 | as |
|
| Diacon [ di-a-con ] VEZI SINONIME PENTRU diacon PE ESINONIME.COM definiția cuvântului diacon în mai multe dicționareDefinițiile pentru diacon din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru diacon: diácon, diaconi substantiv masculin Membru al clerului ortodox și catolic, atașat direct episcopului, care se află pe prima treaptă a ierarhiei preoțești și care are funcții liturgice mult mai reduse decât în primele secole ale termen bisericesc creștine, rămânând numai în catedralele chiriarhale, la m-ri și la unele termen bisericesc din orașe; rolul său principal este rostirea ecteniilor în mijlocul termen bisericesc Primul diacon a fost sf. Ștefan, ucis cu pietre. – Din limba slavă (veche) dijakonŭ (< greacă diakonos). Definiție sursă: Dicționar religios |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru diacon: diácon (diáconi), substantiv masculin – Membru al clerului aflat pe prima treaptă a ierarhiei bisericești. greacă διάϰονος (Murnu), în parte prin intermediul limba slavă (veche) dijakonŭ (Vasmer, greacă, 52). – derivat diaconar, substantiv neutru (învechit, liturghier); diaconeasă, (femeie în slujba bisericii); diaconesc, adjectiv (de diacon); arhidiacon, substantiv masculin (prim diacon). Forme diferite ale cuvantului diacon: diáconi Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DIACON: DIÁCON, diaconi, substantiv masculin Membru al clerului, din prima treaptă a ierarhiei preoțești. Diaconii au ridicat cădelnițele. GALACTION, O. I 75. Blagoslovea pe diacon la slujbă. CREANGĂ, A. 140. – Pronunțat: di-a-. – Accentuat și: diacón. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru diacon: diácon substantiv masculin [Atestat: CORESI, EV. 180 / V: (reg) deadiacon / P: di-adiacon / Plural: diaconi / Etimologie: vsl диꙗконъ] 1 Membru al clerului aflat pe prima treaptă a ierarhiei preoțești. 2 Rang ocupat de un diacon (1) în ierarhia preoțească.[1] Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru diacon: diácon și -ón m., vocativ diacóne și -oáne (limba neogreacă și vgr. diákonos, de unde și latina diáconus și limba franceza diacre; vechea slavă diĭakonŭ). Primu grad preuțesc. – vezi diac, ipo- și arhi-diacon, preut. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DIACON: DIÁCON, diaconi, substantiv masculin Membru al clerului hirotonit în prima treaptă a ierarhiei bisericești. [ pronunție: di-a-] – Din limba slavă (veche) dijakonŭ. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DIACON: DIÁCON, diaconi, substantiv masculin Membru al clerului aflat pe prima treaptă a ierarhiei preoțești. [ pronunție: di-a-] – Din limba slavă (veche) dijakonŭ. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru diacon: diacon m. întâiul grad de jos în sus în ierarhia bisericească: diaconul e subordonat preotului. [greacă mod. DIÁKONOS]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DIACON: DIÁCON diaconi m. Slujitor al cultului aflat pe prima treaptă a ierarhiei preoțești. [silabe di-a-] /<sl. dijakonu Forme diferite ale cuvantului diacon: diaconi Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru diacon: diácon substantiv masculin (silabe dia-), plural diáconi Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru diacon: diácon (di-a-) substantiv masculin, plural diáconi Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'DIACON' diáceDIACHÉNĂDIACLÁZĂDIACLINÁLDIÁCONdiáconădiaconárdiaconáșdiaconát |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL diacon Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului diacon dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 180 / V: reg deadiacon / P: di-adiacon / Plural: diaconi / Etimologie: vsl диꙗконъ] 1 Membru al clerului aflat pe prima treaptă a ierarhiei preoțești. DIÁCON diaconi m. |
GRAMATICA cuvântului diacon? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului diacon. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul diacon poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE diacon? Vezi cuvântul diacon desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul diacon?[ di-a-con ] Se pare că cuvântul diacon are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A se face sau a fi avocatul cuiva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul diacon are forma: diáconi
