 | as |
|
| Dobitoc [ do-bi-toc ] VEZI SINONIME PENTRU dobitoc PE ESINONIME.COM definiția cuvântului dobitoc în mai multe dicționareDefinițiile pentru dobitoc din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DOBITÓC: DOBITÓC1, dobitoace, substantiv neutru Animal patruped domestic ( vezi vită) sau (mai rar) sălbatic ( vezi fiară, jivină). Din fiecare cîștig de bani să cumpere o vietate curată, ori pasere ori dobitoc. SADOVEANU, despre P. 97. Bietele dobitoace, înhămate cu șleauri și cu frînghii, își bălăngăneau vijelios clopotele. MACEDONSKI, O. III 19. Dacă dobitoacele n-ar fi fost înfrînte, de demult ar fi sjîșiet pe om. CREANGĂ, P. 209. Cît îmi sînt de urîte unele dobitoace... Care cred despre sine că prețuiesc ceva. ALEXANDRESCU, P. 67. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DOBITÓC: DOBITÓC2, -OÁCĂ, dobitoci, -oace, substantiv masculin și forme (Termen injurios, mai ales în apostrofe) Om lipsit de inteligență sau de bun simț. Unde sînt cizmele șterpelite, dobitocule? CAMILAR, N. I 280. • (Adjectival) Nu l-am crezut așa de dobitoc, ca să nu simtă măcar atît. C. PETRESCU, C. vezi 354. Forme diferite ale cuvantului dobitoc: -oÁcĂ Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dobitoc: dobitóc, dobitocoácă [Atestat: PALIA (1581), 193/1 / Plural: dobitoci, dobitocoáce / Etimologie: vsl добиток] 1 sn Animal (patruped). 2 substantiv masculin (Înv; cu indicarea speciei de animale) Mulțime de... 3 (Îvr; îs) dobitoc ceresc Constelație cu nume de animal. 4-5 smf, a (Om) lipsit de inteligență și bun-simț. Forme diferite ale cuvantului dobitoc: dobitocoácă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru dobitoc: dobitóc n., plural oace (vechea slavă do-bytŭkŭ, avere, despre do-byti, a dobîndi; limba bulgară dobitŭk, dobitoc, animal, poloneză dobytek, cîștig cu vitele, pradă. vezi dobîndă. vezi și nătîntoc). Vechĭ. Avere. Azĭ. Animal, maĭ ales vită. Adj. -oc, -oacă. Prost, stupid: măĭ dobitocule! Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DOBITÓC: DOBITÓC, -OÁCĂ, dobitoci, -oace, substantiv neutru, substantiv masculin și forme, adjectiv 1. substantiv neutru Animal patruped (domestic). 2. S. m. și forme, adjectiv (peiorativ) (Om) care este lipsit de inteligență sau de bun-simț. – Din limba slavă (veche) dobytŭkŭ. Forme diferite ale cuvantului dobitoc: -oÁcĂ Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DOBITOC: DOBITOC substantiv animal, creatură, făptură, ființă, lighioană, necuvîntător, vietate, viețuitoare (învechit) dihanie, săzdanie, (figurat) suflare, (învechit figurat) zidire, ziditură. (dobitocoacele pădurii.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DOBITÓC: DOBITÓC, -OÁCĂ, dobitoci, -oace, substantiv, adjectiv 1. substantiv neutru Animal patruped (domestic). 2. S. m. și forme, adjectiv (peiorativ) (Om) care este lipsit de inteligență sau de bun-simț. – Din limba slavă (veche) dobytŭkŭ. Forme diferite ale cuvantului dobitoc: -oÁcĂ Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru dobitoc: dobitoc n. 1. animal, mai ales domestic, vită; 2. figurat stupid, idiot [slava DOBITŬKŬ, avere; la popoarele pastorale vitele sunt principala lor bogăție ( vezi marfă)]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DOBITÓC: DOBITÓC2 dobitocci m. figurat Persoană lipsită de inteligență și de bun-simț. /<sl. dobytuku Forme diferite ale cuvantului dobitoc: dobitocci Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dobitoc: dobitóc1 adjectiv masculin, (persoană) substantiv masculin, plural dobitóci; adjectiv feminin, substantiv feminin dobitoácă, plural dobitoáce Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dobitoc: dobitóc adjectiv masculin, (persoană) substantiv masculin, plural dobitóci; forme singular dobitoácă, plural dobitoáce Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DOBITÓC: DOBITÓC1 dobitocoáce n. Animal domestic (mai rar sălbatic). /<sl. dobytucu Forme diferite ale cuvantului dobitoc: oáce Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dobitoc: dobitóc (animal) substantiv neutru, plural dobitoáce Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dobitoc: dobitóc2 (animal) substantiv neutru, plural dobitoáce Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'DOBITOC' dobî́ndădobîndéscDOBÎNDÍDOBÎNDÍREDOBITÓCDOBITOCÉSCDOBITOCÉȘTEdobitocíDOBITOCÍE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DOBITÓC Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dobitoc dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Dobitóc, dobitÓcoácă [Atestat: PALIA 1581, 193/1 / Plural: dobitÓci, dobitÓcoáce / Etimologie: vsl добиток] 1 sn Animal patruped. 3 Îvr; îs dobitÓc ceresc Constelație cu nume de animal. DobitÓcoacele pădurii. DOBITÓC2 dobitÓcci m. DOBITÓC1 dobitÓcoáce n. |
GRAMATICA cuvântului DOBITÓC? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dobitoc. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DOBITÓC poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE dobitoc? Vezi cuvântul dobitoc desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dobitoc?[ do-bi-toc ] Se pare că cuvântul dobitoc are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DOBITÓC |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A fi slobod la gură?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul dobitoc are forma: dobitóci
La singular substantivul dobitoc are forma: dobitoácă
