eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție dornic


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Dornic [ dor-nic ]
VEZI SINONIME PENTRU dornic PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului dornic în mai multe dicționare

Definițiile pentru dornic din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DÓRNIC:
DÓRNIC, -Ă, dornici, -e, adjectiv (De obicei urmat de determinări introduse prin prepoziție «de») Plin de dor; doritor. Caii albi au zvîcnit nervos din loc, dornici de ducă. SAHIA, N. 59. Eram... dornic de evadare. G. M. ZAMFIRESCU, M. despre 87.
       • figurat Oltul e el însuși prea dornic de aventură, pentru a nu porni... în altă parte decît acolo, încotro s-ar fi cuvenit. BOGZA, C. O. 105.
Forme diferite ale cuvantului dornic: dornic-Ă

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

DORNIC
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DORNIC:
DORNIC adjectiv, s.

1. adjectiv, substantiv amator, doritor, iubitor, pofticios, rîvnitor, (popular) poftitor, (regional) poftăreț, poftos, pohtaci, (învechit) libovnic, rîvnaci. (dornic de petreceri.)

2. adjectiv ahtiat, avid, dorit, jinduit, jinduitor, rîvnitor, (figurat) înfometat, însetat, lacom, setos. (dornic de senzații tari.)

3. adjectiv doritor, nerăbdător. (dornic să plece.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

DÓRNIC
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DÓRNIC:
DÓRNIC, -Ă, dornici, -ce, adjectiv, substantiv masculin

1. Adj. Plin de dor; doritor, nerăbdător să facă, să obțină ceva.

2. S. m. Plantă erbacee cu frunzele lungi și înguste și cu flori mici, albe (Falcaria sioides).

– Dor + sufix -nic.
Forme diferite ale cuvantului dornic: dornic-Ă

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

DÓRNIC
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DÓRNIC:
DÓRNIC, -Ă, dornici, -ce, adjectiv, substantiv masculin

1. Adj. Plin de dor; doritor, nerăbdător să facă, să obțină ceva.

2. S. m. Plantă erbacee cu frunzele lungi și înguste și cu flori mici, albe (Falcaria sioides).

– Dor + sufix -nic.
Forme diferite ale cuvantului dornic: dornic-Ă

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

dornic
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dornic:
dórnic, dornică [Atestat: GORUN, forme 24 / Plural: dornicici, dornicice / Etimologie: dori + -nic] 1 a Care dorește ceva foarte mult. 2 substantiv masculin (Reg) Plantă erbacee cu frunze lungi și înguste și cu flori mici, albe (Falcaria sioides).
Forme diferite ale cuvantului dornic: dornică

Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

DÓRNIC
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DÓRNIC:
DÓRNIC dorniccă (dornicci, dornicce) Care dorește; care manifestă o dorință; doritor. /dor + sufix dornicnic
Forme diferite ale cuvantului dornic: dorniccă

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

dornic
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru dornic:
dórnic, -ă adjectiv (dor cu sufixu slav -nic). Rar. Doritor. Plin de dor.
Forme diferite ale cuvantului dornic: dornic-ă

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

dornic
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dornic:
dórnic adjectiv masculin, substantiv masculin, plural dórnici; forme singular dórnică, plural dórnice
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

dornic
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dornic:
dórnic1 adjectiv masculin, plural dórnici; forme dórnică, plural dórnice
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

dornic
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dornic:
dórnic2 substantiv masculin, plural dórnici
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

dornic
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru dornic:
dornic a. plin de dor.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a


CUVINTE APROPIATE DE 'DORNIC'
dorneáscăDORNEȘTIdorấngădorniDÓRNICdornicíeDORNIERdornítdoroánță

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL dornic
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dornic dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Dornic de petreceri.
Dornic de senzații tari.
Dornic să plece.
Dórnic, dornică [Atestat: GORUN, forme 24 / Plural: dornicici, dornicice / Etimologie: dori + -nic] 1 a Care dorește ceva foarte mult.
Dornic să plece.
DÓRNIC dorniccă dornicci, dornicce Care dorește; care manifestă o dorință; doritor.
/dor + sufix dornicnic.

GRAMATICA cuvântului dornic?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dornic.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul dornic poate fi: substantiv, adjectiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul dornic sa indeplinească rolul de: substantiv masculin, adjectiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / doi
  • single icon La singular substantivul dornic are forma: dórnică
  • group icon La plural substantivul dornic are forma: dórnici
VEZI PLURALUL pentru dornic la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE dornic?
Vezi cuvântul dornic desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dornic?
[ dor-nic ]
Se pare că cuvântul dornic are două silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL dornic

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: ♦ logică epistemică?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
biclorură de mercur, albă, cristalizată, foarte toxică, dezinfectant extern
a se pocăi, a-și recunoaște vina sau greșeala
ramură a logicii moderne care grupează încercările de formalizare a relațiilor logice dintre enunțurile care cuprind termeni epistemici cunoaștere, opinie etc
zonă a fundului mării care se înclină ușor de la țărm spre povârnișul continental
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app