eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție distrugator


PROPOZIȚIISINONIMEANTONIME GRAMATICĂSILABE
Distrugător [ dis-tru-gă-tor ]
VEZI SINONIME PENTRU distrugător PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului distrugator în mai multe dicționare

Definițiile pentru distrugator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru distrugător:
distrugător, distrugatoroare [Atestat: ALECSANDRI, POEZII, 642 / Plural: distrugatori, distrugatoroáre / Etimologie: distruge + -ător] 1 a Care distruge (1) Si: (înv) distructor, distructiv, nimicitor, ruinător. 2 sn Navă de luptă de tonaj mediu și cu viteză mare, fără cuirasă, care dispune de armament de artilerie, rachete și torpile etc., folosită mai ales pentru protecția navelor mari, a convoaielor și la vânătoarea de submarine Si: contratorpilor.
Forme diferite ale cuvantului distrugator: distrugatoroare

Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

DISTRUGĂTOR
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DISTRUGĂTOR:
DISTRUGĂTOR adjectiv, s.

1. adjectiv devastator, dezastruos, distructiv, nimicitor, pustiitor, ruinător, (rar) prăpăditor, (învechit și popular) pierzător, (învechit) dărăpănător, pustiicios, risipitor, ruinos. (Acțiunea distrugator a vîntului.)

2. adjectiv nimicitor, omorîtor, ucigător. (O substanță distrugator.)

3. adjectiv mistuitor, nimicitor, pustiitor. (Un foc distrugator.)

4. substantiv (marină) contratorpilor.

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

DISTRUGĂTÓR
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DISTRUGĂTÓR:
DISTRUGĂTÓR, -OÁRE adjectiv Care distruge, distructiv. // substantiv neutru Navă ușoară de luptă de mare viteză, înarmată cu tunuri, torpile etc. și folosită mai ales pentru protecția navelor mari, a convoaielor și la vânătoarea de submarine. vezi contratorpilor. [< distruge + -(ă)tor, după limba franceza destructeur, destroyer, limba engleză destroy].
Forme diferite ale cuvantului distrugator: -oÁre

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

DISTRUGĂTÓR
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DISTRUGĂTÓR:
DISTRUGĂTÓR, -OÁRE

I. adjectiv care distruge, nimicitor; distructiv.

II. substantiv neutru navă militară rapidă, înarmată cu tunuri, rachete și torpile, destinată lovirii torpiloarelor și submarinelor, precum și pentru protecția navelor mari, a convoaielor; contratorpilor. (după limba franceza destructeur, latina destructor, /II/ limba engleză destroyer)
Forme diferite ale cuvantului distrugator: -oÁre

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

DISTRUGĂTÓR
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DISTRUGĂTÓR:
DISTRUGĂTÓR, -OÁRE, distrugători, -oare, adjectiv, substantiv neutru

1. Adj. Care distruge; nimicitor, distructiv.

2. substantiv neutru Navă de luptă de tonaj mediu și cu viteză mare, fără cuirasă, care dispune de armament de artilerie, rachete și torpile; contratorpilor.

– Distruge + sufix -ător (după limba franceza destructeur).
Forme diferite ale cuvantului distrugator: -oÁre

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

DISTRUGĂTÓR
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DISTRUGĂTÓR:
DISTRUGĂTÓR, -OÁRE, distrugători, -oare, adjectiv, substantiv neutru

1. Adj. Care distruge; nimicitor, distructiv.

2. substantiv neutru Navă de luptă de tonaj mediu și cu viteză mare, fără cuirasă, care dispune de armament de artilerie, rachete și torpile; contratorpilor.

