 | as |
|
| Direcţie [ di-rec-ţi-e ] VEZI SINONIME PENTRU direcţie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului directie în mai multe dicționareDefinițiile pentru directie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DIRECȚIE: DIRÉCȚIE, direcții, substantiv feminin I. 1. (Adesea construit cu prepoziție «în») Orientare în spațiu a unei persoane sau a unui obiect față de altul. Undeva... în direcția în care se cufundau călăreții înșirați cîte unul, lucea un lac. SADOVEANU, Z. C. 24. Mi-e imposibil să știu în ce direcție mergem. CAMIL PETRESCU, U. N. 388. • figurat [În Russo] se găsește tot atîta critică cît în toți ceilalți critici la un loc și în mai multe direcții decît la toți. IBRĂILEANU, spaniolă Hristos 67. • Expresia: În toate direcțiile = peste tot. ♦ Sens (al unei acțiuni). Se pare că și Stoican lucrează în aceeași direcție. BARANGA, I. 172. 2. (fizică) Proprietate a unei drepte de a avea anumite înclinări față de trei axe date care nu sînt cuprinse într-un singur plan. II. 1. Acțiunea de a conduce, de a dirija (o instituție, o întreprindere etc.); conducere. A preluat direcția unei instituții. 2. Postul, funcția de director (într-o administrație, într-o instituție); prin extensie durata acestei funcții. Am luat iar direcția pe trei ani și doresc s-aduc mulțămire publicului. ALECSANDRI, T. I 283. 3. Organul de conducere al unei întreprinderi, instituții sau organizații sociale. • Direcție generală = organ de conducere care cuprinde mai multe direcții în subordine. (Și în forma direcțiune) Șeful îl pusese... la dispoziția direcțiunii generale. G. M. ZAMFIRESCU, M. despre II 187. ♦ Subdiviziune (în sistemul de organizare al unei instituții) care conduce o anumită ramură de activitate a instituției. 4. Biroul directorului. III. Ansamblul organelor folosite pentru dirijarea unui vehicul (automobil, tractor etc.). Podul rulant a ajuns din nou la ușa cuptorului... Bozan strînge în mîini direcția. SAHIA, N. 34. ♦ (Mai ales în expresie bară de direcție) Bară de oțel articulată la ambele capete (prin două dispozitive speciale) de roțile unui vehicul și servind la îndreptarea roților într-o anumită direcție. – Variantă: direcțiúne (pronunțat -ți-u-) (MACEDONSKI, O. II 289) substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru direcție: direcție substantiv feminin [Atestat: HELIADE, O. II, 62 / V: (asr) directieiune, (îvr) directieepțiune, directiecsie / Plural: directieii / Etimologie: franceza direction, lat directio, -onis] 1 Orientare în spațiu a unui corp față de un punct de referință Si: (îvr) directriță (3), (nob) directivă (4). 2 Sens al unei mișcări Si: (îvr) directriță (4), (nob) directivă (5). 3 (Mil; îs) directie de atac Linie care marchează orientarea atacului până la obiectivul de cucerit. 4 (Îlav) În toate directieiile Pretutindeni. 5 (Mat) Proprietate comună tuturor dreptelor paralele cu o dreaptă fixă dată. 6 Conducere a unei instituții, a unei întreprinderi etc. 7 Organ de conducere al unei instituții, al unei întreprinderi, organizații etc. Si: (înv) directorat (1), (îvr) directorie (1). 8 (Îs) directie de scenă Regie. 9 (Îs) directie generală Organ superior de conducere care cuprinde mai multe direcții (7) în subordine. 10 Subdiviziune în sistemul de organizare a unui minister, a unui organ central etc., care conduce o anumită ramură de activitate a instituției respective. 11 Funcție de director2 (1). 12 (Pex) Perioada în care cineva deține funcția de director2 (1). 13 Biroul directorului2 (1) Si: (iuz) directorat (4). 14 Ansamblul organelor folosite pentru conducerea unui vehicul. 15 (Șîs bară de directie) Bară de oțel articulată la ambele capete de roțile unui vehicul și care servește la orientarea roților într-o anumită direcție. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DIRECȚIE: DIRÉCȚIE, direcții, substantiv feminin I. 1. Orientare în spațiu a unei ființe, a unui obiect, a unei acțiuni, a unui fenomen, a unei mișcări; sens în care se desfășoară ceva. • Locuţiune adverbiala În toate direcțiile = peste tot, pretutindeni. 2. (matematică) Proprietate comună a tuturor dreptelor paralele cu o dreaptă fixă dată. II. 1. Acțiunea de a conduce, de a dirija (o instituție, o întreprindere etc,); conducere. 2. Post, funcție de director2; prin extensie durata acestei funcții. 