 | as |
|
| Direct [ di-rect ] VEZI SINONIME PENTRU direct PE ESINONIME.COM definiția cuvântului direct în mai multe dicționareDefinițiile pentru direct din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru direct: diréct, directă [Atestat: MARIAN, PR. I, 39/18 / Plural: directcți, directe / Etimologie: franceza direct, lat directus] 1 a Care are loc fără mijlocirea cuiva sau a ceva. 2 a (Îs) Vot direct Vot exprimat prin participarea la urnă a fiecărui cetățean. 3 a (Îs) Impozit (sau, înv, bir) direct sau contribuție (sau dare) directă Impozit asupra venitului sau proprietății perceput în baza unor roluri nominale. 4 a (Îs) Vorbire directă sau stil direct Procedeu sintactic și stilistic de redare fidelă a spuselor sau gândurilor cuiva. 5 a (Îs) Complement direct Complement care determină un verb tranzitiv. 6 a (Îs) Propoziție completivă directă Propoziție care îndeplinește în frază rolul de complement direct (5). 7 a (Îs) Caz direct Nume dat în gramatica română cazului nominativ, acuzativ și vocativ, iar în gramatica altor limbi cazului nominativ și vocativ. 8 a (Îs) Mod direct Modul indicativ. 9 a (Îs) Întrebare directă Întrebare care se realizează printr-o propoziție principală sau independentă. 10 a (Îs) Construcție directă Construcție lexicală în care subiectul, predicatul și complementele sunt așezate în ordinea lor logică sau normală. 11 a (Rar) Care reproduce întocmai un model Si: exact. 12 av În mod nemijlocit Si: (liv) directamente. 13-14 av (Îe) A fi sau a (se) face direct răspunzător (de ceva) A răspunde (sau a face pe cineva să răspundă) personal și integral de anumite fapte. 15 av (Mat; despre mărimi; îs) direct proporțional Care variază în așa fel încât creșterea sau scăderea unei mărimi de un număr de ori provoacă creșterea sau scăderea celeilalte de același număr de ori. 16 a Care duce de-a dreptul la țintă. 17 a (Îs) Zbor direct Zbor fără escală. 18 a (Îs) Tren (sau vagon) direct Tren (sau vagon) care face legătura între două puncte fără transbordare. 19 a (despre descendenți sau ascendenți) Care se află în linie dreaptă de înrudire. 20 a (Îla) (În) linie directă Din tată în fiu. 21 substantiv feminin Lovitură la box aplicată prin întinderea mâinii drept înainte. 22 av (În legătură cu verbe de mișcare) În linie dreaptă, fără a se abate din drum. 23 av (Pex) Fără ocol. 24 a Nedisimulat. 25 av Fățiș. 26 av În întregime. modificată Forme diferite ale cuvantului direct: directă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DIRECT: DIRÉCT2, -Ă, direcți, -te, adjectiv 1. Care duce de-a dreptul la țintă, fără ocol, drept. Trebuia să treacă rîul ca să apuce o cale mai directă către casă. BOLINTINEANU, O. 427. • figurat Dacă Ghindăoanu simte atacul direct, iese de la stînă și se ferește în rîpă. SADOVEANU, P. M. 123. Discuția... era chiar prea directă. CAMIL PETRESCU, U. N. 8. • Tren direct = tren care parcurge cu aceeași formație distanța între două puncte (de obicei depărtate). Vagon direct = vagon care se atașează succesiv la garnitura a două sau mai multe trenuri, astfel ca pasagerii să ajungă la destinație fără transbordare. • locuțiune adjectiv (Despre descendență) În linie directă = (în opoziție cu în linie colaterală) din tată în fiu, în linie dreaptă. ♦ Fără ascunzișuri, pe față, fățiș. Pe urmă a trecut la amenințări directe. CAMIL PETRESCU, U. N. 49. 2. Care se face sau are loc fără intermediar; nemijlocit. Va trebui să ia contact direct cu țăranii. REBREANU, R. II 11. • Vot direct = vot exprimat în chip nemijlocit prin participarea fiecărui cetățean la urnă. La alegerile pentru Marea Adunare Națională și pentru toate sfaturile populare, oamenii muncii, cetățeni ai Republicii Populare Romîne, participă în mod nemijlocit, prin vot direct. CONST. R.P.R. 44. Impozit direct = impozit asupra veniturilor și proprietăților, perceput nemijlocit pe baza unor roluri nominale. (gramatică) Complement direct = parte de propoziție care determină un verb tranzitiv, indicînd asupra cui (ființă, lucru, proces