eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție disjunctiv


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Disjunctiv [ dis-junc-tiv ]
VEZI SINONIME PENTRU disjunctiv PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului disjunctiv în mai multe dicționare

Definițiile pentru disjunctiv din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
DISJUNCTIV
   
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DISJUNCTIV:
DISJUNCTÍV, -Ă, disjunctivi, -e, adjectiv Care separă, desparte, deosebește.
       • (gramatică) Propoziție disjunctivă = propoziție care exprimă acțiuni și stări opuse sau contradictorii. Propozițiile din fraza «Sau rămîi cu noi, sau pleci» sînt propoziții disjunctive. ▭ Conjuncție disjunctivă = conjuncție care leagă propoziții sau părți de propoziții disjunctive. Conjuncțiile «ori» și «sau» sînt conjuncții disjunctive. (filozofie) Judecată disjunctivă = judecată care admite despre unul și același subiect note care se exclud între ele, fiecare putînd fi valabilă în anumite condiții date și în raport cu cunoștințele noastre asupra legăturilor obiective dintre fenomene și însușirile lor. «Corpurile sînt sau în stare solidă, sau în stare lichidă, sau în stare gazoasă» este un exemplu de judecată disjunctivă.
Forme diferite ale cuvantului disjunctiv: disjunctiv-Ă

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



DISJUNCTIV
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DISJUNCTIV:
DISJUNCTÍV, -Ă adjectiv Care desparte, separă; care deosebește; (gramatică) care marchează o opoziție între idei, unind totuși cuvintele între ele.
       • Propoziție disjunctivă (și substantiv feminin) = propoziție coordonată care se găsește într-un raport de excludere față de coordonata ei; conjuncție disjunctivă = conjuncție care introduce o propoziție desjunctivă.
♦ (logică; despre judecăți) In care se admit cu privire la același subiect note care se exclud între ele. [< latina disiunctivus, conform limba franceza disjonctif].
Forme diferite ale cuvantului disjunctiv: disjunctiv-Ă

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

DISJUNCTIV
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DISJUNCTIV:
DISJUNCTÍV, -Ă, disjunctivi, -e, adjectiv Care separă, care deosebește, care exclude; disjunct.
       • Propoziție disjunctivă = propoziție coordonată care se află într-un raport de excludere cu coordonata ei. Conjuncție disjunctivă = conjuncție care leagă propoziții sau părți de propoziție disjunctive. Judecată disjunctivă = judecată care enunță incompatibilitatea între diverse predicate ce pot fi atribuite unuia și aceluiași subiect.

– Din limba franceza disjonctif, latina disjunctivus.
Forme diferite ale cuvantului disjunctiv: disjunctiv-Ă

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

DISJUNCTIV
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DISJUNCTIV:
DISJUNCTÍV, -Ă, disjunctivi, -e, adjectiv Care separă, care deosebește, care exclude; disjunct.
       • Propoziție disjunctivă = propoziție coordonată care se află într-un raport de excludere cu coordonata ei. Conjuncție disjunctivă = conjuncție care leagă propoziții sau părți de propoziție disjunctive. Judecată disjunctivă = judecată care enunță incompatibilitatea între diverse predicate ce pot fi atribuite unuia și aceluiași subiect.

– Din limba franceza disjonctif, latina disjunctivus.
Forme diferite ale cuvantului disjunctiv: disjunctiv-Ă

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)



disjunctiv
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru disjunctiv:
disjunctív, disjunctivă a [Atestat: TEMPEA, gramatică 170/11 / V: desdisjunctiv, dijdisjunctiv, dizjdisjunctiv, (înv) disjunctivsiudisjunctiv / Plural: disjunctivi, disjunctive / Etimologie: franceza disjonctif, lat disjunctivus] 1-3 Disjunct (1-3). 4 (Îs) Conjuncție disjunctivă Conjuncție care leagă propoziții sau părți de propoziție diferite. 5 (Îs) Judecată disjunctivă Judecată care enunță incompatibilitatea între diversele predicate care pot fi atribuite unuia și aceluiași subiect.
Forme diferite ale cuvantului disjunctiv: disjunctivă

Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

DISJUNCTIV
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DISJUNCTIV:
DISJUNCTÍV, -Ă adjectiv (logică) care se află într-un raport de disjuncție.
       • propoziție disjunctivă (și substantiv feminin) = propoziție coordonată care se găsește într-un raport de excludere față de coordonata ei; conjuncție disjunctivă = conjuncție care leagă propoziții disjunctive. (< limba franceza disjonctif, latina disiunctivus)
Forme diferite ale cuvantului disjunctiv: disjunctiv-Ă

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

DISJUNCTIV
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DISJUNCTIV:
DISJUNCTÍV disjunctivă (disjunctivi, disjunctive)

1) Care separă; care deosebește. 2): Propoziție disjunctivă propoziție care se opune prin conținut altei propoziții. 3): Conjuncție disjunctivă conjuncție care leagă propoziții sau părți de propoziții disjunctive. /<fr. disjonctif, latina disjunctivus
Forme diferite ale cuvantului disjunctiv: disjunctivă