3. Organ de conducere a unei întreprinderi, instituții, organizații etc. • Direcție de scenă = regie. ♦ Subdiviziune în sistemul de organizare a unui minister, a unui organ central etc., care conduce o anumită ramură de activitate a instituției respective. 4. Biroul directorului2. III. Ansamblul organelor folosite pentru conducerea unui vehicul (automobil, tractor etc.). ♦ (Și în sintagma bară de direcție) Bară de oțel articulată la ambele capete de roțile unui vehicul și care servește la orientarea roților într-o anumită direcție. [Variante: direcțiúne substantiv feminin] – Din limba franceza direction, latina directio, -onis. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DIRECȚIE: DIRÉCȚIE, direcții, substantiv feminin I. 1. Orientare în spațiu a unei ființe, a unui obiect, a unei acțiuni etc.; sens de desfășurare a unei acțiuni. • Locuţiune adverbiala În toate direcțiile = peste tot, pretutindeni. 2. (matematică) Proprietate comună a tuturor dreptelor paralele cu o dreaptă fixă dată. II. 1. Acțiunea de a conduce, de a dirija (o instituție, o întreprindere etc.); conducere. 2. Post, funcție de director2; prin extensie durata acestei funcții. 3. Organ de conducere a unei întreprinderi, instituții, organizații etc. • Direcție de scenă = regie. ♦ Subdiviziune în sistemul de organizare a unui minister, a unui organ central etc., care conduce o anumită ramură de activitate a instituției respective. 4. Biroul directorului2. III. Ansamblul organelor folosite pentru conducerea unui autovehicul. ♦ (Și în sintagma bară de direcție) Bară de oțel articulată la ambele capete de roțile unui vehicul și care servește la orientarea roților într-o anumită direcție. [Variante: direcțiúne substantiv feminin] – Din limba franceza direction, latina directio, -onis. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DIRECȚIE: DIRÉCȚIE substantiv feminin I. 1. Orientare în spațiu a unei persoane sau a unui obiect față de un punct de referință; loc către care se îndreaptă cineva sau ceva; sens al unei mișcări, al unei poziții etc. 2. (matematică) Proprietate comună tuturor dreptelor paralele cu o dreaptă fixă. II. 1. Conducere, dirijare (a unei instituții, a unei întreprinderi etc.). • Direcție de scenă = regie. 2. Funcție de director; (prin extensie) durată cât o persoană îndeplinește această funcție. 3. Organ care conduce o întreprindere, o instituție etc. ♦ Diviziune în cadrul unui minister, al unei mari instituții etc., care se ocupă de o anumită ramură de activitate. 4. Birou, local unde funcționează o direcție. III. Totalitatea pieselor sau sistemul cu care se dirijează un vehicul. ♦ Parte mobilă a ampenajului vertical cu ajutorul căruia pilotul manevrează avionul în plan orizontal. [Gen. -iei, variantă direcțiune substantiv feminin / conform limba franceza direction, latina directio]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DIRECȚIE: DIRÉCȚIE substantiv feminin I. 1. orientare în spațiu a unui obiect, a unei mișcări față de un punct de referință: sens de desfășurare a unei acțiuni. 2. (matematică) proprietate comună tuturor dreptelor paralele cu o dreaptă fixă dată. II. 1. (organ de) conducere a unei instituții, întreprinderi etc. ♦ directie de scenă = regie. 2. funcție de director; biroul directorului. • subdiviziune în cadrul unui minister sau organ central care conduce o anumită ramură de activitate. III. totalitatea (sistemul) organelor cu care se dirijează un vehicul. • parte mobilă a ampenajului vertical cu ajutorul căruia pilotul manevrează avionul în plan orizontal. (< limba franceza direction, latina directio) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DIRECȚIE: DIRÉCȚIE2 directiei f 1) Organ de conducere a unei instituții sau a unei întreprinderi; administrație; cârmuire. 2) (în sistemul organelor de conducere a statului) Instituție care dirijează o anumită ramură de activitate. 3) Funcția de director; directorat. [articulat direcția; genitiv dativ direcției; silabe -ți-e] /<fr. direction, latina directio, directieonis Forme diferite ale cuvantului directie: directiei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DIRECȚIE: DIRECȚIE s. 1. parte, sens. (În ce directie o iei?) 2. latură, parte, sens. (Din toate directie veneau spre noi.) 3. cale, linie, sens. (Ce directie va urma această dezvoltare?) 