 | as |
|
| Discreditare [ dis-cre-di-ta-re ] VEZI SINONIME PENTRU discreditare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului discreditare în mai multe dicționareDefinițiile pentru discreditare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DISCREDITARE: DISCREDITARE s. 1. bîrfă, bîrfeală, bîrfire, bîrfit, calomnie, calomniere, cleveteală, clevetire, clevetit, defăimare, denigrare, ponegreală, ponegrire, șoaptă, (popular) hulă, hulire, năpăstuire, pîră, (învechit și regional) ponosluire, (Banat) tonocie, (învechit) balamuție, catigorie, clevetă, mozavirie, (familial figurat) încondeiere, înnegrire. (Nu te pleca la discreditare lor; o discreditare ordinară.) 2. compromitere, (rar) discredit. (discreditare unei cauze nobile.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DISCREDITARE: DISCREDITÁRE substantiv feminin Faptul de a (se) discredita, de a face să-și piardă (sau de a-și pierde) creditul, considerația, reputația; pierdere a influenței, a considerației. vezi defăimare, compromitere. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru discreditare: discreditáre substantiv feminin [Atestat: PONTBRIANT, despre / V: (înv) desdiscreditare / Plural: discreditaretắri / Etimologie: discredita] Pierdere a creditului, a considerației, a bunei reputații Si: compromitere. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DISCREDITARE: DISCREDITÁRE substantiv feminin Acțiunea de a (se) discredita și rezultatul ei; pierdere a reputației, a creditului. [< discredita]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DISCREDITARE: DISCREDITÁRE substantiv feminin Faptul de a (se) discredita; compromitere. – vezi discredita. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DISCREDITARE: DISCREDITÁRE substantiv feminin Faptul de a (se) discredita; compromitere. – vezi discredita. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru discreditare: discreditáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat discreditării Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru discreditare: discreditáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat discreditắrii Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'DISCREDITARE' discrázitdiscreciúneDISCRÉDITDISCREDITÁDISCREDITÁREDISCREDITÁTDISCREPÁNTDISCREPÁNȚĂdiscrepánție |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL discreditare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului discreditare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Nu te pleca la discreditare lor; o discreditare ordinară. Discreditare unei cauze nobile. Discreditáre substantiv feminin [Atestat: PONTBRIANT, despre / V: înv desdiscreditare / Plural: discreditaretắri / Etimologie: discredita] Pierdere a creditului, a considerației, a bunei reputații Si: compromitere. Discreditare unei cauze nobile. |
GRAMATICA cuvântului discreditare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului discreditare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul discreditare poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE discreditare? Vezi cuvântul discreditare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul discreditare?[ dis-cre-di-ta-re ] Se pare că cuvântul discreditare are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL discreditare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala cu trudă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
