eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție dispozitie


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Dispoziţie [ dis-po-zi-ţi-e ]
VEZI SINONIME PENTRU dispoziţie PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului dispozitie în mai multe dicționare

Definițiile pentru dispozitie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DISPOZIȚIE:
DISPOZÍȚIE, dispoziții, substantiv feminin

1. Prevedere cuprinsă într-o lege sau într-un regulament; hotărîre, ordin. O condiție importantă care asigură respectarea legilor țării de către toți oamenii muncii este cunoașterea dispozițiilor legale. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 11, 28.
       • Dispoziție (de plată) = ordin scris emanînd de la o autoritate, prin care se dispune plata unei sume de bani. Organ de dispoziție = organ care hotărăște, dispune. Organul suprem executiv și de dispoziție al puterii de stat a Republicii Populare Romîne este Consiliul de Miniștri al Republicii Populare Romîne. CONST. R.P.R. 25.
       • Locuţiune adverbiala (În legătură cu verbele «a fi», «a sta», «a pune», «a avea») La dispoziție = la îndemînă. Tovarășul... a venit cu motocicleta ălora din Budești, dar acum n-o mai are la dispoziție. DUMITRIU, N. 263. Este nevoie să-mi pui la dispoziție tot materialul pe care îl ai. CAMIL PETRESCU, T. I 218.
       • Expresia: A fi la dispoziția cuiva = a fi gata să îndeplinești dorințele, ordinele cuiva. Sînt la dispoziția domniei-tale, rosti el, curtenitor. SADOVEANU, Z. C. 67. Stăteam la dispoziția ministerului meu, pentru tot felul de cercetări. GALACTION, O. I 27.

2. Așezare într-un anumit loc, într-un anumit fel, într-o anumită ordine; alcătuire, construcție după un anumit plan. Dispoziția ideilor unui discurs. Dispoziția osiilor unei locomotive.
♦ Aranjarea părților unui discurs, ale unei compoziții etc.

3. (De obicei cu diverse determinări) Stare sufletească (bună sau rea). Într-această bună dispoziție, Duca rosti cuvînt de salutare. SADOVEANU, Z. C. 138. Buna mea dispoziție pieri degrabă. GALACTION, O. I 102. Alexandru Vardaru știa că schimbîndu-se dintr-un loc în altul, își schimbă desăvîrșit și dispoziția sufletească. C. PETRESCU, Î. II 84. De la cele dintîi vorbe ale acestuia, dispoziția și figura lui Dan se schimbă. VLAHUȚĂ, O. A. III 38.

– Variantă: dispozițiúne (pronunțat -ți-u-) (C. PETRESCU, Î. II 144, EMINESCU, N. 33, GHICA, S. A. 116) substantiv feminin

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane


Ce inseamna expresia      Ce inseamna?

dispoziție
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dispoziție:
dispoziție substantiv feminin [Atestat: FN (1704) / V: (înv) despozeție, (înv) desdispozitie, (înv) despozițiune, (înv) dispusăciune, (înv) dispozitieiune / Plural: dispozitieii / Etimologie: franceza disposition, it disposizione, lat dispositio, -onis] 1 Așezare a unor elemente într-un anumit loc, într-un anumit fel, într-o anumită ordine. 2 Construcție după un anumit plan. 3 Prevedere obligatorie cuprinsă într-o lege sau într-un regulament. 4 Măsură sau hotărâre luată de un organ ierarhic superior și obligatorie pentru organul în subordine Si: dispunere, (înv) orânduială, (îvr) orânduire, ordine, rostire, (îvr) regulație. 5 (Îs) Organ de dispozitie Organ care hotărăște. 6 (Îlav) În dispozitie (sau îlpp la, spre sau, înv, în dispozitieia) Pregătit să îndeplinească ordinele sau dorințele cuiva. 7 (Pex; îal) La bunul plac al cuiva. 8 (Îal) La îndemâna cuiva (spre a fi de folos). 9 (Îe) A fi (sau a sta, a se afla etc.) la dispozitieia cuiva A fi gata să satisfacă dorințele, ordinele cuiva. 10 Înclinare (naturală) spre... 11 Dorință. 12 Intenție (momentană) de a face un lucru. 13 Stare sufletească (bună sau rea). 14 (Îvr) Sentiment. 15 Ordonare a părților unui discurs, ale unei compoziții etc.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

DISPOZIȚIE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DISPOZIȚIE:
DISPOZIȚIE s.

1. (juridic) normă, prescripție, prevedere, (învechit și regional) rost (învechit) prescript. (Care sînt dispozitie în vigoare?)

2. (juridic) clauză, condiție, prevedere, punct, stipulare, stipulație, termen, (învechit și popular) tocmeală, (învechit) șart. (dispozitie a unui tratat.)

