eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție dos


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIMEANTONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Dos [ dos ]
VEZI SINONIME PENTRU dos PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului dos în mai multe dicționare

Definițiile pentru dos din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
DOS
   
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DOS:
DOS, dosuri, substantiv neutru (În opoziție cu față)

1. Partea de dindărăt a unui obiect. Dosul cărții. Dosul foii. ▭ Știa să facă și socoteli și să le însemne cu cărbune pe dosul ușii. SADOVEANU, Z. C. 312.
       • locuțiune prepoziție (Construit cu genitivul) În dosul = în spatele, îndărătul, dinapoia. Bibescu simți pași moi în dosul ușii. SADOVEANU, P. M. 58. Au ieșit în dosul casei. GALACTION, O. I 78. Știam că e în dosul storului. IBRĂILEANU, A. 145. Din dosul = din spatele, dindărătul, de dinapoia. Nucule din dosul casei, Tot al meu și-aici și-aiurea: Ziua-n vînt îți văd doinirea, Noaptea ți-o ascult. COȘBUC, P. II 275. Un dușman de lup... trăgea cu urechea la păretele din dosul casei. CREANGĂ, P. 21.
       • Locuţiune adverbiala De-a-ndoasele sau de-a-ndoaselea, pe de-a-ndoasele sau pe de-a-ndoaselea = a) altfel de cum trebuie, de cum e firesc, de cum te-ai aștepta; anapoda, pe dos. Tot ce făcea îi ieșea de-a-ndoasele. ISPIRESCU, U. 108; b) întors, invers. Meșterul Dincă binagiul mi-a făcut-o; a tencuit zidul de la poartă și mi-a bătut numărul 6 d-a-ndoasele. CARAGIALE, O. I 84; c) cu spatele înainte, de-a-ndăratele. Duțu se depărtă... mai mult de-a-ndoaselea, oprindu-se mereu. SLAVICI, O. I 369.
♦ (În opoziție cu fațadă) Partea de dinapoi a unei case sau a unei curți. Nu se dusese la el pe uliță, ci prin dosurile curților. DUMITRIU, N. 180. Fiecare pămîntean... punea să i se clădească... casa după fantazia momentului, avînd chiar o deosebită plăcere să întoarcă dosul ori coasta către alții. SADOVEANU, Z. C. 79.
       • Locuţiune adverbiala (În opoziție cu în față, înainte) În dos = în partea de dinapoi a casei; în spate. Unui vechi trup de clădire pătrat și cu un singur rînd i se înnădise mai tîrziu, în dos, pieziș, o coadă deșirată și îngustă cu două caturi. M.

I. CARAGIALE, C. 127. Cine taie lemne-n dos? ȘEZ. I 238. Prin dos = prin intrarea din spate a unei case. Vină, bădițo, prin dos, Că-i portița de rogoz: Cum pui mîna, pică jos. HODOȘ, P. P. 43.
       • locuțiune adjectiv Din dos = care este situat îndărătul, în spatele casei. Făt-Frumos ieși din casă și intră în grădina din dos. POPESCU, B. II

10. Am fugit pe ușa din dos și am dat pin grădină, ca să scap de dascal. ALECSANDRI, T. I 184.
       • Expresia: A scăpa pe (sau prin) ușa din dos = a scăpa (dintr-o încurcătură) cu mare greutate, cu rușine. A intra pe (sau prin) ușa din dos = a ocupa o slujbă, un post etc. sau a înainta în ierarhia funcționărească prin protecție, nu pe cale ierarhică.

2. (Fiind vorba de partea de dinapoi a corpului omenesc; numai în locuțiuni și expresii) Locuţiune adverbiala (În opoziție cu în față) În dos = în spate, pe ascuns. Unul în dos te-a-njurat.

