eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție dispensa


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Dispensa [ dis-pen-sa ]
VEZI SINONIME PENTRU dispensa PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului dispensa în mai multe dicționare

Definițiile pentru dispensa din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a dispensa
Verbul: a dispensa (forma la infinitiv)
A dispensa conjugat la timpul prezent:
  • eu dispensez
  • tu dispensezi
  • el ea dispensează
  • noi dispensăm
  • voi dispensați
  • ei ele dispensează
VEZI VERBUL a dispensa CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DISPENSA:
DISPENSÁ, dispensez, verb

I.

1. reflexiv A se lipsi (de cineva sau de ceva), a renunța la... Un adevărat scriitor nu se poate dispensa de cunoașterea temeinică a limbii și literaturii populare. L. limba română 1953, nr. 2, 35. Mă dispensez de analize. CAMIL PETRESCU, T. III 170.

2. tranzitiv A scuti (pe cineva) de o obligație, de o îndatorire. Din cauza infirmității a fost dispensat de serviciul militar.
♦ A face pe cineva să nu mai aibă nevoie de...; a scuti. Întrebuințarea indiumului ne va dispensa aproape în întregime de folosirea cositorului. BARANGA,

I. 169.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

dispensă
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dispensă:
dispénsă substantiv feminin [Atestat: AR (1838), 381 ⅟4 / V: (înv) dispensanză / Plural: dispensase / Etimologie: franceza dispense] 1 Autorizație specială dată cuiva de autoritățile ecleziastice sau civile de a trece, în anumite cazuri, peste formalitățile legale obișnuite Si: permisiune, (înv) dezlegare, învoire, remisiune. 2 Scutire a cuiva de a îndeplini o anumită obligație (legală).
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

DISPENSĂ
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DISPENSĂ:
DISPÉNSĂ, dispense, substantiv feminin

1. Scutire de o obligație legală (bănească, de stagiu etc.).

2. Autorizație, îngăduință, permisiune dată cuiva de a trece, în anumite cazuri, peste formalitățile legale obișnuite. Dispensă de vîrstă.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

DISPENSA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DISPENSA:
DISPENSÁ, dispensez, verb

I.

1. reflexiv A se lipsi de cineva sau de ceva; a renunța la...

2. tranzitiv A scuti pe cineva de o obligație, de o îndatorire etc.

– Din limba franceza dispenser, latina dispensare.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

DISPENSA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DISPENSA:
DISPENSÁ, dispensez, verb

I.

1. reflexiv A se lipsi de cineva sau de ceva; a renunța la...

2. tranzitiv A scuti pe cineva de o obligație, de o îndatorire etc.

– Din limba franceza dispenser, latina dispensare.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

DISPENSA
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DISPENSA:
DISPENSÁ verb

I.

1. reflexiv A se lipsi (de ceva, de cineva), a renunța la...

2. trecut A scuti (pe cineva) de o însărcinare, de o obligație etc. [< limba franceza dispenser, italiana , latina dispensare].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

DISPENSĂ
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DISPENSĂ:
DISPÉNSĂ substantiv feminin Scutire (de o obligație); exceptare, excepție de la o regulă.
♦ Permisiunea de a face un lucru interzis în mod normal de o lege. [< limba franceza dispense, italiana dispensa].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

DISPENSĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DISPENSĂ:
DISPÉNSĂ, dispense, substantiv feminin Scutire a unei persoane de obligația îndeplinirii unor condiții legale; (concret) act, document care atestă această scutire.

– Din limba franceza dispense.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

DISPENSĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DISPENSĂ:
DISPÉNSĂ, dispense, substantiv feminin Scutire a cuiva de a îndeplini o anumită obligație (legală); (concret) act, document care atestă această scutire.

– Din limba franceza dispense.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

DISPENSA
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DISPENSA:
DISPENSÁ verb

I. reflexiv a se lipsi (de ceva, de cineva), a renunța la...

II. trecut a scuti de o îndatorire, de o obligație etc. (< limba franceza dispenser, latina dispensare)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

DISPENSĂ
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DISPENSĂ:
DISPÉNSĂ substantiv feminin scutire (de o obligație); exceptare de la o regulă.
       • permisiunea de a face un lucru interzis în mod normal de o lege. (< limba franceza dispense)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

DISPENSA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DISPENSA:
DISPENSA verb

1. a se lipsi, a renunța. (S-a dispensa de serviciile lui.)

2. a scuti. (Îl dispensa de gimnastică.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

dispensă
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru dispensă:
dispensă forme scutire dela regula ordinară: dispensă dela serviciul militar.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

DISPENSĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DISPENSĂ:
DISPÉNSĂ dispensae forme Scutire de anumite obligații sociale. /<fr. dispense
Forme diferite ale cuvantului dispensa: dispensae

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

dispensa
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dispensa:
dispensá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu dispenséz, persoana a treia singular: el / ea și plural dispenseáză
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

DISPENSĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DISPENSĂ:
DISPENSĂ substantiv scutire, (învechit) scuteală, scutință. (dispensa de armată.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

dispensă
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dispensă:
dispénsă substantiv feminin, genitiv dativ articulat dispénsei; plural dispénse
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

dispensă
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dispensă:
dispénsă substantiv feminin, genitiv dativ articulat dispénsei; plural dispénse
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

dispensa
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dispensa:
dispensá (a dispensa) verb, indicativ prezent 3 dispenseáză
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

DISPENSĂ
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru DISPENSĂ:
DISPÉNSĂ substantiv verbal scutire.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime


CUVINTE APROPIATE DE 'DISPENSA'
DISPECETLUÍdispecetluíreDISPECETLUÍTdispendiósDISPENSÁDISPENSÁBILDISPENSÁRDISPENSÁREdispensariu

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DISPENSĂ
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dispensă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Dispénsă substantiv feminin [Atestat: AR 1838, 381 ⅟4 / V: înv dispensĂnză / Plural: dispensĂse / Etimologie: franceza dispense] 1 Autorizație specială dată cuiva de autoritățile ecleziastice sau civile de a trece, în anumite cazuri, peste formalitățile legale obișnuite Si: permisiune, înv dezlegare, învoire, remisiune.
S-a dispensĂ de serviciile lui.
Îl dispensĂ de gimnastică.
S-a dispensĂ de serviciile lui.
DISPÉNSĂ dispensĂe forme Scutire de anumite obligații sociale.
DispensĂ de armată.
Dispensá a dispensĂ verb, indicativ prezent 3 dispenseáză.

GRAMATICA cuvântului DISPENSĂ?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dispensă.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DISPENSĂ poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul DISPENSĂ sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural verbul dispensa se conjugă: ei ele dispenseáză
  • group icon La plural substantivul dispensă are forma: dispénse
VEZI PLURALUL pentru DISPENSĂ la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE dispensa?
Vezi cuvântul dispensa desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dispensa?
[ dis-pen-sa ]
Se pare că cuvântul dispensa are trei silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DISPENSĂ

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Să nu care cumva?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
mort
avion cu reacție construit pentru a efectua zboruri cu viteze mai mari decât viteza sunetului
nu cumva să
a dormi bine
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app