 | as |
|
| Dezmoştenire [ dez-moş-te-ni-re ] VEZI SINONIME PENTRU dezmoştenire PE ESINONIME.COM definiția cuvântului dezmostenire în mai multe dicționareDefinițiile pentru dezmostenire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEZMOȘTENIRE: DEZMOȘTENÍRE, dezmoșteniri, substantiv feminin Acțiunea de a dezmoșteni și rezultatul ei; înlăturare de la o moștenire. ♦ figurat Nenorocire, răstriște. Tot ce-aș verb reflexiv:ea ca mîngîiere într-a mea dezmoștenire E să mi se țină-n seamă că am plîns ș-am suferit. MACEDONSKI, O. I 11. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dezmoștenire: dezmoșteníre substantiv feminin [Atestat: POLIZU / S și: desmdezmostenire / Plural: dezmostenireri / Etimologie: dezmoșteni] 1 Înlăturare a cuiva (prin testament) de la o moștenire (1). 2 Stare a celui dezmoștenit (1). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEZMOȘTENIRE: DEZMOȘTENÍRE, dezmoșteniri, substantiv feminin Acțiunea de a dezmoșteni și rezultatul ei. – vezi dezmoșteni. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEZMOȘTENIRE: DEZMOȘTENÍRE, dezmoșteniri, substantiv feminin Acțiunea de a dezmoșteni și rezultatul ei. – vezi dezmoșteni. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dezmoștenire: dezmoșteníre substantiv feminin, genitiv dativ articulat dezmoștenírii; plural dezmoșteníri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dezmoștenire: dezmoșteníre substantiv feminin, genitiv dativ articulat dezmoștenírii; plural dezmoșteníri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'DEZMOSTENIRE' DEZMORȚÍREDEZMORȚÍTdezmoștenéscDEZMOȘTENÍDEZMOȘTENÍREDEZMOȘTENÍTdezmoțátDEZMẮȚdezmuguríre |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL dezmoștenire Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dezmoștenire dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Dezmoșteníre substantiv feminin [Atestat: POLIZU / S și: desmdezmoștenire / Plural: dezmoștenireri / Etimologie: dezmoșteni] 1 Înlăturare a cuiva prin testament de la o moștenire 1. |
GRAMATICA cuvântului dezmoștenire? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dezmoștenire. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul dezmoștenire poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE dezmoştenire? Vezi cuvântul dezmoştenire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dezmoştenire?[ dez-moş-te-ni-re ] Se pare că cuvântul dezmoştenire are cinci silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv cu sau de mare tiraj?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul dezmoștenire are forma: dezmoșteníri
