 | as |
|
| Discontinuu [ dis-con-ti-nu-u ] VEZI SINONIME PENTRU discontinuu PE ESINONIME.COM definiția cuvântului discontinuu în mai multe dicționareDefinițiile pentru discontinuu din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru discontinuu: discontínuu, discontinuuuă a [Atestat: HAMANGIU, C. C. 468 / Plural: discontinuuui, discontinuuue / Etimologie: franceza discontinuu, lat discontinuus] 1 Care este lipsit de continuitate Si: întrerupt, intermitent, (liv) discontinuist. 2 (Fiz) Care este alcătuit din elemente distincte, care variază în salturi Si: discret (13). Forme diferite ale cuvantului discontinuu: discontinuuuă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DISCONTINUU: DISCONTÍNUU discontinuuă(discontinuui, discontinuue) Care nu este continuu; cu întreruperi; lipsit de continuitate; intermitent. [silabe -nu-u] /<fr. discontinu, latina discontinuus Forme diferite ale cuvantului discontinuu: discontinuuă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DISCONTINUU: DISCONTÍNUU, -UĂ, discontinui, -ue, adjectiv Care este lipsit de continuitate; intermitent. [ pronunție: -nu-u] – Din limba franceza discontinu, latina discontinuus. Forme diferite ale cuvantului discontinuu: discontinuu-uĂ Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DISCONTINUU: DISCONTÍNUU, -UĂ, discontinui, -ue, adjectiv Care este lipsit de continuitate; intermitent. [ pronunție: -nu-u] – Din limba franceza discontinu, latina discontinuus. Forme diferite ale cuvantului discontinuu: discontinuu-uĂ Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DISCONTINUU: DISCONTÍNUU, -UĂ adjectiv Lipsit de continuitate; necontinuu, cu întreruperi. [pronume -nu-u. / conform limba franceza discontinu, latinasc. discontinuus]. Forme diferite ale cuvantului discontinuu: discontinuu-uĂ Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DISCONTINUU: DISCONTÍNUU, -UĂ adjectiv 1. lipsit de continuitate; intermitent. 2. direct (2). (< limba franceza discontinu, latina discontinuus) Forme diferite ale cuvantului discontinuu: discontinuu-uĂ Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DISCONTINUU: DISCONTINUU adjectiv 1. intermitent. (Proces discontinuu.) 2. (fizică, FILOZ.) cuantificat, discret. (Un ansamblu discontinuu; valoare discontinuu.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru DISCONTINUU: DISCONTÍNUU, -UĂ adjectiv (conform limba franceza discontinu, latina sc. discontinuus): în sintagma morfem discontinuu (vezi). Forme diferite ale cuvantului discontinuu: discontinuu-uĂ Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru discontinuu: discontínuu (-nu-u) adjectiv masculin, plural discontínui (-nui); forme discontínuă (-nu-ă), plural discontínue (-nu-e) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DISCONTINUU: DISCONTÍNUU, -Ă, discontinui, -e, adjectiv Cu întreruperi, lipsit de continuitate. vezi intermitent. Forme diferite ale cuvantului discontinuu: discontinuu-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Discontinuu: Discontinuu ≠ continuu, încontinuu Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru discontinuu: discontínuu adjectiv → continuu Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'DISCONTINUU' discontinuádiscontinuárediscontinuístDISCONTINUITÁTEDISCONTÍNUUdiscontodisconvenábilDISCOPATÍEdiscoperí |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL discontinuu Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului discontinuu dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Discontínuu, discontinuuuă a [Atestat: HAMANGIU, C. 468 / Plural: discontinuuui, discontinuuue / Etimologie: franceza discontinuu, lat discontinuus] 1 Care este lipsit de continuitate Si: întrerupt, intermitent, liv discontinuist. DISCONTÍNUU discontinuuădiscontinuui, discontinuue Care nu este continuu; cu întreruperi; lipsit de continuitate; intermitent. Proces discontinuu. Un ansamblu discontinuu; valoare discontinuu. |
GRAMATICA cuvântului discontinuu? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului discontinuu. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul discontinuu poate fi: adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE discontinuu? Vezi cuvântul discontinuu desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul discontinuu?[ dis-con-ti-nu-u ] Se pare că cuvântul discontinuu are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL discontinuu |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Articol de fond?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