– În lipsa mea putea să mă și bată. PANN, P. vezi I 169.
       • Expresia: A da dos (la față) sau a da dosul (sau dosurile) sau a pune dos la fugă = a fugi, a o lua la sănătoasa, a o șterge; a se retrage, a dispărea. Ba, tu ai să-i îngropi pe aiștia... Ce dracu? De trei zile, bade Gheorghe, dai dosurile. CAMILAR, N. I 444. Chiorul... a încercat să deie dos la față. SADOVEANU, despre P. 160. Tu cauți să dai dosul, îmi pare?... verb reflexiv:ei să fugi? MACEDONSKI, O. II 83. Manea-n scări se-nțepenea, Dos la fugă și punea. ALECSANDRI, P. P. 73. (Exclamativ) Dos la față! = ia-o la fugă! șterge-o! M-am dus... Să ne videm cu bine, Măndică! Pe unde să ies ca să nu mă-ntîlnesc cu el? Ha! pe fereastă... Dos la față. ALECSANDRI, T. I 317. A întoarce (cuiva) dosul = a se depărta (de cineva), a rupe relațiile (cu cineva), a ocoli (pe cineva), a întoarce (cuiva) spatele.
♦ Șezut, fund. Doctorul avea obiceiul să-i plesnească [pe copii] ușor, din mers, cu vîrful bastonului, la dos. BART, E. 339.
       • Expresia: A se scula cu dosul în sus = a fi ursuz și indispus (fără motiv).

3. (Urmat de determinări care indică un organ sau o parte a trupului) Dosul mîinii (sau palmei) = partea de din afară a mîinii. Plîngea molcom; din cînd în cînd își ștergea nasul cu dosul palmei și ofta, pomenind șoptit numele lui Vasile. GALAN, Z. R. 42. Făcu semn cu dosul mînii să fie lăsat singur. SADOVEANU, Z. C. 243. Dosul limbii = partea de dedesubt a limbii. Faci pe dosul limbei niște beșicuțe. ȘEZ. II 191.

4. Partea mai puțin arătoasă (neîmpodobită) a unui obiect. Dosul stofei. Dosul covorului.
♦ Partea de dinăuntru neexpusă vederii (a unei haine). Dosul paltonului.
       • Pe dos = a) ( locuţiune adverbiala în legătură cu obiecte de îmbrăcăminte) cu partea de dinăuntru în afară. [Era] îmbrăcat la întîmplare, cu haina pe dos. G. M. ZAMFIRESCU, M. despre I 56. Era Mane cel spătos, Cu cojoc mare, mițos, Cu cojoc întors pe dos. ALECSANDRI, P. P. 73; b) ( locuţiune adverbiala, figurat) altfel (decît în realitate), de-a-ndoaselea. Toate le văd pe dos... Iaca mătușica se dă de-a tumba, ha, ha, ha! ALECSANDRI, T. I 223; c) (locuțiune adjectiv, figurat, despre oameni) cu purtări nefirești; sucit, ciudat, bizar. Iată că sînt și oameni pe dos. IONESCU-RION, C. 37.
       • Expresia: Întors pe dos = necăjit, supărat, indispus. Mai întors pe dos decît înseși buzunarele sale, intră, dimineața, acasă. M.

I. CARAGIALE, C. 142. A întoarce (pe cineva) pe dos = a tulbura, a indispune (pe cineva). Dragostea asta te-a cam întors pe dos. G. M. ZAMFIRESCU, M. despre I 162.

5. (Popular) Loc unde nu bate soarele; loc ferit, ascuns, adăpostit. Bate vîntul, îl lași să bată și te dai într-un dos. SADOVEANU, P. M. 180. Vărsa lacrimi, pe cînd luna Răsărea de după-un dos. COȘBUC, P. II 214. Soare a umblat Și a căutat Toate văile, Toate luncile, Toate dealurile Și dosurile. PĂSCULESCU, L. P. 182.

– Forme gramaticale: (în locuţiune adverbiala) de-a-ndoasele, de-a-ndoaselea.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane


Ce inseamna expresia      Ce inseamna?