3. hotărîre, ordin, poruncă, (popular) porunceală, (învechit) asezămînt, carte, farmuta, învățătură, mandat, orînduială, orînduire, pitac, poruncită, povelenie, povelire, pravilă, rînduială, strînsoare, șart, tertip, ucaz, (rusism învechit) pricaz. (A primit o dispozitie scrisă.)

4. (termen militar) consemn, ordin. (dispozitie de ramînere în cazarmă.)

5. situație, stare. (În ce dispozitie sufletească se află?)

6. toane (la plural) voie, (regional) duși (la plural) (dispozitie bună sau rea a cuiva.)

7. chef, dorință, gust, plac, plăcere, poftă, voie, voință, verb reflexiv:ere, (popular) verb reflexiv:ută, (învechit) deșiderat, ogod, poftire, poftit, poftitură rîvnă, rîvnire, tabiet. (După dispozitie inimii.)

8. aplecare, înclinare, înclinație, pornire, tendință. (dispozitie de a exagera.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

DISPOZIȚIE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DISPOZIȚIE:
DISPOZÍȚIE, dispoziții, substantiv feminin

1. Prevedere obligatorie cuprinsă într-un act normativ; măsură sau hotărâre luată de un organ ierarhic superior și obligatorie pentru organul în subordine.
       • Locuţiune adverbiala La dispoziție = la îndemână.
       • Expresia: A fi (sau a sta, a se afla etc.) la dispoziția cuiva = a fi gata să satisfacă dorințele, ordinele cuiva.

2. Așezare a unor elemente într-un anumit loc, într-un anumit fel, într-o anumită ordine; alcătuire, construcție după un anumit plan.

3. Stare sufletească (bună sau rea); prin extensie dorință (momentană) de a face un anumit lucru.

4. (La plural ) Aptitudini. [Variante: dispozițiúne substantiv feminin]

– Din limba franceza disposition, latina dispositio, -onis.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)



DISPOZIȚIE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DISPOZIȚIE:
DISPOZÍȚIE, dispoziții, substantiv feminin

1. Prevedere obligatorie cuprinsă într-o lege sau într-un regulament; măsură sau hotărâre luată de un organ ierarhic superior și obligatorie pentru organul în subordine.
       • Locuţiune adverbiala La dispoziție = la îndemână.
       • Expresia: A fi (sau a sta, a se afla etc.) la dispoziția cuiva = a fi gata să satisfacă dorințele, ordinele cuiva.

2. Așezare a unor elemente într-un anumit loc, într-un anumit fel, într-o anumită ordine; alcătuire, construcție după un anumit plan.

3. Stare sufletească (bună sau rea); prin extensie dorință (momentană) de a face un anumit lucru. [Variante: dispozițiúne substantiv feminin]

– Din limba franceza disposition, latina dispositio, -onis.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

DISPOZIȚIE
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DISPOZIȚIE:
DISPOZÍȚIE substantiv feminin

1. prevedere obligatorie cuprinsă într-un act normativ; măsură, hotărâre luată de un organ ierarhic superior, obligatorie pentru organul în subordine; ordin.
dispozitie de plată = ordin scris prin care o întreprindere, organizație, instituție etc. dispune băncii să facă anumite plăți din contul său; la dispozitie = la îndemână.

2. dispunere, așezare într-o anumită ordine; alcătuire potrivit unui anumit plan.

3. stare sufletească.

4. posibilitate de a dispune (de)...

5. aptitudine, înclinație; vocație.

6. (la plural) pregătiri, preparative. (< limba franceza disposition, latina dispositio)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

DISPOZIȚIE
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DISPOZIȚIE:
DISPOZÍȚIE substantiv feminin

1. Prevedere (a unei legi, a unui regulament etc.); hotărâre, ordin.
       • Organ de dispoziție = organ care hotărăște; la dispoziție = la îndemână; în imediata apropiere, apropiat.

2. Așezare, orânduire, orânduială; alcătuire potrivit unui anumit plan.
♦ Ordonare a părților unui discurs, ale unei compoziții etc.

3. Stare sufletească. [Gen. -iei, variantă dispozițiune substantiv feminin / conform limba franceza disposition, italiana disposizione, latina dispositio].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

DISPOZIȚIE
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DISPOZIȚIE:
DISPOZÍȚIE dispozitiei forme

1) Aranjare a unor obiecte într-o anumită ordine.

2) Precept obligatoriu (conținut într-un act normativ), emis de o persoană oficială sau de o instanță.
       • La dispozitie la îndemână. A fi (sau a sta) la dispozitiea cuiva a aștepta ordinele cuiva, fiind gata să le îndeplinească.