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

DISJUNCTIV
Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru DISJUNCTIV:
DISJUNCTÍV, -Ă adjectiv (< latina disjunctivus, conform limba franceza disjonctif): în sintagmele conjuncție coordonatoare disjunctivă, coordonare disjunctivă și propoziție disjunctivă (vezi).
Forme diferite ale cuvantului disjunctiv: disjunctiv-Ă

Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici

disjunctiv
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru disjunctiv:
disjunctív adjectiv masculin (silabe -junc-), plural disjunctívi; forme singular disjunctívă, plural disjunctíve
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

disjunctiv
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru disjunctiv:
disjunctiv a. care unește vorbele și separă ideile: sau, nici sunt particule disjunctive.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

disjunctiv
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru disjunctiv:
disjunctív (-junc-tiv) adjectiv masculin, plural disjunctívi; forme disjunctívă, plural disjunctíve
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

DISJUNCTIV
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DISJUNCTIV:
DISJUNCTIV adjectiv (rar) disjunct. (Raport disjunctiv.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'DISJUNCTIV'
disjéctDISJÚNCTdisjúncțieDISJUNCȚIÚNEDISJUNCTÍVDISJUNCTÍVĂDISJUNCTÓRDISJÚNGEDISJÚNGERE

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DISJUNCTIV
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului disjunctiv dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Disjunctív, disjunctivă a [Atestat: TEMPEA, gramatică 170/11 / V: desdisjunctiv, dijdisjunctiv, dizjdisjunctiv, înv disjunctivsiudisjunctiv / Plural: disjunctivi, disjunctive / Etimologie: franceza disjonctif, lat disjunctivus] 1-3 Disjunct 1-3.
4 Îs Conjuncție disjunctivă Conjuncție care leagă propoziții sau părți de propoziție diferite.
5 Îs Judecată disjunctivă Judecată care enunță incompatibilitatea între diversele predicate care pot fi atribuite unuia și aceluiași subiect.
DISJUNCTÍV disjunctivă disjunctivi, disjunctive 1 Care separă; care deosebește.
2: Propoziție disjunctivă propoziție care se opune prin conținut altei propoziții.
3: Conjuncție disjunctivă conjuncție care leagă propoziții sau părți de propoziții disjunctive.
Raport disjunctiv.
Raport disjunctiv.

GRAMATICA cuvântului DISJUNCTIV?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului disjunctiv.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DISJUNCTIV poate fi: substantiv, adjectiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul DISJUNCTIV sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, adjectiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două

CUM DESPART ÎN SILABE disjunctiv?
Vezi cuvântul disjunctiv desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul disjunctiv?
[ dis-junc-tiv ]
Se pare că cuvântul disjunctiv are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL DISJUNCTIV
Inţelegi mai uşor cuvântul disjunctiv dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
gramatică Propoziție disjunctivă = propoziție care exprimă acțiuni și stări opuse sau contradictorii
▭ Conjuncție disjunctivă = conjuncție care leagă propoziții sau părți de propoziții disjunctive
Filozofie Judecată disjunctivă = judecată care admite despre unul și același subiect note care se exclud între ele, fiecare putînd fi valabilă în anumite condiții date și în raport cu cunoștințele noastre asupra legăturilor obiective dintre fenomene și însușirile lor
Propoziție disjunctivă și substantiv feminin = propoziție coordonată care se găsește într-un raport de excludere față de coordonata ei; conjuncție disjunctivă = conjuncție care introduce o propoziție desjunctivă
Propoziție disjunctivă = propoziție coordonată care se află într-un raport de excludere cu coordonata ei
Conjuncție disjunctivă = conjuncție care leagă propoziții sau părți de propoziție disjunctive
Judecată disjunctivă = judecată care enunță incompatibilitatea între diverse predicate ce pot fi atribuite unuia și aceluiași subiect
Propoziție disjunctivă = propoziție coordonată care se află într-un raport de excludere cu coordonata ei
Conjuncție disjunctivă = conjuncție care leagă propoziții sau părți de propoziție disjunctive
Judecată disjunctivă = judecată care enunță incompatibilitatea între diverse predicate ce pot fi atribuite unuia și aceluiași subiect
propoziție disjunctivă și substantiv feminin = propoziție coordonată care se găsește într-un raport de excludere față de coordonata ei; conjuncție disjunctivă = conjuncție care leagă propoziții disjunctive



© 2022 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DISJUNCTIV

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Activist cultural?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
raportul dintre lungimea rețelei de râuri și canale și suprafața dată
eliminarea din apă a sărurilor de calciu și de magneziu, care dau apei duritate
activist care lucra în domeniul vieții culturale
imediat ce, după ce, când
VEZI RĂSPUNSUL CORECT




Știi care e înțelesul următoarelor expresii?