eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție dispretuitor


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Dispreţuitor [ dis-pre-ţu-i-tor ]
VEZI SINONIME PENTRU dispreţuitor PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului dispretuitor în mai multe dicționare

Definițiile pentru dispretuitor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DISPREȚUITÓR:
DISPREȚUITÓR, -OÁRE, disprețuitori, -oare, adjectiv Care disprețuiește, care exprimă sau dovedește dispreț; batjocoritor. Avea o gură mică și fragedă, însă cu o expresiune aspră și disprețuitoare. GALACTION, O. I 627. Safta îl pironise cu o privire disprețuitoare. G. M. ZAMFIRESCU, M. despre II 214. La toate întrebările ce li se făcu ei [prizonierii] toți răspunseră prin o tăcere mîndră și disprețuitoare. BĂLCESCU, O. I 344.
       • (Adverbial) Tu tot cu jivinele tale... privi disprețuitor Mînecuță pe mezin. SADOVEANU, P. M. 309.

– Pronunțat: -țu-i-.
Forme diferite ale cuvantului dispretuitor: -oÁre

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

disprețuitor
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru disprețuitor:
disprețuitor, dispretuitoroare [Atestat: VALIAN, vezi / V: (înv) desdispretuitor, (îvr) despreciudispretuitor / Plural: dispretuitori, dispretuitoroáre / Etimologie: disprețui + -tor] 1-2 a Care exprimă dispreț (1-2). 3 a Care nesocotește. 5 a Batjocoritor. 6-7 av Cu dispreț (1-2).
Forme diferite ale cuvantului dispretuitor: dispretuitoroare

Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

DISPREȚUITÓR
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DISPREȚUITÓR:
DISPREȚUITÓR, -OÁRE, disprețuitori, -oare, adjectiv (Adesea adverbial) Care disprețuiește, care exprimă sau dovedește dispreț. [ pronunție: -țu-i-]

– Disprețui + sufix -tor.
Forme diferite ale cuvantului dispretuitor: -oÁre

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

DISPREȚUITÓR
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DISPREȚUITÓR:
DISPREȚUITÓR, -OÁRE, disprețuitori, -oare, adjectiv (Adesea adverbial) Care disprețuiește, care exprimă sau dovedește dispreț. [ pronunție: -țu-i-]

– Disprețui + sufix -tor.
Forme diferite ale cuvantului dispretuitor: -oÁre

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

DISPREȚUITÓR
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DISPREȚUITÓR:
DISPREȚUITÓR1 dispretuitoroáre (dispretuitoróri, dispretuitoroáre) Care disprețuiește; care manifestă dispreț. Ton dispretuitor. [silabe -țu-i-] /a disprețui + sufix dispretuitortor
Forme diferite ale cuvantului dispretuitor: oáre

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

DISPREȚUITÓR
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DISPREȚUITÓR:
DISPREȚUITÓR2 adverb Cu lipsă totală de stimă și de interes; cu dispreț. [silabe -țu-i-] /a disprețui + sufix dispretuitortor
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

DISPREȚUITOR
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DISPREȚUITOR:
DISPREȚUITOR adjectiv

1. batjocoritor. (Ton dispretuitor.)

2. defavorabil, depreciativ, peiorativ. (Cuvînt cu sens dispretuitor.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

DISPREȚUITÓR
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DISPREȚUITÓR:
DISPREȚUITÓR, -OÁRE adjectiv Care disprețuiește. // adverb Cu dispreț. [< disprețui + -tor].
Forme diferite ale cuvantului dispretuitor: -oÁre

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

disprețuitor
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru disprețuitor:
disprețuitór adjectiv masculin (silabe -țu-i-), plural disprețuitóri; forme singular și plural disprețuitoáre
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

DISPREȚUITÓR
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DISPREȚUITÓR:
DISPREȚUITÓR, -OÁRE adjectiv, (și adverb) care disprețuiește. (< disprețui + -tor)
Forme diferite ale cuvantului dispretuitor: -oÁre

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

disprețuitor
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru disprețuitor:
disprețuitór (-țu-i-) adjectiv masculin, plural disprețuitóri; forme singular și plural disprețuitoáre
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

disprețuitor
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru disprețuitor:
* disprețuitór, -oáre adjectiv Care disprețuĭește: disprețuitor de banĭ.
Forme diferite ale cuvantului dispretuitor: -oáre dispretuitor-óz dispretuitorg

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești


CUVINTE APROPIATE DE 'DISPRETUITOR'
DISPREȚUÍdisprețuíbilDISPREȚUÍREDISPREȚUÍTDISPREȚUITÓRdispreunádisprofónDISPROFORÓNDISPROPÓRȚIE

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DISPREȚUITÓR
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dispreţuitor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Disprețuitor, dispreȚuitÓroare [Atestat: VALIAN, vezi / V: înv desdispreȚuitÓr, îvr despreciudispreȚuitÓr / Plural: dispreȚuitÓri, dispreȚuitÓroáre / Etimologie: disprețui + -tor] 1-2 a Care exprimă dispreț 1-2.
DISPREȚUITÓR1 dispreȚuitÓroáre dispreȚuitÓróri, dispreȚuitÓroáre Care disprețuiește; care manifestă dispreț.
Ton dispreȚuitÓr.
[silabe -țu-i-] /a disprețui + sufix dispreȚuitÓrtor.
[silabe -țu-i-] /a disprețui + sufix dispreȚuitÓrtor.
Ton dispreȚuitÓr.
Cuvînt cu sens dispreȚuitÓr.
Ton dispreȚuitÓr.

GRAMATICA cuvântului DISPREȚUITÓR?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dispreţuitor.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DISPREȚUITÓR poate fi: adjectiv, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul DISPREȚUITÓR sa indeplinească rolul de: adjectiv masculin,

CUM DESPART ÎN SILABE dispreţuitor?
Vezi cuvântul dispreţuitor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dispreţuitor?
[ dis-pre-ţu-i-tor ]
Se pare că cuvântul dispreţuitor are cinci silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DISPREȚUITÓR

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Afară din cale sau din cale-afară?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a spune ce are pe suflet, a-și descărca sufletul
în cel mai înalt grad; mai ales, cu deosebire; eminamente
peste măsură, neobișnuit de
a pune pe cineva la locul lui printr-o vorbă usturătoare
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app