eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție dubitativ


PROPOZIȚIIEXPRESII GRAMATICĂSILABE
Dubitativ [ du-bi-ta-tiv ]
VEZI SINONIME PENTRU dubitativ PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului dubitativ în mai multe dicționare

Definițiile pentru dubitativ din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dubitativ:
dubitatív, dubitativă a [Atestat:

I. GOLESCU, C., ap. DLR ms / Plural: dubitativi, dubitative / Etimologie: franceza dubitatif lat dubitativus] 1 Care exprimă o îndoială. 2 (Grm; îs) Propoziție dubitativă Propoziție care exprimă o îndoială, o nesiguranță, o posibilitate sau o bănuială. 3 (Gmr; înv; îs) Modul dubitativ Modul optativ.
Forme diferite ale cuvantului dubitativ: dubitativă

Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

DUBITATIV
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DUBITATIV:
DUBITATÍV, -Ă, dubitativi, -e, adjectiv (gramatică; despre propoziții) Care exprimă o îndoială, o nehotărîre, o nesiguranță, o posibilitate sau o bănuială. Propozițiile dubitative se construiesc cu modurile prezumtiv, conjunctiv și indicativ.
Forme diferite ale cuvantului dubitativ: dubitativ-Ă

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

DUBITATIV
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DUBITATIV:
DUBITATÍV, -Ă adjectiv care exprimă o îndoială, un dubiu.
♦ propoziție dubitativă (și substantiv feminin) = propoziție care exprimă o îndoială, o nehotărâre, o nesiguranță sau o bănuială cu privire la o acțiune. (< limba franceza dubitatif, latina dubitativus)
Forme diferite ale cuvantului dubitativ: dubitativ-Ă

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

DUBITATIV
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DUBITATIV:
DUBITATÍV, -Ă adjectiv Care exprimă o îndoială, un dubiu.
       • Propoziție dubitativă (și substantiv feminin) = propoziție care exprimă o îndoială, o nehotărâre, o nesiguranță sau o bănuială. [conform latina dubitativus, limba franceza dubitatif].
Forme diferite ale cuvantului dubitativ: dubitativ-Ă

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

DUBITATIV
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DUBITATIV:
DUBITATÍV, -Ă, dubitativi, -e, adjectiv (Despre propoziții) Care exprimă o îndoială, o nehotărâre, o nesiguranță, o posibilitate sau o bănuială.

– Din limba franceza dubitatif, latina dubitativus.
Forme diferite ale cuvantului dubitativ: dubitativ-Ă

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

DUBITATIV
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DUBITATIV:
DUBITATÍV, -Ă, dubitativi, -e, adjectiv (Despre propoziții) Care exprimă o îndoială, o nehotărâre, o nesiguranță, o posibilitate sau o bănuială.

– Din limba franceza dubitatif, latina dubitativus.
Forme diferite ale cuvantului dubitativ: dubitativ-Ă

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

DUBITATIV
Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru DUBITATIV:
DUBITATÍV, -Ă adjectiv (conform latina dubitativus, limba franceza dubitatif): în sintagmele enunțiativă dubitativă, interogativă dubitativă și propoziție dubitativă (vezi).
Forme diferite ale cuvantului dubitativ: dubitativ-Ă

Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici

dubitativ
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru dubitativ:
* dubitátiv, -ă adjectiv (latina dubitativus). Care exprimă îndoĭală: propozițiune dubitativă. adverb În mod dubitativ.
Forme diferite ale cuvantului dubitativ: dubitativ-ă

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

DUBITATIV
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DUBITATIV:
DUBITATÍV dubitativă (dubitativi, dubitative) Care exprimă o îndoială, o nehotărâre etc. /<fr. dubidatif, latina dubitativus
Forme diferite ale cuvantului dubitativ: dubitativă

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

dubitativ
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dubitativ:
dubitatív adjectiv masculin, plural dubitatívi; forme singular dubitatívă, plural dubitatíve
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

dubitativ
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dubitativ:
dubitatív adjectiv masculin, plural dubitatívi; forme dubitatívă, plural dubitatíve
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

dubitativ
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru dubitativ:
dubitativ a. care exprimă dubiul.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a


CUVINTE APROPIATE DE 'DUBITATIV'
DUBÍTDUBÍȚĂdubitáțieDUBITAȚIÚNEDUBITATÍVDUBITATÍVĂdubitatorDUBITODÚBIU

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL dubitativ
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dubitativ dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Dubitatív, dubitativă a [Atestat: I.
DLR ms / Plural: dubitativi, dubitative / Etimologie: franceza dubitatif lat dubitativus] 1 Care exprimă o îndoială.
2 Grm; îs Propoziție dubitativă Propoziție care exprimă o îndoială, o nesiguranță, o posibilitate sau o bănuială.
3 Gmr; înv; îs Modul dubitativ Modul optativ.
DUBITATÍV dubitativă dubitativi, dubitative Care exprimă o îndoială, o nehotărâre etc.

GRAMATICA cuvântului dubitativ?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dubitativ.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul dubitativ poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul dubitativ sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, adjectiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două

CUM DESPART ÎN SILABE dubitativ?
Vezi cuvântul dubitativ desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dubitativ?
[ du-bi-ta-tiv ]
Se pare că cuvântul dubitativ are patru silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL dubitativ
Inţelegi mai uşor cuvântul dubitativ dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
♦ propoziție dubitativă și substantiv feminin = propoziție care exprimă o îndoială, o nehotărâre, o nesiguranță sau o bănuială cu privire la o acțiune
Propoziție dubitativă și substantiv feminin = propoziție care exprimă o îndoială, o nehotărâre, o nesiguranță sau o bănuială

© 2024 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A se zbate ca peștele pe uscat?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a a bate zdravăn; b figurat a batjocori, a ocărî; a-și bate joc de cineva, a da în tărbăceală
pasăre răpitoare
a lupta cu mari greutăți
plantă erbacee toxică din familia gramineelor, cu frunze lanceolate și cu flori hermafrodite dispuse în spicule, care crește în preajma apelor și prin mlaștini glyceria aquatica
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app