etc.) trece nemijlocit acțiunea verbului respectiv sau indicînd rezultatul unei acțiuni. Vorbire directă sau stil direct = reproducere întocmai a spuselor cuiva în așa fel, încît fraza care conține această reproducere nu este subordonată gramatical față de un verb de declarație. ♦ (La box; substantivat, forme) Lovitură dată cu mîna întinsă, drept înainte. Forme diferite ale cuvantului direct: direct-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DIRECT: DIRÉCT, -Ă, direcți, -te, adjectiv, substantiv feminin, adverb 1. Adj. Care duce la țintă, de-a dreptul, fără ocol; drept. • În linie directă = din tată în fiu, în linie dreaptă de rudenie. 2. S. forme Lovitură dată de un boxer cu mâna întinsă drept înainte. 3. adverb De-a dreptul, fără ocol. 4. Adj. Care se face, are loc fără intermediar sau fără ascunzișuri, fățiș; nemijlocit. • Vot direct = vot exprimat prin participarea la urnă a fiecărui cetățean. Impozit direct = impozit asupra venitului sau proprietății, perceput pe baza unor roluri nominale. Complement direct = complement care determină un verb tranzitiv. Vorbire directă sau stil direct = procedeu sintactic și stilistic de redare fidelă a spuselor sau gândurilor cuiva. 5. adverb Fără intermediar, în mod nemijlocit; fără ascunzișuri, fățiș. • Expresia: A fi (sau a face) direct răspunzător (de ceva) = a răspunde (sau a face să răspundă) personal și integral (de faptele sale). 6. adverb (În sintagma) Mărimi direct proporționale = mărimi al căror raport este de asemenea natură încât creșterea sau scăderea uneia de un număr de ori provoacă creșterea sau scăderea celeilalte de același număr de ori. – Din limba franceza direct, latina directus. Forme diferite ale cuvantului direct: direct-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DIRECT: DIRÉCT, -Ă, direcți, -te, adjectiv, substantiv feminin, adverb 1. Adj. Care duce la țintă, de-a dreptul, fără ocol; drept. • În linie directă = din tată în fiu. 2. S. forme Lovitură dată de un boxer cu mâna întinsă drept înainte. 3. adverb De-a dreptul, fără ocol. 4. Adj. Care se face, are loc fără intermediar sau fără ascunzișuri, fățiș; nemijlocit. • Vot direct = vot exprimat prin participarea la urnă a fiecărui cetățean. Impozit direct = impozit asupra venitului sau proprietății, perceput pe baza unor roluri nominale. Complement direct = complement care determină un verb tranzitiv. Vorbire directă sau stil direct = procedeu sintactic și stilistic de redare fidelă a spuselor sau gândurilor cuiva. 5. adverb Fără intermediar, în mod nemijlocit; fără ascunzișuri, fățiș. • Expresia: A fi (sau a face) direct răspunzător (de ceva) = a răspunde (sau a face să răspundă) personal și integral (de faptele sale). 6. adverb (În sintagma) Mărimi direct proporționale = mărimi al căror raport este de asemenea natură încât creșterea sau scăderea uneia de un număr de ori provoacă creșterea sau scăderea celeilalte de același număr de ori. – Din limba franceza direct, latina directus. Forme diferite ale cuvantului direct: direct-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DIRECT: DIRÉCT, -Ă I. adjectiv 1. care duce de-a dreptul la țintă, drept, fără ocoluri. ♦ în linie directă = din tată în fiu. 2. imediat, nemijlocit, fără intermediar. ♦ vorbire directă sau stil direct = procedeu sintactic sau stilistic de redare fidelă a spuselor cuiva, printr-un verb sau alt cuvânt de declarație; complement direct = complement care exprimă obiectul asupra căruia se răsfrânge direct acțiunea unui verb tranzitiv; propoziție completivă directă (și substantiv feminin) = propoziție cu funcție de complement direct pe lângă un verb tranzitiv din regentă. II. adjectiv, adverb (care are loc) fără ascunzișuri, fățiș, drept. III. adverb 1. fără înconjur, de-a dreptul. 