eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție dubita


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Dubita [ du-bi-ta ]
VEZI SINONIME PENTRU dubita PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului dubita în mai multe dicționare

Definițiile pentru dubita din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a dubita
Verbul: a dubita (forma la infinitiv)
A dubita conjugat la timpul prezent:
  • eu dubitez
  • tu dubitezi
  • el ea dubitează
  • noi dubităm
  • voi dubitați
  • ei ele dubitează
VEZI VERBUL a dubita CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DUBITA:
DUBITÁ verb

I. intr. a se îndoi; a sta la îndoială, a șovăi.

II. trecut (rar) a pune la îndoială. (< latina dubitare)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

dubita
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dubita:
dubita verb tranzitiv: [Atestat: F (1871), 126, ap. DLR ms / prezentul indicativ: dubitatéz / Etimologie: nct] (Ivz) A pune la îndoială.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

dubita
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dubita:
dubitá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu dubitéz, persoana a treia singular: el / ea și plural dubiteáză
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

DUBIȚĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DUBIȚĂ:
DUBIȚĂ substantiv autodubiță. (O dubita de o tonă.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'DUBITA'
DUBÍDUBIÓSDUBÍREDUBÍTDUBÍȚĂdubitáțieDUBITAȚIÚNEDUBITATÍVDUBITATÍVĂ

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DUBIȚĂ
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dubiţă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
DLR ms / prezentul indicativ: dubiȚĂtéz / Etimologie: nct] Ivz A pune la îndoială.
O dubiȚĂ de o tonă.

GRAMATICA cuvântului DUBIȚĂ?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dubiţă.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DUBIȚĂ poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul DUBIȚĂ sa indeplinească rolul de: substantiv, verb
  • group icon La plural verbul dubita se conjugă: ei ele dubiteáză
VEZI PLURALUL pentru DUBIȚĂ la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE dubita?
Vezi cuvântul dubita desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dubita?
[ du-bi-ta ]
Se pare că cuvântul dubita are trei silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DUBIȚĂ

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Compus: mălaiul-cucului?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
vameși care, după credințele populare, păzesc vămile cerului; vameșii văzduhului
parte din activele unei firme care este utilizată în mod sporadic, în funcție de necesități ex
a plantă erbacee cu flori brune, dispuse la vârful ramurilor luzula pilosa; b plantă erbacee cu frunze liniare și flori brune sau gălbui, dispuse în spice luzula campestris
a ține pe cineva închis un timp îndelungat
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app