 | as |
|
| Elegie [ e-le-gi-e ] VEZI SINONIME PENTRU elegie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului elegie în mai multe dicționareDefinițiile pentru elegie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ELEGIE: ELEGÍE, elegii, substantiv feminin 1. Specie a poeziei lirice în care se exprimă jalea unui poet nemulțumit de realitatea verb reflexiv:emii sale; prin extensie plîngere, jeluire. «Contemporanul» întrerupe pentru un moment cu nota lui socială eternele elegii ale epigonilor eminesciani. ANGHEL, PR. 184. În fața munților noștri, sufletul se lasă dus de visare: ca într-o elegie fără sfîrșit. RUSSO, O. 100. Că acela ce-n tragedii face patimi a vorbi Nu poate și-n elegie chinurile a descri ( = a descrie). ALEXANDRESCU, P. 47. 2. Compoziție muzicală cu caracter melancolic, trist. Elegie de Massenet. ♦ figurat Vîntul, încremenit pe creștetul înalt al pădurilor, nu-și mai cînta frunzelor eterna sa elegie. HOGAȘ, M. N. 96. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru elegie: elegie substantiv feminin [Atestat: CANTEMIR, I. I. I, 12 / V: (înv) elegieghie (A și: eleghie) / Plural: elegieii, (înv) elegie / Etimologie: franceza élégie, it elegia, lat elegia, ngr ἐλεγέια] 1 Operă literară în versuri sau, rar, în proză aparținând genului liric, în care sunt exprimate sentimente de melancolie, de tristețe, de jale. 2 Poezie, în literatura antică, compusă din distihuri elegiace. 3 (Fig) Lamentare. 4 (Fig) Tristețe. 5 (Fig) Melancolie. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru ELEGIE: ELEGÍE (< greacă, limba franceza , latina) substantiv feminin 1. Specie a poeziei lirice, particularizată inițial (Grecia antică) prin metrică (distihul elegiac), iar ulterior prin conținutul afectiv (melancolie, regret, durere). Au scris elegie Teognis, Tirteu, Properțiu, Ovidiu, Chënier, Leopardi, Rilke, Eminescu, Bacovia, I. Vinea ș.a. 2. Piesă muzicală vocală sau instrumentală cu caracter melancolic, nostalgic, trist. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ELEGIE: ELEGÍE, elegii, substantiv feminin 1. Specie a poeziei lirice în care sunt exprimate sentimente de melancolie, de tristețe, de jale; prin extensie plângere, jeluire. 2. Compoziție muzicală cu caracter melancolic, trist. – Din limba franceza élégie, latina elegia. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ELEGIE: ELEGÍE, elegii, substantiv feminin 1. Specie a poeziei lirice în care sunt exprimate sentimente de melancolie, de tristețe, de jale; prin extensie plângere, jeluire. 2. Compoziție muzicală cu caracter melancolic, trist. – Din limba franceza élégie, latina elegia. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ELEGIE: ELEGÍE substantiv feminin 1. poezie lirică în care domină sentimentul de melancolie; (prin extensie) plângere, jeluire. 2. piesă vocală sau instrumentală cu caracter melancolic, trist, nostalgic. (< limba franceza élégie, latina elegia, greacă elegeia) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ELEGIE: ELEGÍE substantiv feminin 1. Poezie lirică cu caracter trist sau duios. ♦ (figurat) Tristețe; jale, jeluire. 2. Compoziție muzicală cu caracter melancolic. [Gen. -iei. / < limba franceza élégie, italiana , latina elegia, greacă elegeia – cântec trist]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ELEGIE: ELEGÍE elegiei forme 1) Specie a poeziei lirice pătrunsă de tristețe, de jale, de melancolie. 2) Compoziție muzicală cu caracter meditativ și melancolic. [G.-D. elegiei] /<fr. élégie, latina elegia Forme diferite ale cuvantului elegie: elegiei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru elegie: *elegíe forme (vgr. elegeía, latina elegía și elegéa. vezi elogiŭ). Poezie tristă saŭ duĭoasă. vezi doĭnă. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru elegie: elegíe substantiv feminin, articulat elegía, genitiv dativ articulat elegíei; plural elegíi, articulat elegíile Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru elegie: elegíe substantiv feminin, articulat elegía, genitiv dativ articulat elegíei; plural elegíi, articulat elegíile Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru elegie: elegie forme poezie cu coprinsul trist sau duios, cântec de durere și de jale. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'ELEGIE' eleghieELEGIÁCelegibilELÉGIC, -ĂELEGÍEelegístELÉIeleimosinăeleimosinar |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL elegie Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului elegie dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii I, 12 / V: înv elegieghie A și: eleghie / Plural: elegieii, înv elegie / Etimologie: franceza élégie, it elegia, lat elegia, ngr ἐλεγέια] 1 Operă literară în versuri sau, rar, în proză aparținând genului liric, în care sunt exprimate sentimente de melancolie, de tristețe, de jale. ELEGÍE elegiei forme 1 Specie a poeziei lirice pătrunsă de tristețe, de jale, de melancolie. |
GRAMATICA cuvântului elegie? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului elegie. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul elegie poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE elegie? Vezi cuvântul elegie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul elegie?[ e-le-gi-e ] Se pare că cuvântul elegie are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL elegie Inţelegi mai uşor cuvântul elegie dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeCă acela ce-n tragedii face patimi a vorbi Nu poate și-n elegie chinurile a descri = a descrie |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Umăr la umăr?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul elegie are forma: elegíi
