 | as |
|
| Elegant [ e-le-gant ] VEZI SINONIME PENTRU elegant PE ESINONIME.COM definiția cuvântului elegant în mai multe dicționareDefinițiile pentru elegant din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru elegant: elegant, elegantă [Atestat: BUDAI-DELEANU, LEX. / Plural: elegantnți, elegante / Etimologie: franceza élégant, lat elegans, -tis] 1-2 av, a (despre oameni) (Într-un mod) care se distinge prin armonia și bunul gust al îmbrăcămintei, al ținutei Si: distins, șic1 (2) Si: codreț, luxos. 3-4 av, a Cu distincție. 5 a (despre obiecte de îmbrăcăminte) Cu gust. 6 a (despre obiecte de îmbrăcăminte) Care se remarcă prin frumusețea, armonia, distincția croielii, a combinațiilor etc. 7-8 av, a (despre oameni) (Într-un mod) care dă dovadă de eleganță (1) Si: nobil, galant, finanțe 9-10 (despre oameni) (Într-un mod) care sugerează maniere alese, distinse. 11 a (despre manifestări, acțiuni, creații etc. ale oamenilor) Care exprimă eleganță (6). 12-13 av, a (despre limbaj, stil etc.) (Într-un mod) care se distinge prin sobrietate, precizie, ușurință Si: ales, elevat, îngrijit. 14-15 av, a (despre oameni sau părți ale corpului lor) (Într-un mod) grațios. 16-17 av, a (despre obiecte, interioare etc.) (Într-un mod) care se caracterizează prin finețea, suplețea, frumusețea liniei (a formei etc). 18-19 av, a (Într-un mod) care se remarcă prin îmbinarea plăcută a elementelor, printr-o sobrietate plină de gust. 20 a Care este amenajat cu lux Si: fin, luxos, somptuos. Forme diferite ale cuvantului elegant: elegantă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ELEGANT: ELEGÁNT, -Ă, eleganți, -te, adjectiv 1. (Despre oameni) Care se distinge prin armonia și bunul gust al înfățișării exterioare. Se feri în lături, să salute pînă la pămînt o doamnă foarte elegantă. C. PETRESCU, Î. II 123. Din trăsură se coborî un tînăr, elegant coconaș, a cărui costum era după moda curții. NEGRUZZI, S. I 16. ♦ (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Cu gust, frumos. Ce frumos șal!... Trebuie să facă verb reflexiv:o sută de galbeni. – Tare-i elegant! ALECSANDRI, T. 308. 2. Care se deosebește, care se caracterizează prin armonia formei, prin îmbinarea plăcută a elementelor, printr-o sobrietate plină de gust. vezi grațios. Este însuși autor al cîtorva elegante pagini de teatru sau de nuvele. MACEDONSKI, O. IV 27. Dacă unele piese aveau oarecare expresii familiare, ele erau la locul lor, și îndată venea dialogul elegant, fără pretenție și natural. NEGRUZZI, S. I 344. • (Adverbial) Scoate o tabacheră de aur, pe care o întinde «elegant». CAMIL PETRESCU, T. II 90. ♦ figurat Plin de tact, lipsit de brutalitate. O soluție elegantă. Forme diferite ale cuvantului elegant: elegant-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ELEGANT: ELEGANT adjectiv 1. aranjat, cochet, dichisit, fercheș, ferchezuit, gătit, îngrijit, spilcuit, (popular și fam. deprindere) sclivisit, (popular) dres, (Transilvania și Banat) cinaș, (Transilvania) nialcoș, (turcism învechit) muchelef. (Om elegant) 2. distins, (livresc și fam.) șic. (O toaletă elegant.) 3. luxos, somptuos. (Un interior elegant.) 4. grațios, mlădios, mlădiu, suplu, zvelt, (rar) mlădiat. (Zborul elegant al unei pasări.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ELEGANT: ELEGÁNT, -Ă, eleganți, -te, adjectiv 1. (Despre îmbrăcăminte) Făcut cu gust, frumos; (despre oameni) care se distinge prin armonia și bunul gust al îmbrăcămintei. 2. (Adesea adverbial) Care se deosebește prin armonia formei, prin îmbinarea plăcută a elementelor, printr-o sobrietate plină de gust. ♦ figurat Plin de tact, lipsit de brutalitate. – Din limba franceza élégant, latina elegans, -ntis. Forme diferite ale cuvantului elegant: elegant-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ELEGANT: ELEGÁNT, -Ă, eleganți, -te, adjectiv 1. (Despre îmbrăcăminte) Făcut cu gust, frumos; (despre oameni) care se distinge prin armonia și bunul gust al îmbrăcămintei. 