2. (matematică; despre mărimi variabile) direct proporționale = care depind una de alta, astfel încât creșterea (sau descreșterea) uneia de un număr de ori provoacă creșterea (respectiv descreșterea) celeilalte de același număr de ori. IV. substantiv neutru (radio, tv.) în direct = transmis pe viu, în momentul producerii evenimentului. vezi substantiv feminin (box) lovitură aplicată prin întinderea mâinii înainte. (< limba franceza direct, latina directus) Forme diferite ale cuvantului direct: direct-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DIRECT: DIRÉCT1 adverb Fără înconjur, de-a dreptul. De la laborator am venit direct acasă. BARANGA, I. 202. Venind direct de la Pitești și urmînd să plece... de aici fiecare la moșia lui. REBREANU, R. I 218. • A fi (sau a face pe cineva) direct răspunzător (de ceva) = a răspunde (sau a face pe cineva) să răspundă personal și integral (de anumite fapte). Sînteți invitat să vă conformați întocmai cu legea... vă vom face direct răspunzător. MACEDONSKI, O. III 78. • (matematică; despre mărimi variabile) Direct proporțional = pentru care raportul numerelor care le reprezintă rămîne constant. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DIRECT: DIRÉCT, -Ă adjectiv 1. Care duce la țintă, drept, fără ocoluri. 2. Imediat, nemijlocit, lipsit de intermediar. 3. (Despre complemente) Care este legat nemijlocit de verb, indicând asupra cui trece acțiunea verbului respectiv. ♦ (Despre construcții lexicale) În care cuvintele sunt așezate în ordinea lor normală sau logică. ♦ (Despre stil) Care relatează cuvintele așa cum au fost spuse. • Întrebare directă = întrebare care se realizează printr-o propoziție principală sau independentă. // adverb Fără înconjur, de-a dreptul, drept. [conform latina directus, limba franceza direct]. Forme diferite ale cuvantului direct: direct-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DIRECT: DIRÉCT1 directtă (directți, directte) 1) Care duce la țintă fără cotituri sau ocoluri; drept. Linie directtă. 2) figurat Care se exprimă sau spune adevărul deschis, fără ascunzișuri. 3) Care asigură o legătură nemijlocită. Comunicație directtă. 4) Care se face sau are loc fără trepte intermediare. Vot direct. Adresare directtă. 5): Complement direct parte secundară a propoziției, care determină un verb tranzitiv și indică obiectul asupra căruia trece acțiunea. 6): Vorbire directtă reproducere întocmai a formei și a conținutului vorbirii cuiva. /<fr. direct, latina directus Forme diferite ale cuvantului direct: directtă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DIRECT: DIRECT adjectiv, adverb 1. adjectiv drept, neocolit. (Un drum direct îl duce în sat.) 2. adverb ață, drept, neocolit, sfoară, (popular) oblu. (Merge direct la el acasă.) 3. adjectiv nemijlocit, (rar) nemediat. (Comunicație, legătură direct.) 4. adverb frontal, pieptiș. (Trece direct dealul.) 5. adverb, adjectiv nemijlocit, personal. (Tratează direct cu el; are relații direct cu el.) 6. adjectiv fățiș. (Provocare direct.) 7. adverb deschis, fățiș, franc, sincer, (învechit) aievea, avedere, (figurat) neted, verde. (I-a spus direct ce avea de spus.) 8. adjectiv imediat, nemijlocit. (Cauza direct a unui fenomen; succesor direct.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru direct: diréct (diréctă), adjectiv – Drept, fără ocol. latina directus (secolul XIX). – derivat direcți(un)e, substantiv feminin, din limba franceza direction; director, substantiv masculin, din limba franceza directeur; directoare, substantiv feminin; directorat, substantiv neutru (regim al unuia sau mai multor directori); directorial, adjectiv; indirect, adjectiv; directoriu, substantiv neutru; dirija, verb din limba franceza diriger; dirigent, adjectiv; diriginte, substantiv masculin (profesor însărcinat cu supravegherea unei clase); dirijabil, substantiv neutru; dirijor, substantiv masculin Forme diferite ale cuvantului direct: diréctă Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru direct: direct a. 1. drept, care nu face ocoluri: cale directă; 2. imediat, fără intermediar: corespondență directă; 3. gramatică care completează deadreptul sensul unui verb activ: complement direct; construcțiune directă, care așează vorbele după ordinea logică: subiect, verb, complement. vezi contribuțiune. ║ adverb în linie dreaptă, fără intermediar. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru DIRECT: DIRÉCT, -Ă adjectiv (< limba franceza direct, latina directus): în sintagmele complement direct, completivă directă, interogativă directă, împrumut direct, obiect direct, ordine directă, stil direct și vorbire directă (vezi). Forme diferite ale cuvantului direct: direct-Ă Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DIRECT: DIRÉCT2 adverb 1) Fără înconjur; de-a dreptul. 2) În mod nemijlocit. • A fi direct răspunzător a răspunde personal de anumite fapte. /<fr. direct, latina directus Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Direct: Direct ≠ indirect, mijlocit, ocolit, șerpuit, sinuos, mediat Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru direct: diréct adjectiv masculin, plural dirécți; forme singular diréctă, plural dirécte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru direct: diréct adjectiv masculin, plural dirécți; forme diréctă, plural dirécte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'DIRECT' DîreciuDIRECLÍEdireclíudirécsieDIRÉCTDIRÉCTĂdirectaménteDIRECTÉȚEDIRÉCȚIE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL direct Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului direct dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Diréct, directă [Atestat: MARIAN, PR. I, 39/18 / Plural: directcți, directe / Etimologie: franceza direct, lat directus] 1 a Care are loc fără mijlocirea cuiva sau a ceva. 2 a Îs Vot direct Vot exprimat prin participarea la urnă a fiecărui cetățean. 3 a Îs Impozit sau, înv, bir direct sau contribuție sau dare directă Impozit asupra venitului sau proprietății perceput în baza unor roluri nominale. 4 a Îs Vorbire directă sau stil direct Procedeu sintactic și stilistic de redare fidelă a spuselor sau gândurilor cuiva. 5 a Îs Complement direct Complement care determină un verb tranzitiv. 6 a Îs Propoziție completivă directă Propoziție care îndeplinește în frază rolul de complement direct 5. 7 a Îs Caz direct Nume dat în gramatica română cazului nominativ, acuzativ și vocativ, iar în gramatica altor limbi cazului nominativ și vocativ. 8 a Îs Mod direct Modul indicativ. 9 a Îs Întrebare directă Întrebare care se realizează printr-o propoziție principală sau independentă. 10 a Îs Construcție directă Construcție lexicală în care subiectul, predicatul și complementele sunt așezate în ordinea lor logică sau normală. 13-14 av Îe A fi sau a se face direct răspunzător de ceva A răspunde sau a face pe cineva să răspundă personal și integral de anumite fapte. 15 av Mat; despre mărimi; îs direct proporțional Care variază în așa fel încât creșterea sau scăderea unei mărimi de un număr de ori provoacă creșterea sau scăderea celeilalte de același număr de ori. 17 a Îs Zbor direct Zbor fără escală. 18 a Îs Tren sau vagon direct Tren sau vagon care face legătura între două puncte fără transbordare. 20 a Îla În linie directă Din tată în fiu. DIRÉCT1 directtă directți, directte 1 Care duce la țintă fără cotituri sau ocoluri; drept. Linie directtă. Comunicație directtă. Vot direct. Adresare directtă. 5: Complement direct parte secundară a propoziției, care determină un verb tranzitiv și indică obiectul asupra căruia trece acțiunea. 6: Vorbire directtă reproducere întocmai a formei și a conținutului vorbirii cuiva. Un drum direct îl duce în sat. Merge direct la el acasă. Comunicație, legătură direct. Trece direct dealul. Tratează direct cu el; are relații direct cu el. Provocare direct. I-a spus direct ce avea de spus. Cauza direct a unui fenomen; succesor direct. Un drum direct îl duce în sat. Merge direct la el acasă. Comunicație, legătură direct. • A fi direct răspunzător a răspunde personal de anumite fapte. |
