștepta + -ător] 1 a Care deșteaptă din somn.
5-6 sn, a Șîs ceas deșteptător Ceasornic care sună automat la o oră spre a deștepta pe cineva din somn.
DEȘTEPTĂTÓR2 deșteptătoroáre n.
/a deștepta + sufix deșteptătorător.
DEȘTEPTĂTÓR1 deșteptătoroáre deșteptătoróri, deșteptătoroáre Care deșteaptă; care trezește din somn.
/a deștepta + sufix deșteptătorător.



GRAMATICA cuvântului deșteptător?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului deșteptător.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul deșteptător poate fi: substantiv, adjectiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul deșteptător sa indeplinească rolul de: substantiv masculin, substantiv neutru, adjectiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul deșteptător are forma: deșteptătoáre

CUM DESPART ÎN SILABE deşteptător?
Vezi cuvântul deşteptător desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul deşteptător?
[ deş-tep-tă-tor ]
Se pare că cuvântul deşteptător are patru silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL deșteptător
Inţelegi mai uşor cuvântul deșteptător dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
= ceasornic care sună la momentul dorit, spre a deștepta pe cineva din somn
= ceasornic care sună automat la o oră spre a deștepta pe cineva din somn
= ceasornic care sună automat la o oră spre a deștepta pe cineva din somn



© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL deșteptător

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Coală sau hârtie ministerială sau de format ministerial?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
abatere de la forma sferică a suprafețelor de undă, în propagarea troposferică a undelor radioelectrice
slava sŬvada
coală de hârtie de format obișnuit pentru cereri
persoană aparținând unei ramuri îndepărtate a familiei cuiva
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app