eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție eleganta


PROPOZIȚIISINONIMEANTONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Eleganţă [ e-le-gan-ţă ]
VEZI SINONIME PENTRU eleganţă PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului eleganta în mai multe dicționare

Definițiile pentru eleganta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ELEGANȚĂ:
ELEGÁNȚĂ substantiv feminin Calitatea de a fi elegant. Femeia avea mîini mici și o eleganță naturală în gesturi. BOGZA, T. 17. Iarna-i aducea aminte de policandrele saloanelor cu parchetul lustruit, de splendoarea și agitația balurilor, de eleganța rochiilor. VLAHUȚĂ, O. A. 298.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

ELEGANȚĂ
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ELEGANȚĂ:
ELEGÁNȚĂ substantiv feminin Distincție, grație în atitudini, în maniere; rafinament, gust, distincție în felul de a se îmbrăca, în croiala hainelor.
♦ Distincție în limbaj, în stil etc. [conform limba franceza élégance, latina elegantia].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

ELEGANȚĂ
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ELEGANȚĂ:
ELEGÁNȚĂ substantiv feminin distincție, grație în atitudini, în maniere; rafinament, gust, distincție în felul de a se îmbrăca, în croiala hainelor.
       • distincție în limbaj, în stil. (< limba franceza élégance, latina elegantia)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

ELEGANȚĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ELEGANȚĂ:
ELEGÁNȚĂ forme

1) Caracter elegant.

2) Modalitate de exprimare caracterizată prin stil distins.

3) Distincție în comportare sau în felul de a se îmbrăca. [G.-D. eleganței] /<fr. élégance, latina elegantia

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

ELEGANȚĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ELEGANȚĂ:
ELEGANȚĂ s.

1. distincție, rafinament, bun-gust, (livresc și fam.) șic. (Îmbrăcat cu eleganta.)

2. distincție, finețe, rafinament, subtilitate. (eleganta în comportări.)

3. lux, somptuozitate. (eleganta unui interior.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

ELEGANȚĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ELEGANȚĂ:
ELEGÁNȚĂ substantiv feminin Calitatea de a fi elegant, de a avea sau de a fi făcut cu gust, cu rafinament, cu grație.
♦ Distincție în limbaj, în stil etc.

– Din limba franceza élégance, latina elegantia.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ELEGANȚĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ELEGANȚĂ:
ELEGÁNȚĂ substantiv feminin Calitatea de a fi elegant, de a avea sau de a fi făcut cu gust, cu rafinament, cu grație.
♦ Distincție în limbaj, în stil etc.

– Din limba franceza élégance, latina elegantia.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

eleganță
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru eleganță:
*eleganță forme, plural e (latina elegantia). Frumuseță, nobleță. distincțiune în formă, mișcărĭ saŭ vorbă: a scrie cu eleganță.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

eleganță
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru eleganță:
eleganță forme

1. caracterul celui grațios și distins totdeodată;

2. alegere de vorbe și de construcțiuni.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

eleganță
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru eleganță:
elegánță substantiv feminin, genitiv dativ articulat elegánței
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

Eleganță
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Eleganță:
Eleganță ≠ ineleganță, vulgaritate
Definiție sursă: Dicționar de antonime

eleganță
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru eleganță:
elegánță substantiv feminin, genitiv dativ articulat elegánței
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'ELEGANTA'
elefăntoaicăElefterieelefterosiELEGÁNTELEGÁNȚĂeleganțieeleghiacesceleghieELEGIÁC

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL eleganță
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului eleganță dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Îmbrăcat cu eleganță.
Eleganță în comportări.
Eleganță unui interior.

GRAMATICA cuvântului eleganță?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului eleganță.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul eleganță poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul eleganță sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
VEZI PLURALUL pentru eleganță la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE eleganţă?
Vezi cuvântul eleganţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul eleganţă?
[ e-le-gan-ţă ]
Se pare că cuvântul eleganţă are patru silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL eleganță

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A se face sau a fi avocatul cuiva?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
moment potrivit, favorabil
îndrumare, învățătură, doctrină; lege, legea lui moise, pentateuh < hōrāh
a lua apărarea insistentă a cuiva
construcție care pentru vechimea și valoarea ei artistică, este luată sub ocrotirea statului
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app