2. (Adesea adverbial) Care se deosebește prin armonia formei, prin îmbinarea plăcută a elementelor, printr-o sobrietate plină de gust. ♦ figurat Plin de tact, lipsit de brutalitate. – Din limba franceza élégant, latina elegans, -ntis. Forme diferite ale cuvantului elegant: elegant-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ELEGANT: ELEGÁNT eleganttă (elegantți, elegantte) 1) (despre persoane) Care se distinge prin exterior armonios și plăcut; cu grație. 2) (despre îmbrăcăminte) Care este făcut cu gust și conferă persoanei un aspect frumos. 3) (despre manifestări ale oamenilor, limbaj etc.) Care se distinge prin eleganță; caracterizat prin eleganță. Maniere elegantte. Stil elegant. /<fr. élégant, latina elegans, elegantntis Forme diferite ale cuvantului elegant: eleganttă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru elegant: *elegánt, -ă adjectiv (latina élegans, -ántis). Nobil, grațios, distins în formă, mișcărĭ saŭ vorbă: casă elegantă, stil elegant. adverb În mod elegant. vezi fercheș. Forme diferite ale cuvantului elegant: elegant-ă elegant-ă curcu Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ELEGANT: ELEGÁNT, -Ă adjectiv Care prezintă, dovedește eleganță. [conform limba franceza élégant, latina elegans]. Forme diferite ale cuvantului elegant: elegant-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ELEGANT: ELEGÁNT, -Ă adjectiv Care prezintă, dovedește eleganță. (< limba franceza élégant, latina elegans) Forme diferite ale cuvantului elegant: elegant-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru elegant: elegant a. care are eleganță. ║ m. persoană cu maniere și găteli alese. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru ELEGANT: ELEGANT la opt sute și un pol, la patru ace, la țol festiv, țigluit. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru elegant: elegánt adjectiv masculin, plural elegánți; forme singular elegántă, plural elegánte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru elegant: elegánt adjectiv masculin, plural elegánți; forme elegántă, plural elegánte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Elegant: Elegant ≠ grosolan, vulgar, necioplit, neelegant Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'ELEGANT' elefantizăelefăntoaicăElefterieelefterosiELEGÁNTELEGÁNȚĂeleganțieeleghiacesceleghie |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Elegant Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului elegant dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Elegant, elegantă [Atestat: BUDAI-DELEANU, LEX. / Plural: elegantnți, elegante / Etimologie: franceza élégant, lat elegans, -tis] 1-2 av, a despre oameni Într-un mod care se distinge prin armonia și bunul gust al îmbrăcămintei, al ținutei Si: distins, șic1 2 Si: codreț, luxos. Om elegant 2. O toaletă elegant. Un interior elegant. Zborul elegant al unei pasări. ELEGÁNT eleganttă elegantți, elegantte 1 despre persoane Care se distinge prin exterior armonios și plăcut; cu grație. Maniere elegantte. Stil elegant. élégant, latina elegans, elegantntis. O toaletă elegant. |
GRAMATICA cuvântului Elegant? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului elegant. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Elegant poate fi: adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE elegant? Vezi cuvântul elegant desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul elegant?[ e-le-gant ] Se pare că cuvântul elegant are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Elegant |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în sintagma for interior?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
