eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție dispretuit


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Dispreţuit [ dis-pre-ţu-it ]
VEZI SINONIME PENTRU dispreţuit PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului dispretuit în mai multe dicționare

Definițiile pentru dispretuit din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DISPREȚUIT:
DISPREȚUÍT, -Ă, disprețuiți, -te, adjectiv Tratat cu dispreț, neluat în seamă, desconsiderat. Oare poate ca să fie suferință mai cumplită... Decît cea pe care-o naște dragostea disprețuită? MACEDONSKI, O. I 241.

– Variantă: (învechit) desprețuít, -ă (ALEXANDRESCU, M. 26) adjectiv
Forme diferite ale cuvantului dispretuit: dispretuit-Ă

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

disprețuit
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru disprețuit:
disprețuít2, dispretuită a [Atestat: PLR (1848) I, 121 / V: (înv) desdispretuit / Plural: dispretuitiți, dispretuite / Etimologie: disprețui] 1-2 (despre oameni) Care este privit cu dispreț (1-2). 3-4 (despre oameni) Care este tratat cu dispreț (1-2). 5 Neluat în seamă. 6 (Înv) Ocărât. 7 (Îvr) Depreciat.
Forme diferite ale cuvantului dispretuit: dispretuită

Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

disprețuit
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru disprețuit:
disprețuít1 sn [Atestat: MDA ms / Plural: dispretuituri / Etimologie: disprețui] 1-7 Disprețuire (1-7). 8 (Îe) A nu fi de dispretuit A trebui să fie luat în considerare, având oarecare importanță, valoare, preț etc.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

DISPREȚUIT
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DISPREȚUIT:
DISPREȚUÍT, -Ă, disprețuiți, -te, adjectiv Care este tratat cu dispreț; desconsiderat.

– vezi disprețui.
Forme diferite ale cuvantului dispretuit: dispretuit-Ă

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

DISPREȚUIT
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DISPREȚUIT:
DISPREȚUÍT, -Ă, disprețuiți, -te, adjectiv Care este tratat cu dispreț; desconsiderat.

– vezi disprețui.
Forme diferite ale cuvantului dispretuit: dispretuit-Ă

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

disprețuit
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru disprețuit:
disprețuít adjectiv masculin, plural disprețuíți; forme singular disprețuítă, plural disprețuíte
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

DISPREȚUIT
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DISPREȚUIT:
DISPREȚUIT adjectiv desconsiderat. (O persoană dispretuit.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'DISPRETUIT'
disprețaDISPREȚUÍdisprețuíbilDISPREȚUÍREDISPREȚUÍTDISPREȚUITÓRdispreunádisprofónDISPROFORÓN

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DISPREȚUIT
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dispreţuit dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Disprețuít2, dispreȚuită a [Atestat: PLR 1848 I, 121 / V: înv desdispreȚuit / Plural: dispreȚuitiți, dispreȚuite / Etimologie: disprețui] 1-2 despre oameni Care este privit cu dispreț 1-2.
Disprețuít1 sn [Atestat: MDA ms / Plural: dispreȚuituri / Etimologie: disprețui] 1-7 Disprețuire 1-7.
8 Îe A nu fi de dispreȚuit A trebui să fie luat în considerare, având oarecare importanță, valoare, preț etc.
O persoană dispreȚuit.
O persoană dispreȚuit.

GRAMATICA cuvântului DISPREȚUIT?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dispreţuit.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DISPREȚUIT poate fi: adjectiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul DISPREȚUIT sa indeplinească rolul de: adjectiv masculin,

CUM DESPART ÎN SILABE dispreţuit?
Vezi cuvântul dispreţuit desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dispreţuit?
[ dis-pre-ţu-it ]
Se pare că cuvântul dispreţuit are patru silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DISPREȚUIT

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Tranzitiv minte de încheagă apele?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
din belșug, foarte mult
patriarh al constantinopolului din 428 până în 431, când a fost acuzat de erezie la sinodul din efes, a propovăduit doctrina după care natura umană și cea divină a lui isus sunt una și aceeași ca acțiune, dar diferite ca persoană, doctri
minte foarte tare
foarte rar, la intervale mari de timp
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app