– Distruge + sufix -ător (după limba franceza destructeur).
Forme diferite ale cuvantului distrugator: -oÁre

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

DISTRUGĂTÓR
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DISTRUGĂTÓR:
DISTRUGĂTÓR2, -OÁRE, distrugători, -oare, adjectiv Care distruge; nimicitor. Nu sînt torente, oricît de năprasnice, prin al căror clocot păstrăvii să nu urce, țîșnind prin puhoiul apei, pe stinca de pe care ea se rostogolește, distrugătoare. BOGZA, C. O. 107.
Forme diferite ale cuvantului distrugator: -oÁre

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

DISTRUGĂTÓR
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DISTRUGĂTÓR:
DISTRUGĂTÓR2 distrugatoroáre n. Navă militară foarte rapidă, de tonaj redus, echipată cu armament de artilerie, rachete și torpile, și folosită la urmărirea și distrugerea torpiloarelor. /a distruge + sufix distrugatorător
Forme diferite ale cuvantului distrugator: oáre

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

DISTRUGĂTÓR
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DISTRUGĂTÓR:
DISTRUGĂTÓR1 distrugatoroáre (distrugatoróri, distrugatoroáre) și figurat Care distruge; nimicitor; zdrobitor; distructiv; devastator; dezastruos. /a distruge + sufix distrugatorător
Forme diferite ale cuvantului distrugator: oáre

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

DISTRUGĂTÓR
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DISTRUGĂTÓR:
DISTRUGĂTÓR1, distrugătoare, substantiv neutru Navă de luptă cu viteză mare, care folosește în mod egal tunuri și torpile.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

distrugător
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru distrugător:
distrugătór adjectiv masculin, plural distrugătóri; forme singular și plural distrugătoáre
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

distrugător
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru distrugător:
distrugătór1 adjectiv masculin, plural distrugătóri; forme singular și plural distrugătoáre
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

distrugător
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru distrugător:
* distrugătór n., plural oare. marină Contratorpilor.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

distrugător
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru distrugător:
distrugătór substantiv neutru, plural distrugătoáre
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

distrugător
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru distrugător:
distrugătór2 substantiv neutru, plural distrugătoáre
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

Distrugător
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Distrugător:
Distrugător ≠ creator
Definiție sursă: Dicționar de antonime


CUVINTE APROPIATE DE 'DISTRUGATOR'
distrucțiúneDISTRUCTÍVdistructivitátedistructorDISTRUGĂTÓRDISTRÚGEDISTRÚGEREdistruíDISTRÚS

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Distrugător
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului distrugător dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Distrugător, distrugătoroare [Atestat: ALECSANDRI, POEZII, 642 / Plural: distrugători, distrugătoroáre / Etimologie: distruge + -ător] 1 a Care distruge 1 Si: înv distructor, distructiv, nimicitor, ruinător.
Acțiunea distrugător a vîntului.
O substanță distrugător.
Un foc distrugător.
Acțiunea distrugătoroare a ciclonului.
O substanță distrugătoroare.
DISTRUGĂTÓR2 distrugătoroáre n.
/a distruge + sufix distrugătorător.
DISTRUGĂTÓR1 distrugătoroáre distrugătoróri, distrugătoroáre și figurat Care distruge; nimicitor; zdrobitor; distructiv; devastator; dezastruos.
/a distruge + sufix distrugătorător.

GRAMATICA cuvântului Distrugător?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului distrugător.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Distrugător poate fi: substantiv, adjectiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul Distrugător sa indeplinească rolul de: substantiv neutru, adjectiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul distrugător are forma: distrugătoáre

CUM DESPART ÎN SILABE distrugător?
Vezi cuvântul distrugător desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul distrugător?
[ dis-tru-gă-tor ]
Se pare că cuvântul distrugător are patru silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Distrugător

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Desen geometric?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a profita de o situație încordată sau confuză pentru a trage foloase personale
a înțepeni de frig, a îngheța tun
desen executat fără a ține seamă de perspectivă
plantă erbacee păroasă cu flori roșii, având la baza fiecărei petale o pată neagră glaucium corniculatum; regional macul-ciorii
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app