 | as |
|
| Directivă [ di-rec-ti-vă ] VEZI SINONIME PENTRU directivă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului directiva în mai multe dicționareDefinițiile pentru directiva din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru directivă: directívă substantiv feminin [Atestat: MAIORESCU, despre IV, 89 / V: (îvr) directivaív sn / Plural: directivave / Etimologie: franceza directive] 1 Instrucțiune generală dată de un organ superior organelor din subordine, cu scopul de a orienta activitatea, atitudinea, conduita acestora. 2 (Pgn) Indicații generale de conduită. 3 (Spc) Recomandare dată de către Uniunea Europeană, dar pe care statele membre o pot aplica așa cum consideră. 4-5 (Nob) Direcție (1-2). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DIRECTIVĂ: DIRECTÍVĂ substantiv feminin 1. instrucțiune generală, îndrumare dată de un organ superior organelor în subordine. • document al unui partid politic cuprinzând principalele orientări și obiective programatice. 2. (informatică) instrucțiune a unui program. (< limba franceza directive) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DIRECTIVĂ: DIRECTÍVĂ, directive, substantiv feminin Indicație, normă, instrucțiune dată de un organ superior organelor în subordine, cu scopul de a îndruma, a orienta, a determina activitatea, atitudinea, conduita acestora. Directivele i le-a dat însuși Deliceanu. REBREANU, R. I 243. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DIRECTIVĂ: DIRECTÍVĂ, directive, substantiv feminin Instrucțiune generală dată de un organ superior organelor în subordine, cu scopul de a îndruma, a orienta sau a determina activitatea, atitudinea, conduita acestora. – Din limba franceza directive. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DIRECTIVĂ: DIRECTÍVĂ substantiv feminin (Mai ales la plural ) Instrucțiuni, norme de lucru (date către un organ în subordine). ♦ Indicații generale de conduită; instrucțiuni în vederea realizării unei acțiuni. [< limba franceza directive]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DIRECTIVĂ: DIRECTÍVĂ directivae forme Indicație a unui organ de conducere celor în subordine după care trebuie să se orienteze în activitatea lor. /<fr. directive Forme diferite ale cuvantului directiva: directivae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DIRECTIVĂ: DIRECTIVĂ substantiv indicație, instrucțiune, îndrumare, normativ, normă, recomandare, (învechit) regulativ. (A respectat toate directivaele primite.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DIRECTIVĂ: DIRECTÍVĂ, directive, substantiv feminin Instrucțiune generală dată de un organ superior celor din subordinea sa. – Din limba franceza directive. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru directiva: directiva verb tranzitiv: [Atestat: IORDAN, L.R.A. 236 / prezentul indicativ: directivavéz / Etimologie: directiv1] (Rar) A direcționa (2). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru directivă: directívă substantiv feminin, genitiv dativ articulat directívei; plural directíve Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru directivă: directívă substantiv feminin, plural directíve Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'DIRECTIVA' directitátedirectitúdineDIRECȚIÚNEDIRECTÍVDIRECTÍVĂdirectiváreDIRECTIVITÁTEdirectoáreDIRECTOIRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL directivă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului directivă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Directívă substantiv feminin [Atestat: MAIORESCU, despre IV, 89 / V: îvr directivăív sn / Plural: directivăve / Etimologie: franceza directive] 1 Instrucțiune generală dată de un organ superior organelor din subordine, cu scopul de a orienta activitatea, atitudinea, conduita acestora. DIRECTÍVĂ directivăe forme Indicație a unui organ de conducere celor în subordine după care trebuie să se orienteze în activitatea lor. A respectat toate directivăele primite. A respectat toate directivăele primite. 236 / prezentul indicativ: directivăvéz / Etimologie: directiv1] Rar A direcționa 2. |
GRAMATICA cuvântului directivă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului directivă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul directivă poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE directivă? Vezi cuvântul directivă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul directivă?[ di-rec-ti-vă ] Se pare că cuvântul directivă are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL directivă |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala curent în zadar?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul directivă are forma: directíve