4. linie, orientare, sens. (directie urmată într-o acțiune.) 5. curs. (O directie neașteptată a evenimentelor.) 6. conducere, șefie. (Deține directie unei instituții.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DIRECȚIE: DIRÉCȚIE1 directiei forme 1) Orientare a unei mișcări, a unui lucru; sens. În directie opusă. 2) matematică Proprietate comună tuturor dreptelor paralele cu o dreaptă fixă. [articulat direcția; genitiv dativ direcției; silabe -ți-e] /<fr. direction, latina directio, directieonis Forme diferite ale cuvantului directie: directiei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru direcție: !dirécție2 (-ți-e)/(învechit) direcțiúne (conducere a unei instituții) substantiv feminin, articulat dirécția (-ți-a)/direcțiúnea, genitiv dativ articulat dirécției/direcțiúnii; plural dirécții/direcțiúni, articulat dirécțiile (-ți-i-)/direcțiúnile Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru direcție: dirécție1 (orientare în spațiu, sistem mecanic etc.) (-ți-e) substantiv feminin, articulat dirécția (-ți-a), genitiv dativ articulat dirécției; plural dirécții, articulat dirécțiile (-ți-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru direcție: dirécție substantiv feminin (silabe -ți-e), articulat dirécția (silabe -ți-a), genitiv dativ articulat dirécției; plural dirécții, articulat dirécțiile (silabe -ți-i-) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Glosar de termeni aviatici dă următoarea definitie pentru DIRECȚIE: DIRECȚIE parte mobilă a ampenajului vertical cu ajutorul căreia pilotul manevrează avionul sau planorul în plan vertical. Definiție sursă: Glosar de termeni aviatici |
CUVINTE APROPIATE DE 'DIRECTIE' DIRÉCTDIRÉCTĂdirectaménteDIRECTÉȚEDIRÉCȚIEDIRECȚIONÁDIRECȚIONÁLdirecționalitátedirecționár |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DIRECȚIE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului direcţie dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii II, 62 / V: asr direcȚieiune, îvr direcȚieepțiune, direcȚiecsie / Plural: direcȚieii / Etimologie: franceza direction, lat directio, -onis] 1 Orientare în spațiu a unui corp față de un punct de referință Si: îvr directriță 3, nob directivă 4. 3 Mil; îs direcȚie de atac Linie care marchează orientarea atacului până la obiectivul de cucerit. 4 Îlav În toate direcȚieiile Pretutindeni. 8 Îs direcȚie de scenă Regie. 9 Îs direcȚie generală Organ superior de conducere care cuprinde mai multe direcții 7 în subordine. 15 Șîs bară de direcȚie Bară de oțel articulată la ambele capete de roțile unui vehicul și care servește la orientarea roților într-o anumită direcție. DIRÉCȚIE2 direcȚiei f 1 Organ de conducere a unei instituții sau a unei întreprinderi; administrație; cârmuire. Direction, latina directio, direcȚieonis. În ce direcȚie o iei? 2. Din toate direcȚie veneau spre noi. Ce direcȚie va urma această dezvoltare? 4. DirecȚie urmată într-o acțiune. O direcȚie neașteptată a evenimentelor. Deține direcȚie unei instituții. DIRÉCȚIE1 direcȚiei forme 1 Orientare a unei mișcări, a unui lucru; sens. În direcȚie opusă. Direction, latina directio, direcȚieonis. În ce direcȚie o iei? 2. DirecȚie urmată într-o acțiune. |
GRAMATICA cuvântului DIRECȚIE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului direcţie. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DIRECȚIE poate fi: substantiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE direcţie? Vezi cuvântul direcţie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul direcţie?[ di-rec-ţi-e ] Se pare că cuvântul direcţie are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL DIRECȚIE Inţelegi mai uşor cuvântul direcţie dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe În toate direcțiile = peste tot Direcție generală = organ de conducere care cuprinde mai multe direcții în subordine Locuţiune adverbiala În toate direcțiile = peste tot, pretutindeni Direcție de scenă = regie Locuţiune adverbiala În toate direcțiile = peste tot, pretutindeni Direcție de scenă = regie Direcție de scenă = regie ♦ directie de scenă = regie |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DIRECȚIE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Stiințele naturale?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul direcție are forma: dirécții/direcțiúni
