 | as |
|
| Emițător [ e-mi-ță-tor ] VEZI SINONIME PENTRU emițător PE ESINONIME.COM definiția cuvântului emitator în mai multe dicționareDefinițiile pentru emitator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru emițător: emițător, emitatoroare [Atestat: ENC. tehnică I, 132 / Plural: emitatori, emitatoroare / Etimologie: emite + -ător, cf franceza émeteur] 1 a Care emite (2) Si: emitent (1). 2 a (Îs) Post emitator Post de radioemisie. 3 a (Îs) Putere emitatoroare Putere emisivă (2). 4 sn Dispozitiv sau instalație care emite unde sonore sau electromagnetice ori impulsuri de curent. 5 substantiv masculin (Lin) Persoană care produce un enunț. 6-7 smf, a (Persoană) care emite acte, certificate etc. 8 substantiv feminin Instituție financiară care pune în circulație bani, titluri, acțiuni, obligațiuni etc. Forme diferite ale cuvantului emitator: emitatoroare Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru EMIȚĂTÓR: EMIȚĂTÓR, -OÁRE, emițători, -oare, adjectiv, substantiv neutru, substantiv masculin 1. Adj. Care emite; emisiv. • Post emițător = post de radioemisie. 2. substantiv neutru Dispozitiv, aparat sau instalație care emite unde sonore ori electromagnetice sau impulsii de curent. • Emițător radio = radioemițător. 3. S. m. (lingvistică) Persoană care emite un enunț lingvistic. – Emite + sufix -ător (după limba franceza émetteur). Forme diferite ale cuvantului emitator: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru EMIȚĂTÓR: EMIȚĂTÓR, -OÁRE, emițători, -oare, adjectiv, substantiv neutru 1. Adj. Care emite; emisiv. • Post emițător = post de radioemisiune. 2. substantiv neutru Dispozitiv, aparat sau instalație care emite unde sonore ori electromagnetice sau impulsii de curent. Emițător radio = radioemițător. – Emite + sufix -ător (după limba franceza émetteur). Forme diferite ale cuvantului emitator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru EMIȚĂTÓR: EMIȚĂTÓR, -OÁRE I. adjectiv care emite; emitent, emisiv. ♦ post emitator = post de radioemisiune. II. substantiv neutru dispozitiv, instalație care emite unde sonore ori electromagnetice sau impulsuri de curent. (după limba franceza émetteur) Forme diferite ale cuvantului emitator: -oÁre Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru EMIȚĂTOR: EMIȚĂTOR, -OÁRE, emițători, -oare, adjectiv Care emite. • Post emițător = post de radioemisiune. ♦ (Substantivat) Dispozitiv sau instalație care emite unde sonore ori electromagnetice sau impulsii de curent. Forme diferite ale cuvantului emitator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru EMIȚĂTÓR: EMIȚĂTÓR, -OÁRE adjectiv Care emite; emitent. // substantiv neutru Dispozitiv sau instalație care emite unde sonore ori electromagnetice sau impulsii de curent. [< emite + -(ă)tor, după limba franceza émetteur]. Forme diferite ale cuvantului emitator: -oÁre Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru EMIȚĂTÓR: EMIȚĂTÓR substantiv masculin (< emíte + -ător, după limba franceza émetteur): cel care emite mesajul (cuvinte, propoziții și fraze); cel care vorbește, vorbitorul sau locutorul. Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru EMIȚĂTÓR: EMIȚĂTÓR emitatoroáre (emitatoróri, emitatoroáre) și substantival Care emite unde sonore sau electromagnetice. emitator de radio. /a emite + sufix emitatorător Forme diferite ale cuvantului emitator: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru emițător: emițătór adjectiv masculin, plural emițătóri; forme singular și plural emițătoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru emițător: emițătór1 adjectiv masculin, plural emițătóri; forme singular și plural emițătoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru EMIȚĂTOR: EMIȚĂTOR adjectiv transmițător, (rar) emisiv. (Stație emitator.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru emițător: emițătór substantiv neutru, plural emițătoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru emițător: emițătór2 substantiv neutru, plural emițătoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Emițător: Emițător ≠ receptor Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'EMITATOR' EMISÍVEMISTÍHemítEMITÁNȚĂEMIȚĂTÓREMÍTEEMITÉNTEMÍTEREEMITÓR |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Emițător Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului emițător dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Emițător, emițătoroare [Atestat: ENC. Tehnică I, 132 / Plural: emițători, emițătoroare / Etimologie: emite + -ător, cf franceza émeteur] 1 a Care emite 2 Si: emitent 1. 2 a Îs Post emițător Post de radioemisie. 3 a Îs Putere emițătoroare Putere emisivă 2. EMIȚĂTÓR emițătoroáre emițătoróri, emițătoroáre și substantival Care emite unde sonore sau electromagnetice. Emițător de radio. /a emite + sufix emițătorător. Stație emițător. |
GRAMATICA cuvântului Emițător? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului emițător. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Emițător poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE emițător? Vezi cuvântul emițător desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul emițător?[ e-mi-ță-tor ] Se pare că cuvântul emițător are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Emițător Inţelegi mai uşor cuvântul emițător dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Post emițător = post de radioemisie Emițător radio = radioemițător Post emițător = post de radioemisiune Emițător radio = radioemițător ♦ post emitator = post de radioemisiune Post emițător = post de radioemisiune Substantiv emițător radio = radioemițător |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Emițător |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locotenent-colonel?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul emițător are forma: emițătoáre