dos
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dos:
dos sn [Atestat: NEAGOE, învechit 308 / Plural: dosuri / Etimologie: moștenit din latinescul dossum] 1 (Înv) Partea de dinapoi a trupului omenesc Si: spate, spinare, (pop) îndărăt. 2 (Îvp; îe) A da dos (sau dosul ori dosurile), a(-și) arăta -ul, a pune dos la fugă, a bate dosurile, a da dos la față A fugi (din fața dușmanului). 3 (Îvp; îae) A se ascunde. 4 (Îla) Bun de dos Bun de fugă. 5 (Înv; îe) A lua cuiva dosul A ataca pe la spate. 6 (Pfm; îe) A întoarce (către cineva sau cuiva) -ul A se întoarce cu spatele către cineva (în semn de dispreț sau de încetare a conversației). 7 (Pfm; îae) A nu mai voi să aibă relații cu cineva. 8 (despre ființe) Șezut. 9 (Pop; îe) A pune la dos A ignora ce i se spune. 10 (Îvp; îe) A ieși cu dosul la oameni A se purta necivilizat în societate. 11 (Îvp; îe) A se întoarce cu fața dosului către cineva A întoarce, batjocoritor, spatele. 12 (Îs) dosul palmei (sau mâinii ori labei) Partea exterioară a mâinii, opusă palmei. 13 (Rar; îs) dosul limbii Partea de dedesubt a limbii. 14 Partea de dinapoi a unui obiect, a unei construcții, a unei curți. 15 (Îvp; îs) dos de moară Om de nimic, arțăgos. 16 (La un obiect) Partea mai puțin arătoasă, (neîmpodobită și) neexpusă vederii. 17 Partea de dinăuntru a unei haine. 18 (Înv; pbl; îs) dosuri de calendare Scoarțe. 19 (Îs) dos de pernă Față de pernă. 20 (Reg; îoc arșiță, feție) Coastă de deal sau de munte. 21 (Reg) Tufiș mărunt orientat spre miazănoapte Si: doștină (3). 22 (Pop) Adăpost. 23 (Reg) Adăpost pe câmp. 24 (Înv; îlv) A da cuiva dosul (la adăpost) A adăposti. 25 (Îvr; îal) A ascunde. 26 Loc adăpostit (unde nu bate soarele). 27 (Bot; reg) Tei de calitate slabă Si: liștar. 28 (Îlav) De-a-ndoasele(a) sau pe de-a-ndoasele(a) Anapoda. 29 (Îal) Cu spatele înainte. 30 (Îlav) Cu dosul în sus Invers de cum trebuie. 31 (Îal) În mare dezordine. 32 (Îlav) În dos La spate. 33 (Îal; fig) În absență. 34 (Înv; îe) Nici în dos, nici în față În nici un chip. 35 (Înv; îlav) De dos Într-ascuns. 36 (Îlav) Din dos Din spate. 37 (Înv; într-un oraș de provincie; îs) Uliță din dos Stradă laterală. 38 (Înv; îe) A scăpa pe ulița din dos A scăpa rușinos și cu mare greutate dintr-o încurcătură. 39 (Pop; îe) A intra pe ușa din dos A obține o favoare (pe căi necinstite, prin protecție). 40 (Înv; îlav) Din dos de... Dincolo de... 41 (În legătură cu obiecte de îmbrăcăminte; îlav) Pe dos Cu partea de dinăuntru în afară. 42 (Îal) Altfel de cum trebuie, de cum e firesc. 43 (Fig; despre oameni; îal) Ciudat. 44 (Pfm; îe) A fi întors pe dos A fi necăjit. 45 (Pfm; îae) A fi furios. 46 (Îlav) Pe din dos Pe la spate. 47 (Îal; la o clădire) Prin spatele casei. 48 (Îal; într-un oraș) Pe o stradă laterală. 49 (Fig; îal) În taină. 50 (Înv; îlav) Pe după dos Pe la spate. 51 (Nob; înv; îlav) În după dos În loc ascuns. 52 (Îlav) Prin dos Pe intrarea din spatele casei. modificată
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

DOS
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DOS:
DOS, dosuri, substantiv neutru

1. Partea de dindărăt a unui obiect, a unei construcții, a unei curți, a unei ființe etc.
       • Locuţiune adverbiala De-a-ndoasele(a) sau pe de-a-ndoasele(a) = altfel de cum trebuie, de cum e firesc, anapoda; întors invers; cu spatele înainte, de-a-ndăratele(a); Cu dosul în sus = invers de cum e normal, de cum trebuie; în mare dezordine. În dos = în lipsă, în absență, fără să fie de față.
       • Expresia: A scăpa pe (sau prin) ușa din dos = a scăpa cu mare greutate (și pe căi necinstite) dintr-o încurcătură. A intra pe (sau prin) ușa din dos = a obține o favoare (pe căi necinstite, prin protecție). A da dos (la față) sau a da dosul = a se retrage; a fugi, a o șterge. A întoarce (cuiva) dosul = a se întoarce cu spatele la cineva în semn de supărare; a rupe relațiile de prietenie (cu cineva). În dosul lucrurilor = dincolo de aparențe.
♦ Șezut, fund, fese.
       • Expresia: A se scula (sau a fi etc.) cu dosul în sus = a se trezi (sau a fi) indispus (fără motiv).

