 | as |
|
| Elen [ e-len ] VEZI SINONIME PENTRU elen PE ESINONIME.COM definiția cuvântului elen în mai multe dicționareDefinițiile pentru elen din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru ELEN: ELEN, -Ă (< limba neogreacă, latina) substantiv masculin, adjectiv 1. S. m. (La plural ) Denumire a celor patru vechi triburi grecești (eolieni, dorieni, ionieni și ahei) din S Tesaliei, care s-a extins, din secolul 8-6 î. Hr., asupra tuturor triburilor grecești; (și la sg.) persoană care aparține populației Greciei antice. vezi grec. 2. Adj. Care aparține elenilor (1), referitor la eleni. ♦ (Substantivat, forme; în forma elină) Limba greacă veche (vorbită până în secolul 6 inclusiv). Forme diferite ale cuvantului elen: elen-Ă Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ELEN: ELÉN, -Ă, eleni, -e, adjectiv Care aparține Greciei (în special Greciei antice), propriu Greciei; grec. Coloniile grecești pontice... an răspîndit cultura elenă. istorie R.P.R. 27. Venise de la Atena ca profesor la școala comunității elene. BART, E. 23. Nu zic... că n-am început chiar a citi... poema elenă a lui Opian, apoi și cea latină a lui Grațiu Faliscu. ODOBESCU, S. III 62. – Variantă; elín, -ă (SADOVEANU, N. forme 32) adjectiv Forme diferite ale cuvantului elen: elen-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ELEN: ELÉN, -Ă, eleni, -e, adjectiv, substantiv masculin și forme 1. Adj. Care aparține Greciei antice sau populației ei, privitor la Grecia antică sau la populația ei; elinesc. ♦ (Substantivat, forme; în forma elină) Limba greacă veche. 2. S. m. și forme Persoană care făcea parte din populația de bază a Greciei antice. [Variante: elín, -ă adjectiv] – Din limba neogreacă Éllin, latina Hellenes. Forme diferite ale cuvantului elen: elen-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ELEN: ELÉN, -Ă, eleni, -e, adjectiv, substantiv masculin și forme 1. Adj. Care aparține Greciei antice sau populației ei, privitor la Grecia antică sau la populația ei; elinesc. ♦ (Substantivat, forme; în forma elină) Limba greacă veche. 2. S. m. și forme Persoană care făcea parte din populația Greciei antice. [Variante: elín, -ă adjectiv] – Din limba neogreacă Éllin, latina Hellenes. Forme diferite ale cuvantului elen: elen-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru elen: elén (elénă), adjectiv – Din Grecia antică. – Variante (învechit) elin. greacă Ἔλληνος (secolul XVI). – derivat elenic, adjectiv; helenism, substantiv neutru; elenist, substantiv masculin; eleniza, verb; elinesc, adjectiv (învechit, elen, grec; păgîn); elinește, adverb (în grecește). Forme diferite ale cuvantului elen: elénă Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru ELEN: ELEN < greacă ῎Eλενος l. Elenescu și Elinescu, act. 2. Ilinu, Răuță, munt. (BCI VIII 35 și XII 114); – fam. (Drag 159) sau < Elena; cu afer.: Linu: vezi și Elena 16. Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ELEN: ELÉN elenă (eleni, elene) Care aparține Greciei antice sau populației ei; din Grecia antică. [Variante elin]/ <ngr. Hellen, latina Hellenes Forme diferite ale cuvantului elen: elenă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ELEN: ELÉN, -Ă adjectiv, substantiv masculin forme (locuitor) din Grecia antică (Elada). • substantiv feminin; în forma elină) limba greacă veche. (< limba franceza hellène) Forme diferite ale cuvantului elen: elen-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru elen: elén adjectiv masculin, substantiv masculin, plural eléni; (persoană) forme singular elénă, plural eléne Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru elen: elén adjectiv masculin, substantiv masculin, plural eléni; adjectiv feminin, substantiv feminin elénă, plural eléne Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ELEN: ELEN adjectiv elenic, elinesc. (Civilizația elen.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'ELEN' elemielemosinăelemozínăelemozinárELÉNELÉNĂElen/caELÉNCHOSELÉNCHUS |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ELEN Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului elen dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii ELÉN elenă eleni, elene Care aparține Greciei antice sau populației ei; din Grecia antică. Civilizația elen. |
GRAMATICA cuvântului ELEN? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului elen. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ELEN poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE elen? Vezi cuvântul elen desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul elen?[ e-len ] Se pare că cuvântul elen are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ELEN |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: La așa cap, așa căciulă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La singular substantivul elen are forma: elénă
La plural substantivul elen are forma: eléni
