eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție detine


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Deţine [ de-ţi-ne ]
VEZI SINONIME PENTRU deţine PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului detine în mai multe dicționare

Definițiile pentru detine din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a deține
Verbul: a deține (forma la infinitiv)
A deține conjugat la timpul prezent:
  • eu dețin
  • tu deții
  • el ea deține
  • noi deținem
  • voi dețineți
  • ei ele dețin
VEZI VERBUL a deține CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEȚINE:
DEȚÍNE, dețin, verb

III. tranzitiv

1. A avea în păstrare un bun material (fără a fi numaidecît proprietarul lui); a avea în posesiune un lucru, a stăpîni.
       • figurat Postelnicul era dregătorul cel mai apropiat de persoana domnitorului. El deținea secretele de stat. istorie R.P.R. 87. E ușor să crezi, cînd ești departe, că numai tu deții adevărul. C. PETRESCU, Î. II 18.
♦ A ocupa (o funcție, un post).

2. (Cu privire la oameni) A lipsi de libertate personală; a ține sub stare de arest.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

deține
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru deține:
dețíne verb tranzitiv: [Atestat: GHICA, S., ap. DLR ms / V: (pop) detineneá / prezentul indicativ: detinețín / Etimologie: franceza detenir, lat detinere] 1 (Îvr) A reține cu sila. 2 (Înv) A aresta pentru cercetări. 3 (Înv; pex) A ține la închisoare. 4 (Înv) A dobândi 5 (C.i. bunuri materiale, drepturi) A avea în proprietate. 6 A fi în posesia unor informații. 7 (C.i. funcții, grade, titluri) A ocupa într-o ierarhie.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

DEȚINE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DEȚINE:
DEȚINE verb

1. a avea, a poseda, a stăpîni, (învechit) a posesui. (A detine un bun material.)

2. a avea, a poseda, a purta. (detine numele de român.)

3. a avea, a ocupa. (detine funcția de...)

4. (juridic) a aresta, a închide, a întemnița, a reține, (învechit și regional) a robi, (învechit) a arestălui, a arestui, a popri, a temnița, a zăvorî. (A fost detine ilegal.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

DEȚINE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEȚINE:
DEȚÍNE, dețín, verb

III. tranzitiv

1. A avea în stăpânire sau în păstrare un bun material.

2. A dispune de..., a poseda, a avea; specializare a poseda un titlu, un premiu etc.; a avea o funcție, un grad etc.

3. A ține pe cineva închis (pentru cercetări sau după ce a fost condamnat).

– Din limba franceza détenir (după ține).

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

DEȚINE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEȚINE:
DEȚÍNE, dețín, verb

III. tranzitiv

1. A avea în stăpânire sau în păstrare un bun material.

2. A dispune de..., a poseda, a avea; specializare a poseda un titlu, un premiu etc.; a avea o funcție, un grad etc.

3. A ține pe cineva închis (pentru cercetări sau după ce a fost condamnat).

– Din limba franceza détenir (după ține).

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

DEȚINE
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DEȚINE:
DEȚÍNE verb

III. trecut

1. A avea în stăpânire sau în păstrare un bun material.
♦ A ocupa o funcție, un post.

2. A lipsi pe cineva de libertate personală; a ține la arest. [P.i. dețin, conjuncție -nă, variantă deținea verb

II. / după limba franceza détenir].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

DEȚINE
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DEȚINE:
DEȚÍNE verb trecut

1. a avea în stăpânire sau în păstrare un bun material; a poseda.

2. a fi în posesia unui titlu, unui premiu.
       • a ocupa o funcție, un post.

3. a lipsi pe cineva de libertate; a ține sub stare de arest. (după limba franceza détenir)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

deține
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru deține:
dețíne (a detine) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele dețín, persoana a doua singular: tu dețíi, persoana întâi plural: noi dețínem, persoana a doua plural: voi dețíneți; conjunctiv prezent 3 să dețínă; gerunziu deținấnd; participiu deținút
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

deține
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru deține:
dețíne verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele dețín, persoana întâi plural: noi dețínem; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural dețínă; gerunziu deținând; participiu deținút
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

deține
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru deține:
deține vezi

1. a ținea cu nedrept ce nu-i al său; a deține averea altuia;

2. a reține, a opri.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a


CUVINTE APROPIATE DE 'DETINE'
detimbrátdétinădeținătoáreDEȚINĂTÓRDEȚÍNEDEȚINEÁDEȚÍNEREDEȚINÚTdeținútă

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL deține
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului deține dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
DLR ms / V: pop dețineneá / prezentul indicativ: deținețín / Etimologie: franceza detenir, lat detinere] 1 Îvr A reține cu sila.
A deține un bun material.
Deține numele de român.
Deține funcția de.
A fost deține ilegal.
Dețíne a deține verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele dețín, persoana a doua singular: tu dețíi, persoana întâi plural: noi dețínem, persoana a doua plural: voi dețíneți; conjunctiv prezent 3 să dețínă; gerunziu deținấnd; participiu deținút.
Deține numele de român.

GRAMATICA cuvântului deține?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului deține.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul deține poate fi: verb,

    CUM DESPART ÎN SILABE deţine?
    Vezi cuvântul deţine desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul deţine?
    [ de-ţi-ne ]
    Se pare că cuvântul deţine are trei silabe

    © 2024 qDictionar.com


    SINONIME PENTRU CUVÂNTUL deține

    Eşti tare la limba română?

    Ce înseamnă expresia: Caiet de sarcini?

    Apasă click pe răspunsul corect.
    corectcorectgresitgreşit
    a împotriva direcției firești în care crește părul pe capul și pe corpul ființelor; b împotriva direcției unui curs de apă sau a unui agent fizic în mișcare; c potrivnic, ostil; echivoc
    cu puțin lanț la apă
    document care cuprinde condițiile tehnice, de calitate, termenele și programele de lucru etc
    situație de care se bucură membrii unei adunări legislative de a nu putea fi urmăriți sau arestați fără aprobarea organului din care fac parte
    VEZI RĂSPUNSUL CORECT

    Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


    dex-app