2. (În sintagmele) Dosul mâinii (sau palmei, labei) = partea din afară a mâinii (sau a palmei, a labei). Dosul limbii = partea de dedesubt a limbii.

3. Partea mai puțin arătoasă (neîmpodobită și neexpusă vederii) a unui obiect.
♦ specializare Partea de dinăuntru a unei haine.
       • Pe dos = a) locuţiune adverbiala (în legătură cu obiecte de îmbrăcăminte) cu partea de dinăuntru în afară; b) locuţiune adverbiala altfel de cum trebuie, de cum e firesc; c) locuțiune adjectiv (figurat, despre oameni) sucit, ciudat, bizar.

4. (popular) Loc unde nu bate soarele; loc ferit, ascuns, adăpostit.

– latina popular dossum (= dorsum).

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

DOS
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DOS:
DOS, dosuri, substantiv neutru

1. Partea de dindărăt a unui obiect, a unei construcții, a unei curți, a unei ființe etc.
       • Locuţiune adverbiala De-a-ndoasele(a) sau pe de-a-ndoasele(a) = altfel de cum trebuie, de cum e firesc, anapoda; întors invers; cu spatele înainte, de-a-ndăratele(a); Cu dosul în sus = invers de cum e normal, de cum trebuie; în mare dezordine. În dos = în lipsă, în absență, fără să fie de față.
       • Expresia: A scăpa pe (sau prin) ușa din dos = a scăpa cu mare greutate (și pe căi necinstite) dintr-o încurcătură. A intra pe (sau prin) ușa din dos = a obține o favoare (pe căi necinstite, prin protecție). A da dos (la față) sau a da dosul = a se retrage; a fugi, a o șterge. A întoarce (cuiva) dosul = a se întoarce cu spatele la cineva în semn de supărare; a rupe relațiile de prietenie (cu cineva). În dosul lucrurilor = dincolo de aparențe.
♦ Șezut, fund, fese.
       • Expresia: A se scula (sau a fi etc.) cu dosul în sus = a se trezi (sau a fi) indispus (fără motiv).

2. (În sintagmele) Dosul mâinii (sau palmei, labei) = partea din afară a mâinii (sau a palmei, a labei). Dosul limbii = partea de dedesubt a limbii.

3. Partea mai puțin arătoasă (neîmpodobită și neexpusă vederii) a unui obiect.
♦ specializare Partea de dinăuntru a unei haine.
       • Pe dos = a) locuţiune adverbiala (în legătură cu obiecte de îmbrăcăminte) cu partea de dinăuntru în afară; b) locuţiune adverbiala altfel de cum trebuie, de cum e firesc; c) locuțiune adjectiv (figurat, despre oameni) sucit, ciudat, bizar.

4. (popular) Loc unde nu bate soarele; loc ferit, ascuns, adăpostit.

– latina popular dossum (= dorsum).

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)



DOS
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DOS:
DOS dosuri n.

1) Partea de dindărăt a unui lucru sau a unei ființe care se opune feței.
       • În dosul... în spatele; înapoia... Din dosul din spatele; dinapoia. Pe din dos a) prin intrarea din spate a unei case; b) pe ascuns; în taină. Pe de-a-ndoaselea a) altfel de cum trebuie; anapoda; b) invers; în altă ordine decât cea normală.

2) Extremitate dorsală a corpului pe care se șade; fund; șezut.

3) Partea interioară a unei haine.
       • Pe dos a) cu fața înăuntru; b) altfel decât trebuie.

4) Loc ferit, adăpostit, unde nu plouă, nu bate soarele, vântul. 5); dosul mâinii (sau palmei) partea de din afară a mâinii sau a palmei. /<lat. dossum
Forme diferite ale cuvantului dos: dosuri

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

DOS
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DOS:
DOS s.

1. spate. (În dos casei.)

2. fund, spate. (În dos curții.)

3. fund. (Întoarce vasul cu dos în sus.)

4. revers, (astăzi rar) areșcă. (dos unei medalii.)

5. verso. (dos al unei file.)

6. (regional) coș, (Transilvania) toc. (dos de pernă.)

7. (anatomie) fund, popou, șezut, (rar) posterior, (popular) cur, (familial) popsi, (eufemistic) pardon.

