 | as |
|
| Dobitocie [ do-bi-to-ci-e ] VEZI SINONIME PENTRU dobitocie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului dobitocie în mai multe dicționareDefinițiile pentru dobitocie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DOBITOCIE: DOBITOCÍE, (2) dobitocii, substantiv feminin 1. Fel sau fire (ca) a dobitoacelor; prostie, nerozie. Singurele lucruri de care știa să vorbească... celor ce-i prețuiau dobitocia. M. I. CARAGIALE, C. 15. 100 la sută!... ce tîlhărie!... ș-ai avut dobitocia să le plătești? ALECSANDRI, T. 1251. 2. Faptă sau vorbă nesocotită, prostească; tîmpenie, prostie. Țapule, zise el cătră iubitu-i vînători, totodată îngrijitori de cîni și părtaș la toate dobitociile. CONTEMPORANUL, IV 301. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DOBITOCIE: DOBITOCIE s. 1. imbecilitate, neghiobie, nerozie, prosteală, prostie, tîmpenie, (învechit) prostime. (Era de-o dobitocie proverbială.) 2. idioțenie, idioție, imbecilitate, inepție, neghiobie, nerozie, prostie, stupiditate, stupizenie, tîmpenie, (învechit) prostăticie. (A spus o mare dobitocie.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DOBITOCIE: DOBITOCÍE dobitociei forme 1) Atitudine, purtare de dobitoc; animalitate; brutalitate. 2) Stare a omului lipsit de inteligență și de bun-simț; animalitate. [articulat dobitocia; genitiv dativ dobitociei; silabe -ci-e] /dobitoc + sufix dobitocieie Forme diferite ale cuvantului dobitocie: dobitociei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dobitocie: dobitocíe substantiv feminin [Atestat: LB / Plural: dobitocieii / Etimologie: dobitoc + -ie] 1 (Înv) Stare de animalitate. 2 Bestialitate (1). 3 Brutalitate (5). 4 Atitudine, comportare sau vorbă de om prost sau lipsit de bun-simț. 5 Prostie. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dobitocie: dobitocíe substantiv feminin (silabe -ci-e), articulat dobitocía, genitiv dativ articulat dobitocíei; (manifestări) plural dobitocíi, articulat dobitocíile (silabe -ci-e) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DOBITOCIE: DOBITOCÍE, dobitocii, substantiv feminin Atitudine, comportare, faptă, vorbă de om prost sau lipsit de bun-simț. – Dobitoc + sufix -ie. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DOBITOCIE: DOBITOCÍE, dobitocii, substantiv feminin Atitudine, comportare, faptă, vorbă de om prost sau lipsit de bun-simț. – Dobitoc + sufix -ie. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dobitocie: dobitocíe substantiv feminin, articulat dobitocía, genitiv dativ articulat dobitocíei; (manifestări) plural dobitocíi, articulat dobitocíile Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru dobitocie: dobitocíe forme Prostie, stupiditate: mare dobitocie pe capu tăŭ, măĭ! Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru dobitocie: dobitocie forme 1. vieață animală; 2. figurat prostie, stupiditate. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Dobitocie: Dobitocie ≠ omenie Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'DOBITOCIE' DOBITÓCDOBITOCÉSCDOBITOCÉȘTEdobitocíDOBITOCÍEdobitocíredobitocítdobléțdobléte |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Dobitocie Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dobitocie dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Era de-o dobitocie proverbială. A spus o mare dobitocie. DOBITOCÍE dobitociei forme 1 Atitudine, purtare de dobitoc; animalitate; brutalitate. [articulat dobitocia; genitiv dativ dobitociei; silabe -ci-e] /dobitoc + sufix dobitocieie. Dobitocíe substantiv feminin [Atestat: LB / Plural: dobitocieii / Etimologie: dobitoc + -ie] 1 Înv Stare de animalitate. A spus o mare dobitocie. |
GRAMATICA cuvântului Dobitocie? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dobitocie. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Dobitocie poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE dobitocie? Vezi cuvântul dobitocie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dobitocie?[ do-bi-to-ci-e ] Se pare că cuvântul dobitocie are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Dobitocie |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A nu ține la băutură?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul dobitocie are forma: dobitocíi