GRAMATICA cuvântului direct? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului direct. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul direct poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE direct? Vezi cuvântul direct desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul direct?[ di-rect ] Se pare că cuvântul direct are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL direct Inţelegi mai uşor cuvântul direct dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Tren direct = tren care parcurge cu aceeași formație distanța între două puncte de obicei depărtate Vagon direct = vagon care se atașează succesiv la garnitura a două sau mai multe trenuri, astfel ca pasagerii să ajungă la destinație fără transbordare locuțiune adjectiv Despre descendență În linie directă = în opoziție cu în linie colaterală din tată în fiu, în linie dreaptă Vot direct = vot exprimat în chip nemijlocit prin participarea fiecărui cetățean la urnă Impozit direct = impozit asupra veniturilor și proprietăților, perceput nemijlocit pe baza unor roluri nominale Gramatică Complement direct = parte de propoziție care determină un verb tranzitiv, indicînd asupra cui ființă, lucru, proces etc Vorbire directă sau stil direct = reproducere întocmai a spuselor cuiva în așa fel, încît fraza care conține această reproducere nu este subordonată gramatical față de un verb de declarație În linie directă = din tată în fiu, în linie dreaptă de rudenie Vot direct = vot exprimat prin participarea la urnă a fiecărui cetățean Impozit direct = impozit asupra venitului sau proprietății, perceput pe baza unor roluri nominale Complement direct = complement care determină un verb tranzitiv Vorbire directă sau stil direct = procedeu sintactic și stilistic de redare fidelă a spuselor sau gândurilor cuiva A fi sau a face direct răspunzător de ceva = a răspunde sau a face să răspundă personal și integral de faptele sale Adverb În sintagma Mărimi direct proporționale = mărimi al căror raport este de asemenea natură încât creșterea sau scăderea uneia de un număr de ori provoacă creșterea sau scăderea celeilalte de același număr de ori În linie directă = din tată în fiu Vot direct = vot exprimat prin participarea la urnă a fiecărui cetățean Impozit direct = impozit asupra venitului sau proprietății, perceput pe baza unor roluri nominale Complement direct = complement care determină un verb tranzitiv Vorbire directă sau stil direct = procedeu sintactic și stilistic de redare fidelă a spuselor sau gândurilor cuiva A fi sau a face direct răspunzător de ceva = a răspunde sau a face să răspundă personal și integral de faptele sale Adverb În sintagma Mărimi direct proporționale = mărimi al căror raport este de asemenea natură încât creșterea sau scăderea uneia de un număr de ori provoacă creșterea sau scăderea celeilalte de același număr de ori ♦ în linie directă = din tată în fiu ♦ vorbire directă sau stil direct = procedeu sintactic sau stilistic de redare fidelă a spuselor cuiva, printr-un verb sau alt cuvânt de declarație; complement direct = complement care exprimă obiectul asupra căruia se răsfrânge direct acțiunea unui verb tranzitiv; propoziție completivă directă și substantiv feminin = propoziție cu funcție de complement direct pe lângă un verb tranzitiv din regentă Matematică; despre mărimi variabile direct proporționale = care depind una de alta, astfel încât creșterea sau descreșterea uneia de un număr de ori provoacă creșterea respectiv descreșterea celeilalte de același număr de ori în direct = transmis pe viu, în momentul producerii evenimentului A fi sau a face pe cineva direct răspunzător de ceva = a răspunde sau a face pe cineva să răspundă personal și integral de anumite fapte matematică; despre mărimi variabile Direct proporțional = pentru care raportul numerelor care le reprezintă rămîne constant Întrebare directă = întrebare care se realizează printr-o propoziție principală sau independentă |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL direct |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A se da de gol?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
