eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție educatie


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Educaţie [ e-du-ca-ţi-e ]
VEZI SINONIME PENTRU educaţie PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului educatie în mai multe dicționare

Definițiile pentru educatie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
EDUCAȚIE
   
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru EDUCAȚIE:
EDUCÁȚIE substantiv feminin Influențare sistematică și conștientă a dezvoltării intelectuale, morale sau fizice a copiilor și a tineretului; totalitatea metodelor folosite în vederea acestei activități pedagogice; creștere, bună creștere; prin extensie (adesea urmat de determinări) îndrumare, ajutor dat pentru creșterea nivelului ideologic, profesional, cultural. La baza concepției regimului de democrație populară asupra învățămîntului, asupra educației tineretului, stă nu cultul morții, ci cultul vieții, cultul muncii creatoare, cultul luptei dîrze pentru fericirea poporului. GHEORGHIU-DEJ, articulat cuvânt 456. Îmi expune părerile ei sănătoase în privința educației copiilor. CARAGIALE, O. II 164.
       • Expresia: A face educația cuiva = a educa (pe cineva). Acu, de cînd s-a făcut băiat mare, trebuie să mă ocup de el; trebuie să-i fac educația. CARAGIALE, O. II 164.
       • Educație comunistă = educație în spiritul atașamentului față de clasa muncitoare și al internaționalismului proletar, cultivarea în masa de muncitori, țărani și intelectuali a unei atitudini comuniste față de muncă, față de proprietatea socialistă. Comsomolul acordă o deosebită atenție învățămîntului și educației comuniste a tineretului, întăririi și dezvoltării școlii sovietice, LUPTA DE CLASĂ, 1950, nr. 9-10, 48. Educație fizică = dezvoltare armonioasă a calităților fizice ale corpului omenesc prin exerciții sistematice; totalitatea metodelor folosite în acest scop, studierea și practicarea lor ca formă de învățămînt. vezi gimnastică, sport. Educația fizică face parte integrantă din educația comunistă a oamenilor muncii. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 302, 2/1. Urmau educația fizică pentru a se face maeștri de gimnastică. PAS, Z. I 262.

– Variantă: (învechit) educațiúne (pronunțat -ți-u-) (CARAGIALE, O. II 91, ALECSANDRI, T. I 262, NEGRUZZI, S. I 109) substantiv feminin

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



EDUCAȚIE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru EDUCAȚIE:
EDUCÁȚIE, educații, substantiv feminin Ansamblu de măsuri aplicate în mod sistematic în vederea formării și dezvoltării însușirilor intelectuale, morale sau fizice ale copiilor și ale tineretului sau, prin extensie, ale oamenilor, ale societății etc.; rezultatul acestei activități pedagogice; bună creștere, comportare civilizată în societate.
       • locuțiune verbala A face educație cuiva = a educa pe cineva.
       • Educație fizică = ansamblu de măsuri care au ca scop asigurarea dezvoltării fizice armonioase a oamenilor, întărirea sănătății, formarea și perfecționarea cunoștințelor, priceperii și deprinderilor de mișcare necesare atât pentru muncă, cât și pentru activitatea sportivă. [Variante: (învechit) educațiúne substantiv feminin]

– Din limba franceza éducation, latina educatio, -onis.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

EDUCAȚIE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru EDUCAȚIE:
EDUCÁȚIE substantiv feminin

1. Fenomen social fundamental de transmitere a experienței de viață a generațiilor adulte și a culturii către generațiile de copii și tineri, abilitării pentru integrarea lor în societate.

2. Cunoașterea bunelor maniere și comportarea în societate conform acestora.
       • locuțiune verbala A face educație cuiva = a educa pe cineva.
       • Educație fizică = ansamblu de exerciții corporale, practicate în școli și universități, destinat întreținerii calităților fizice ale organismului. [Variante: (învechit) educațiúne substantiv feminin]

– Din limba franceza éducation, latina educatio, -onis.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

EDUCAȚIE
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru EDUCAȚIE:
EDUCÁȚIE substantiv feminin Educare; influențare sistematică și conștientă a dezvoltării facultăților intelectuale, morale și fizice ale copiilor și tineretului; totalitatea metodelor folosite în acest scop; (prin extensie) culturalizare, ridicare metodică a nivelului ideologic, cultural, profesional; faptul de a dezvolta facultățile morale, intelectuale și fizice ale unui om, ale unui popor etc.
       • Educație fizică = dezvoltare armonioasă a fizicului prin exerciții gimnastice. [Gen. -iei, variantă educațiune substantiv feminin / conform limba franceza éducation, italiana educazione, latina educatio].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme



EDUCAȚIE
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru EDUCAȚIE:
EDUCÁȚIE educatiei forme Ansamblu de măsuri aplicate în mod sistematic și conștient în vederea formării și dezvoltării facultăților intelectuale, morale și fizice ale oamenilor (în special ale copiilor și tineretului). educatie în familie. educatie estetică.
       • educatie fizică ansamblu de măsuri care asigură dezvoltarea armonioasă a fizicului prin exerciții sportive. [G.-D. educației] /<fr. éducation, latina educatio, educatieonis
Forme diferite ale cuvantului educatie: educatiei

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

EDUCAȚIE
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru EDUCAȚIE:
EDUCÁȚIE substantiv feminin

1. activitate socială cu caracter fundamental de transmitere a experienței de viață, a culturii către generații tinere, de influențare sistematică și conștientă a dezvoltării intelectuale, morale sau fizice; totalitatea acestei acțiuni.

2. bună creștere, bună cuviință. (< limba franceza éducation, latina educatio)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

EDUCAȚIE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru EDUCAȚIE:
EDUCAȚIE s.

1. instrucție, învățămînt, învățătură, (învechit) pedeapsă. (Procesul de educatie.)

2. educație mixtă = coeducație. (educatie în școală.)

3. creștere, cultivare, educare, formare, (învechit) pedeapsă. (educatie tinerei generații.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

educație
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru educație:
educați(un)e forme

1. desvoltarea facultăților fizice, intelectuale și morale;

2. apucături din copilărie: bună, rea educație;

3. cunoștința și practica datinilor sociale: om fără educație.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

educație
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru educație:
educáție substantiv feminin (silabe -ți-e), articulat educáția (silabe -ți-a), genitiv dativ articulat educáției
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

educație
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru educație:
educáție (-ți-e) substantiv feminin, articulat educáția (-ți-a), genitiv dativ educáții, articulat educáției
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'EDUCATIE'
EDUCÁREeducarisieducarisítEDUCÁTEDUCÁȚIEeducatiónEDUCAȚIONÁLeducațióneeducaționirisít

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL educație
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului educație dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
EDUCÁȚIE educației forme Ansamblu de măsuri aplicate în mod sistematic și conștient în vederea formării și dezvoltării facultăților intelectuale, morale și fizice ale oamenilor în special ale copiilor și tineretului.
Educație în familie.
Educație estetică.
       • educație fizică ansamblu de măsuri care asigură dezvoltarea armonioasă a fizicului prin exerciții sportive.
éducation, latina educatio, educațieonis.
Procesul de educație.
Educație în școală.
Educație tinerei generații.
Procesul de educație.

GRAMATICA cuvântului educație?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului educație.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul educație poate fi: substantiv,

CUM DESPART ÎN SILABE educaţie?
Vezi cuvântul educaţie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul educaţie?
[ e-du-ca-ţi-e ]
Se pare că cuvântul educaţie are cinci silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL educație
Inţelegi mai uşor cuvântul educație dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
A face educația cuiva = a educa pe cineva
Educație comunistă = educație în spiritul atașamentului față de clasa muncitoare și al internaționalismului proletar, cultivarea în masa de muncitori, țărani și intelectuali a unei atitudini comuniste față de muncă, față de proprietatea socialistă
Educație fizică = dezvoltare armonioasă a calităților fizice ale corpului omenesc prin exerciții sistematice; totalitatea metodelor folosite în acest scop, studierea și practicarea lor ca formă de învățămînt
locuțiune verbala A face educație cuiva = a educa pe cineva
Educație fizică = ansamblu de măsuri care au ca scop asigurarea dezvoltării fizice armonioase a oamenilor, întărirea sănătății, formarea și perfecționarea cunoștințelor, priceperii și deprinderilor de mișcare necesare atât pentru muncă, cât și pentru activitatea sportivă
locuțiune verbala A face educație cuiva = a educa pe cineva
Educație fizică = ansamblu de exerciții corporale, practicate în școli și universități, destinat întreținerii calităților fizice ale organismului
Educație fizică = dezvoltare armonioasă a fizicului prin exerciții gimnastice
Educație mixtă = coeducație



© 2023 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL educație

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A-i da cuiva un număr oarecare de ani?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
vorbă moștenită din timpuri vechi; maximă, zicătoare, proverb
a-și ușura conștiința, făcând confidențe cuiva
a-i atribui cuiva o anumită vârstă; a aprecia cu aproximație câți ani mai are cineva de trăit
cu mare greutate, după multă osteneală; abia-abia
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?