 | as |
|
| Discuţie [ dis-cu-ţi-e ] VEZI SINONIME PENTRU discuţie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului discutie în mai multe dicționareDefinițiile pentru discutie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DISCUȚIE: DISCÚȚIE, discuții, substantiv feminin 1. Conversație, convorbire, schimb de vederi. Am avut o lungă discuție... cu președintele congresului. CAMIL PETRESCU, T. III 242. Lîngă el, la masă, discuția era în toi. REBREANU, R. I 222. Adela lucra la o broderie cu capul plecat pe gherghef. Uneori îmi arunca o privire pe sub gene, de cîteva ori a luat parte la discuție. IBRĂILEANU, A. 142. ♦ Conversație animată, în contradictoriu (care poate să degenereze în ceartă); controversă, dispută. În cursul discuțiilor animate, cei care vorbesc se ridică pătimaș în picioare. CAMIL PETRESCU, B. 104. După plecarea prietenului se iscase o discuție aprinsă. C. PETRESCU, C. vezi 98. • Locuţiune adverbiala Fără discuție = fără îndoială, neîndoios, indiscutabil. Are dreptate, fără discuție. • Expresia: Nu (mai) încape discuție = desigur, în mod sigur. Veniți sigur mîine? – Nu mai încape discuție! 2. (Mai ales la plural ) Schimb de păreri, de critici și de propuneri referitoare la o chestiune, cu scopul de a o studia mai bine și a o soluționa; cercetare, dezbatere, examinare minuțioasă a unei chestiuni. Cel puțin pe mine mă amuzau enorm discuțiile de principiu. CAMIL PETRESCU, U. N. 29. – Variantă: discuțiúne (pronunțat -ți-u-) (GALACTION, O. I 225) substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DISCUȚIE: DISCUȚIE s. 1. conversație, convorbire, dialog, (livresc) colocviu, (popular și fam.) sfat, vorbă, (Banat) turvin, (învechit) voroavă, (învechit, în Transilvania) beseadă, (turcism învechit) musaferea, (familial) parolă, șuetă. (O discutie agreabilă cu...) 2. chibzuire, deliberare, dezbatere, discutare, (livresc) pertractare. (discutie unei probleme acute.) 3. controversă, dispută, (popular) sfadă. (O discutie vie în jurul...) 4. ceartă, vorbă, zarvă, (popular) gîlceavă, sfadă. (Multă discutie s-a făcui între ei pentru mine.) 5. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, disensiune, dispută, divergență, gîlceavă, învrăjbire, litigiu, neînțelegere, verb reflexiv:ajbă, zîzanie, (învechit și popular) price, pricină, sfadă, (popular și fam.) cîrcotă, dihonie, rîcă, (popular) harță, (învechit și regional) pricaz, scîrbă, toi, (regional) bucluc, hîră, poancă, sfădălie, zoală, (Moldova și Transilvania) poară, (Bucovina și Transilvania) șcort, (învechit) dezunire, gîlcevire, împoncișare, județ, neașezare, neunire, pîră, pricinuire, pricire, prigoană, prigonire, zavistie, zurbavă, (grecism învechit) filonichie, (figurat) ciocnire. (discutie dintre două persoane.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru discuție: discuție substantiv feminin [Atestat: MANIFEST (1813), 22/14 / V: discutieiune, (înv) discutieusie, discutieusiune / Plural: discutieii / Etimologie: franceza discussion] 1 Schimb de opinii în scopul cercetării amănunțite a unei probleme (făcută de obicei în cadrul unei adunări cu caracter oficial, al unui colectiv organizat etc.) Si: dezbatere, analiză, examinare. 2 Schimb de opinii. 3 (Jur; îf discuțiune) Examinare a bunurilor debitorului principal, care poate cere să depună o cauțiune pentru a se descărca de obligații. 4 Conversație. 5 (Pre) Conversație animată în contradictoriu asupra unui subiect sau asupra unei teme Si: controversă, dispută, ceartă, disensiune, (frm) rezonament. 6 (Îlav) Fără discutie Fără îndoială. 7 (Îal) Negreșit. 8 (Îe) Nu (mai) încape discutie În mod sigur. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DISCUȚIE: DISCÚȚIE, discuții, substantiv feminin 1. Schimb de păreri, de vederi; convorbire, conversație. ♦ Conversație animată în contradictoriu; controversă, dispută; ceartă. • Locuţiune adverbiala Fără discuție = fără îndoială; neîndoios, indiscutabil. • Expresia: Nu (mai) încape discuție = desigur. 2. Cercetare, analiză, examinare, dezbatere minuțioasă a unei probleme, făcută de obicei în cadrul unui colectiv organizat. [Variante: discuțiúne substantiv feminin] – Din limba franceza discussion. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DISCUȚIE: DISCÚȚIE, discuții, substantiv feminin 1. Schimb de păreri, de vederi; convorbire, conversație. ♦ Conversație animată în contradictoriu; controversă, dispută; ceartă. • Locuţiune adverbiala Fără discuție = fără îndoială; neîndoios, indiscutabil. • Expresia: Nu (mai) încape discuție = desigur. 