3) Stare sufletească (bună sau rea). [articulat dispoziția; genitiv dativ dispoziției; silabe -ți-e] /<fr. disposition, latina dispositio, dispozitieonis
Forme diferite ale cuvantului dispozitie: dispozitiei

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

dispoziție
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru dispoziție:
dispoziți(un)e forme

1. modul cum un lucru e dispus: a schimba dispozițiunea unei camere;

2. starea sănătății; bună, rea dispozițiune;

3. starea sufletească, inclinațiune, aptitudine: are dispozițiuni pentru arte;

4. juridic punct regulat de o lege, ceeace ordonă justiția;

5. așezarea părților unui discurs;

6. plural pregătiri de drum; la dispozițiunea cuiva, în serviciu, la ordinele sale.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

dispoziție
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dispoziție:
dispozíție (-ți-e) substantiv feminin, articulat dispozíția (-ți-a), genitiv dativ articulat dispozíției; plural dispozíții, articulat dispozíțiile (-ți-i-)
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

dispoziție
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dispoziție:
dispozíție substantiv feminin → poziție
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'DISPOZITIE'
DISPOZÁDISPOZÁREdispozarisíDISPOZÁTDISPOZÍȚIEDISPOZIȚIONÁLDISPOZIȚIÚNEDISPOZITÍVdispozitor

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL dispoziție
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dispoziție dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Dispoziție substantiv feminin [Atestat: FN 1704 / V: înv despozeție, înv desdispoziție, înv despozițiune, înv dispusăciune, înv dispozițieiune / Plural: dispozițieii / Etimologie: franceza disposition, it disposizione, lat dispositio, -onis] 1 Așezare a unor elemente într-un anumit loc, într-un anumit fel, într-o anumită ordine.
5 Îs Organ de dispoziție Organ care hotărăște.
6 Îlav În dispoziție sau îlpp la, spre sau, înv, în dispozițieia Pregătit să îndeplinească ordinele sau dorințele cuiva.
la dispozițieia cuiva A fi gata să satisfacă dorințele, ordinele cuiva.
Care sînt dispoziție în vigoare? 2.
Dispoziție a unui tratat.
A primit o dispoziție scrisă.
Dispoziție de ramînere în cazarmă.
În ce dispoziție sufletească se află? 6.
Toane la plural voie, regional duși la plural dispoziție bună sau rea a cuiva.
După dispoziție inimii.
Dispoziție de a exagera.
Care sunt dispoziție în vigoare? 2.
A emis o dispoziție scrisă.
În ce dispoziție sufletească se află? 6.
Dispoziție bună sau rea a cuiva.
DISPOZÍȚIE dispoziției forme 1 Aranjare a unor obiecte într-o anumită ordine.
       • La dispoziție la îndemână.
A fi sau a sta la dispozițiea cuiva a aștepta ordinele cuiva, fiind gata să le îndeplinească.
Disposition, latina dispositio, dispozițieonis.



GRAMATICA cuvântului dispoziție?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dispoziție.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul dispoziție poate fi: substantiv, verb, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul dispoziție sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul dispoziție are forma: dispozíții
VEZI PLURALUL pentru dispoziție la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE dispoziţie?
Vezi cuvântul dispoziţie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dispoziţie?
[ dis-po-zi-ţi-e ]
Se pare că cuvântul dispoziţie are cinci silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL dispoziție
Inţelegi mai uşor cuvântul dispoziție dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Dispoziție de plată = ordin scris emanînd de la o autoritate, prin care se dispune plata unei sume de bani
Organ de dispoziție = organ care hotărăște, dispune
Locuţiune adverbiala În legătură cu verbele «a fi», «a sta», «a pune», «a avea» La dispoziție = la îndemînă
A fi la dispoziția cuiva = a fi gata să îndeplinești dorințele, ordinele cuiva
Locuţiune adverbiala La dispoziție = la îndemână
la dispoziția cuiva = a fi gata să satisfacă dorințele, ordinele cuiva
Locuţiune adverbiala La dispoziție = la îndemână
la dispoziția cuiva = a fi gata să satisfacă dorințele, ordinele cuiva
♦ dispozitie de plată = ordin scris prin care o întreprindere, organizație, instituție etc
Dispune băncii să facă anumite plăți din contul său; la dispozitie = la îndemână
Organ de dispoziție = organ care hotărăște; la dispoziție = la îndemână; în imediata apropiere, apropiat



© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL dispoziție

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: ♦ proces-verbal?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
loc până unde se întinde puterea sau influența cuiva sau a ceva
tragere în care se folosesc efectele proiectilelor care au ricoșat
înscris cu caracter oficial în care se consemnează un fapt de natură juridică; act cu caracter oficial în care se redau pe scurt discuțiile și hotărârile unei adunări constituite
cu toți de față
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app