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

Doș
Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru Doș:
Doș, -lea vezi Evdochim III

5.
Forme diferite ale cuvantului dos: -lea

Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc

dos
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dos:
dos substantiv neutru, plural dósuri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

dos
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dos:
dos substantiv neutru, plural dósuri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

Dos
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Dos:
Dos ≠ față
Definiție sursă: Dicționar de antonime


CUVINTE APROPIATE DE 'DOS'
DorusDORÚȚDORYANTHESDORYOPTERISDOSdósăDOSÁDĂdosădéscDOSĂDÍ

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Dos
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dos dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Dos sn [Atestat: NEAGOE, învechit 308 / Plural: dosuri / Etimologie: moștenit din latinescul dossum] 1 Înv Partea de dinapoi a trupului omenesc Si: spate, spinare, pop îndărăt.
2 Îvp; îe A da dos sau dosul ori dosurile, a-și arăta -ul, a pune dos la fugă, a bate dosurile, a da dos la față A fugi din fața dușmanului.
4 Îla Bun de dos Bun de fugă.
5 Înv; îe A lua cuiva dosul A ataca pe la spate.
9 Pop; îe A pune la dos A ignora ce i se spune.
10 Îvp; îe A ieși cu dosul la oameni A se purta necivilizat în societate.
11 Îvp; îe A se întoarce cu fața dosului către cineva A întoarce, batjocoritor, spatele.
12 Îs dosul palmei sau mâinii ori labei Partea exterioară a mâinii, opusă palmei.
13 Rar; îs dosul limbii Partea de dedesubt a limbii.
15 Îvp; îs dos de moară Om de nimic, arțăgos.
18 Înv; pbl; îs dosuri de calendare Scoarțe.
19 Îs dos de pernă Față de pernă.
24 Înv; îlv A da cuiva dosul la adăpost A adăposti.
30 Îlav Cu dosul în sus Invers de cum trebuie.
32 Îlav În dos La spate.
34 Înv; îe Nici în dos, nici în față În nici un chip.
35 Înv; îlav De dos Într-ascuns.
36 Îlav Din dos Din spate.
37 Înv; într-un oraș de provincie; îs Uliță din dos Stradă laterală.
38 Înv; îe A scăpa pe ulița din dos A scăpa rușinos și cu mare greutate dintr-o încurcătură.
39 Pop; îe A intra pe ușa din dos A obține o favoare pe căi necinstite, prin protecție.
40 Înv; îlav Din dos de.
41 În legătură cu obiecte de îmbrăcăminte; îlav Pe dos Cu partea de dinăuntru în afară.
44 Pfm; îe A fi întors pe dos A fi necăjit.
46 Îlav Pe din dos Pe la spate.
50 Înv; îlav Pe după dos Pe la spate.
51 Nob; înv; îlav În după dos În loc ascuns.
52 Îlav Prin dos Pe intrarea din spatele casei.
DOS dosuri n.
       • În dosul.
Din dosul din spatele; dinapoia.
Pe din dos a prin intrarea din spate a unei case; b pe ascuns; în taină.
       • Pe dos a cu fața înăuntru; b altfel decât trebuie.
5; dosul mâinii sau palmei partea de din afară a mâinii sau a palmei.
În dos casei.
În dos curții.
Întoarce vasul cu dos în sus.
Dos unei medalii.
Dos al unei file.
Dos de pernă.
În dosul casei.
Întoarce vasul cu dosul în sus.
Dos de pernă.

GRAMATICA cuvântului Dos?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dos.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Dos poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul Dos sa indeplinească rolul de: substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul dos are forma: dósuri
    VEZI PLURALUL pentru Dos la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE dos?
Vezi cuvântul dos desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dos?
[ dos ]
Se pare că cuvântul dos are o silabă

