eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție detuna


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Detuna [ de-tu-na ]
VEZI SINONIME PENTRU detuna PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului detuna în mai multe dicționare

Definițiile pentru detuna din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a detuna
Verbul: a detuna (forma la infinitiv)
A detuna conjugat la timpul prezent:
  • eu detun
  • tu detuni
  • el ea detună
  • noi detunăm
  • voi detunați
  • ei ele detună
VEZI VERBUL a detuna CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DETUNA:
DETUNÁ, persoană 3 detúnă, verb

I.

1. intranzitiv A face un zgomot ca al tunetului, a produce o detunătură (sau detunături); a bubui (puternic); prin extensie a răsuna tare. Răgetul de leu al lui boier Cristea detună în liniștea de la odăi. SADOVEANU, M. C. 207. Toba detuna cutremurînd geamurile. C. PETRESCU, C. vezi 198. Neîncetat îi detunau în urechi: ucigașule, hoțule! CONTEMPORANUL, III 704. Vuiește aprig cîmpul și armele răsună Și tunurile crunte ca tunete detună. ALECSANDRI, P. A. 145.
       • (Subiectul este locul în care se produce detunătura) Peste cîteva minute începu să detune casa de sforăiturile lui ca tunetul. POPESCU, B. II 97.
♦ tranzitiv (Neobișnuit) A face să răsune. A lovit aproape un obuz care-a detunat urechile. C. PETRESCU, Î. II 35.
♦ figurat (Despre ființe) A-și manifesta mînia în mod zgomotos. Țîțaca noastră Leona avea nevoie să se mînie, să tune și să detune în fiecare zi. SADOVEANU, N. forme 6.

2. intranzitiv A trăsni. Furtuna detuna o dată în mijlocul bolții și catapeteasma cerului era crăpată de fulger. ARGHEZI, P. T. 160. Un trăsnet în groaznica-i urgie Lucește, crapă, cade, detună-n vijelie. MACEDONSKI, O. I 252.
       • tranzitiv Un trăsnet îngrozitor detună stejarul. ȘEZ. III 235.

3. tranzitiv A zdrobi, a nimici. Merg oștile sovietice cu putere înainte și-i detună pe nemți. SADOVEANU, M. C. 109.
       • reflexiv reciproc. Acei cocori vin de pe unde se bat încă oameni și se detună unii pe alții, omorîndu-se. SADOVEANU, M. C. 155.
♦ figurat A nimici, a zdrobi prin cuvinte. Acesta, după ce detună pre toți verb reflexiv:ăjmașii săi, într-un cuvînt potrivit cu împrejurările, se înturna biruitor acasă. NEGRUZZI, S. I 227.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

detuna
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru detuna:
detuná [Atestat: URECHE, ap. LET. 103 / prezentul indicativ: detún / Etimologie: lat detonare] 1-2 vti (Pop) A lovi fulgerul Si: a trăsni. 3 vi (Înv) A tuna. 4-5 verb tranzitiv, reflexiv: (Îvr; fig) A (se) dărâma. 6 verb tranzitiv: (Îvr; fig; c.i. mintea) A tulbura. 7 verb tranzitiv: (Îvp) A descărca o armă de foc (cu scopul de a ucide) Si: a împușca. 8 verb tranzitiv: (Înv) A bombarda. 9 verb tranzitiv: (Înv; pex) A doborî. 10 verb tranzitiv: (Înv) A lovi. 11 verb tranzitiv: (Înv; pex) A birui. 12 vi A face un zgomot ca al tunetului Si: a bubui. 13 vi (Pex) A răsuna. 14 vi (despre arme de foc sau alte surse de zgomot) A produce un zgomot înfundat și puternic, adesea repetat (prin ecou) la intervale egale Si: a exploda. 15 vi (Fig; despre oameni) A-și manifesta mânia în mod zgomotos. 16 vi (Fig; despre voce, cuvinte) A răsuna puternic. 17 verb tranzitiv: (Reg; fig) A crăpa. 18 verb reflexiv: (Olt) A se chinui să ducă o greutate Si: (îrg) a se huțupăui.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

detuna
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru detuna:
detuná (detún, detunát), verb –

1. A fulgera, a cădea trăznetul[1] pe un obiect. –

2. A dărîma, a nărui, a doborî. –

3. A exploda. latina detǒnāre (Pușcariu 530; Tiktin; Candrea; Scriban). REW 2609 crede că este vorba despre o formație neol., ceea ce nu este adevărat decît pentru ultimul sens al cuvîntului limba română; de altfel, este cuvînt tradițional și cu desăvîrșire popular.

– derivat detunătură, substantiv feminin (trăznet[1]); detunător, adjectiv (bubuitor); detunător, substantiv neutru (mecanism care provoacă explozia), din limba franceza détonateur. conform tuna și toponimul Detunata.[1]
Forme diferite ale cuvantului detuna: detún detuná

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

DETUNA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DETUNA:
DETUNÁ, detún, verb

I.

1. intranzitiv (La persoană

3) A face un zgomot ca al tunetului; a bubui; prin extensie a răsuna.
♦ tranzitiv (Rar) A face să răsune.

2. intranzitiv figurat (Despre oameni) A-și manifesta mânia în mod zgomotos.

3. intranzitiv și tranzitiv (La persoană

3) A trăsni.

4. tranzitiv (Adesea figurat) A zdrobi, a nimici; a nărui.

– latina detonare.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

DETUNA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DETUNA:
DETUNÁ, detún, verb

I.

1. intranzitiv (La persoană

3) A face un zgomot ca al tunetului; a bubui; prin extensie a răsuna.
♦ tranzitiv (Rar) A face să răsune.

2. intranzitiv figurat (Despre oameni) A-și manifesta mânia în mod zgomotos.

3. intranzitiv și tranzitiv (La persoană

3) A trăsni.

4. tranzitiv (Adesea figurat) A zdrobi, a nimici; a nărui.

– latina detonare.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

DETUNA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DETUNA:
DETUNA verb

1. a bubui, a dudui, a trăsni, a tuna, a vui, (popular) a răzbubui. (detuna în depărtare.)

2. a trăsni. (A detuna un copac.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

detuna
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru detuna:
detuná (a detuna) (a bubui) verb, indicativ prezent 3 detúnă
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

detuna
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru detuna:
detuná verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea detúnă
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'DETUNA'
DETRONÁTdetronídetubáredetumescénțăDETUNÁdetunántDETUNÁREDETUNÁTDetunata

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL detuna
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului detuna dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Detuna în depărtare.
A detuna un copac.
Detuná a detuna a bubui verb, indicativ prezent 3 detúnă.

GRAMATICA cuvântului detuna?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului detuna.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul detuna poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul detuna sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două

CUM DESPART ÎN SILABE detuna?
Vezi cuvântul detuna desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul detuna?
[ de-tu-na ]
Se pare că cuvântul detuna are trei silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL detuna

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: O zvârlitură de băț?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
din plin, din belșug
intersecția planului meridian cu planul orizontal într-un loc dat; linie meridiană
distanță până la care se poate arunca un băț sau o piatră; distanță mică
a a pierde o partidă la jocul de cărți; b a trebui să plătească o datorie
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app