2. Analiză, examinare, dezbatere minuțioasă a unei probleme, făcută de obicei în cadrul unui colectiv organizat. [Variante: discuțiúne substantiv feminin] – Din limba franceza discussion. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DISCUȚIE: DISCÚȚIE discutiei forme 1) Schimb de păreri referitor la o chestiune în vederea unei hotărâri; dezbatere. • Fără discutie fară a se pune la îndoială; în mod obligatoriu. 2) Schimb de vorbe sau de idei pe cale orală; dialog; convorbire. 3) Schimb de păreri contradictorii. [articulat discuția; genitiv dativ discuției; silabe -ți-e] /<fr. discussion Forme diferite ale cuvantului discutie: discutiei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DISCUȚIE: DISCÚȚIE substantiv feminin 1. Convorbire, conversație, schimb de păreri. ♦ Contrazicere; dispută. 2. (La plural ) Schimb de păreri, discutare a unei anumite chestiuni; dezbateri. [Gen. -iei, variantă discuțiune substantiv feminin / conform limba franceza discussion, latina discussio]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DISCUȚIE: DISCÚȚIE substantiv feminin 1. convorbire, schimb de păreri. ♦ dezbatere contradictorie; dispută. 2. cercetare, examinare minuțioasă a unei probleme. ♦ fără discutie = desigur; nu încape discutie = în mod sigur. (< limba franceza discussion, latina discussio) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru discuție: discúție substantiv feminin (silabe -ți-e), articulat discúția (silabe -ți-a), genitiv dativ articulat discúției; plural discúții, articulat discúțiile (silabe -ți-i-) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru discuție: discúție (-ți-e) substantiv feminin, articulat discúția (-ți-a), genitiv dativ articulat discúției; plural discúții, articulat discúțiile (-ți-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru discuție: discuți(un)e forme 1. acțiunea de a discuta; 2. ceartă, contestație. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'DISCUTIE' discutabilitáteDISCUTÁREDISCUTÁTdiscutătórDISCÚȚIEDISCUȚIÚNEdisdedimineațăDISDIPSÍEDISEÁRĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL discuție Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului discuție dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii O discuție agreabilă cu. Discuție unei probleme acute. O discuție vie în jurul. Multă discuție s-a făcui între ei pentru mine. Discuție dintre două persoane. Discuție substantiv feminin [Atestat: MANIFEST 1813, 22/14 / V: discuțieiune, înv discuțieusie, discuțieusiune / Plural: discuțieii / Etimologie: franceza discussion] 1 Schimb de opinii în scopul cercetării amănunțite a unei probleme făcută de obicei în cadrul unei adunări cu caracter oficial, al unui colectiv organizat etc. 6 Îlav Fără discuție Fără îndoială. 8 Îe Nu mai încape discuție În mod sigur. DISCÚȚIE discuției forme 1 Schimb de păreri referitor la o chestiune în vederea unei hotărâri; dezbatere. • Fără discuție fară a se pune la îndoială; în mod obligatoriu. O discuție agreabilă cu. |
GRAMATICA cuvântului discuție? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului discuție. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul discuție poate fi: substantiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE discuţie? Vezi cuvântul discuţie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul discuţie?[ dis-cu-ţi-e ] Se pare că cuvântul discuţie are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL discuție Inţelegi mai uşor cuvântul discuție dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Locuţiune adverbiala Fără discuție = fără îndoială, neîndoios, indiscutabil Nu mai încape discuție = desigur, în mod sigur Locuţiune adverbiala Fără discuție = fără îndoială; neîndoios, indiscutabil Nu mai încape discuție = desigur Locuţiune adverbiala Fără discuție = fără îndoială; neîndoios, indiscutabil Nu mai încape discuție = desigur ♦ fără discutie = desigur; nu încape discutie = în mod sigur |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL discuție |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A greși drumul sau calea?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul discuție are forma: discúții