EXPRESII CU CUVÂNTUL Dos
Inţelegi mai uşor cuvântul dos dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
locuțiune prepoziție Construit cu genitivul În dosul = în spatele, îndărătul, dinapoia
Din dosul = din spatele, dindărătul, de dinapoia
Locuţiune adverbiala De-a-ndoasele sau de-a-ndoaselea, pe de-a-ndoasele sau pe de-a-ndoaselea = a altfel de cum trebuie, de cum e firesc, de cum te-ai aștepta; anapoda, pe dos
Locuţiune adverbiala În opoziție cu în față, înainte În dos = în partea de dinapoi a casei; în spate
Prin dos = prin intrarea din spate a unei case
locuțiune adjectiv Din dos = care este situat îndărătul, în spatele casei
A scăpa pe sau prin ușa din dos = a scăpa dintr-o încurcătură cu mare greutate, cu rușine
A intra pe sau prin ușa din dos = a ocupa o slujbă, un post etc
Fiind vorba de partea de dinapoi a corpului omenesc; numai în locuțiuni și expresii Locuţiune adverbiala În opoziție cu în față În dos = în spate, pe ascuns
A da dos la față sau a da dosul sau dosurile sau a pune dos la fugă = a fugi, a o lua la sănătoasa, a o șterge; a se retrage, a dispărea
Exclamativ Dos la față! = ia-o la fugă! șterge-o! M-am dus
A întoarce cuiva dosul = a se depărta de cineva, a rupe relațiile cu cineva, a ocoli pe cineva, a întoarce cuiva spatele
A se scula cu dosul în sus = a fi ursuz și indispus fără motiv
Urmat de determinări care indică un organ sau o parte a trupului Dosul mîinii sau palmei = partea de din afară a mîinii
Dosul limbii = partea de dedesubt a limbii
Pe dos = a locuţiune adverbiala în legătură cu obiecte de îmbrăcăminte cu partea de dinăuntru în afară
Întors pe dos = necăjit, supărat, indispus
A întoarce pe cineva pe dos = a tulbura, a indispune pe cineva
Locuţiune adverbiala De-a-ndoaselea sau pe de-a-ndoaselea = altfel de cum trebuie, de cum e firesc, anapoda; întors invers; cu spatele înainte, de-a-ndăratelea; Cu dosul în sus = invers de cum e normal, de cum trebuie; în mare dezordine
În dos = în lipsă, în absență, fără să fie de față
A scăpa pe sau prin ușa din dos = a scăpa cu mare greutate și pe căi necinstite dintr-o încurcătură
A intra pe sau prin ușa din dos = a obține o favoare pe căi necinstite, prin protecție
A da dos la față sau a da dosul = a se retrage; a fugi, a o șterge
A întoarce cuiva dosul = a se întoarce cu spatele la cineva în semn de supărare; a rupe relațiile de prietenie cu cineva
În dosul lucrurilor = dincolo de aparențe
cu dosul în sus = a se trezi sau a fi indispus fără motiv
În sintagmele Dosul mâinii sau palmei, labei = partea din afară a mâinii sau a palmei, a labei
Dosul limbii = partea de dedesubt a limbii
Pe dos = a locuţiune adverbiala în legătură cu obiecte de îmbrăcăminte cu partea de dinăuntru în afară; b locuţiune adverbiala altfel de cum trebuie, de cum e firesc; c locuțiune adjectiv figurat, despre oameni sucit, ciudat, bizar
Locuţiune adverbiala De-a-ndoaselea sau pe de-a-ndoaselea = altfel de cum trebuie, de cum e firesc, anapoda; întors invers; cu spatele înainte, de-a-ndăratelea; Cu dosul în sus = invers de cum e normal, de cum trebuie; în mare dezordine
În dos = în lipsă, în absență, fără să fie de față
A scăpa pe sau prin ușa din dos = a scăpa cu mare greutate și pe căi necinstite dintr-o încurcătură
A intra pe sau prin ușa din dos = a obține o favoare pe căi necinstite, prin protecție
A da dos la față sau a da dosul = a se retrage; a fugi, a o șterge
A întoarce cuiva dosul = a se întoarce cu spatele la cineva în semn de supărare; a rupe relațiile de prietenie cu cineva
În dosul lucrurilor = dincolo de aparențe
cu dosul în sus = a se trezi sau a fi indispus fără motiv
În sintagmele Dosul mâinii sau palmei, labei = partea din afară a mâinii sau a palmei, a labei
Dosul limbii = partea de dedesubt a limbii
Pe dos = a locuţiune adverbiala în legătură cu obiecte de îmbrăcăminte cu partea de dinăuntru în afară; b locuţiune adverbiala altfel de cum trebuie, de cum e firesc; c locuțiune adjectiv figurat, despre oameni sucit, ciudat, bizar



© 2023 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Dos

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Curent electric alternativ?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
a trece de pe o poziție pe alta diametral opusă
verb factitiv
curent electric care își schimbă sensul și intensitatea la perioade regulate
a-și crea singur o neplăcere; a o păți cu cineva, a nu putea scăpa de cineva
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?