eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție empiric


PROPOZIȚIIEXPRESII GRAMATICĂSILABE
Empiric [ em-pi-ric ]
VEZI SINONIME PENTRU empiric PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului empiric în mai multe dicționare

Definițiile pentru empiric din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
empiric
   
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru empiric:
empiric, empirică [Atestat:

I. GOLESCU, C. / V: (îvr) embiempiric / Plural: empiricici, empiricice / Etimologie: franceza empirique, lat empiricus] 1 a (În filozofia raționalistă, îoc rațional) Care aparține emipirismului (1) Si: (înv) empiricesc (1). 2 a Care se referă la empirism (1) Si: (înv) empiricesc (2). 3 a Care se bazează exclusiv pe experiență Si: (înv) empiricesc (3). 4 a (Îs) Medicină empirică Metodă de tratare a bolilor numai pe bază de experiență și de cazuri antecedente, fară cunoștințe teoretice. 5 substantiv masculin și feminin Persoană care practică empirismul (5). 6 substantiv masculin și feminin Adept al empirismului (1). 7 a (Îs) Formulă empirică Formulă obținută prin prelucrarea pur matematică fără substrat teoretic a unor date experimentale. 8 substantiv masculin și feminin (Înv) Persoană care practică ilegal medicina.
Forme diferite ale cuvantului empiric: empirică

Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a



EMPIRIC
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru EMPIRIC:
EMPÍRIC, -Ă, empirici, -ce, adjectiv Bazat (numai) pe experiență; care privește empirismul, care are la bază empirismul.
       • Formulă empirică = formulă obținută prin prelucrarea pur matematică a unor date experimentale, fără substrat teoretic. Medicină empirică = tratament al bolilor numai pe bază de experiență și de cazuri antecedente.

– Din limba franceza empirique, latina empiricus.
Forme diferite ale cuvantului empiric: empiric-Ă

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

EMPIRIC
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru EMPIRIC:
EMPÍRIC, -Ă, empirici, -ce, adjectiv Bazat (numai) pe experiență; care privește empirismul, care are la bază empirismul.
       • Formulă empirică = formulă obținută din încercările de a interpreta datele experimentale, fără suport teoretic. Medicină empirică = tratament al bolilor numai pe bază de experiență și de cazuri antecedente.

– Din limba franceza empirique, latina empiricus.
Forme diferite ale cuvantului empiric: empiric-Ă

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

empiric
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru empiric:
*empíric, -ă adjectiv (vgr. empeirikós, despre émpeiros, experient). Care se bazează numaĭ pe experiență, nu pe metodă științifică: medicină empirică (= băbească). substantiv Filosof care derivă toate ideile din experiență, empirist: Condillac era un empiric. Șarlatan care se dă drept medic. adverb În mod empiric: babele tratează boalele empiric. vezi practic.
Forme diferite ale cuvantului empiric: empiric-ă empiric-ă curcu

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești



EMPIRIC
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru EMPIRIC:
EMPÍRIC, -Ă, empirici, -e, adjectiv Care se referă la empirism, care are la bază empirismul; bazat pe experiență. Filozofie empirică.
       • Medicină empirică = metodă de tratare a bolilor pe bază de experiență și de practici neștiințifice, fără cunoștințe teoretice.
Forme diferite ale cuvantului empiric: empiric-Ă

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

EMPIRIC
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru EMPIRIC:
EMPÍRIC, -Ă adjectiv Bazat numai pe experiența senzorială.
♦ Care se referă la empirism, care aparține empirismului. [conform limba franceza empirique, greacă empeirikos < empeiria

– experiență].
Forme diferite ale cuvantului empiric: empiric-Ă

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

empiric
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru empiric:
empiric a. care se bazează numai pe experiență: medicină empirică. ║ m.

1. șarlatan care practică ilegal medicina;

2. filozof care rapoartă [sic] toate la experiență.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

EMPIRIC
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru EMPIRIC:
EMPÍRIC, -Ă adjectiv

1. bazat numai pe experiența senzorială.

2. referitor la empirism. (< limba franceza empirique, latina empiricus, greacă empeirikos)
Forme diferite ale cuvantului empiric: empiric-Ă

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

EMPIRIC
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru EMPIRIC:
EMPÍRIC empiriccă (empiricci, empiricce) Care se bazează exclusiv pe experiență și pe simțuri. /<fr. empirique, latina empiricus
Forme diferite ale cuvantului empiric: empiriccă

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

empiric
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru empiric:
empíric adjectiv masculin, plural empírici; forme singular empírică, plural empírice
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

empiric
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru empiric:
empíric adjectiv masculin, plural empírici; forme empírică, plural empírice
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'EMPIRIC'
EMPIRÉUempireumăempireumaticempirevmaticempíricempiricescempiríeEMPIRIOCRÍTICEMPIRIOCRITICÍSM

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL empiric
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului empiric dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Empiric, empirică [Atestat: I.
/ V: îvr embiempiric / Plural: empiricici, empiricice / Etimologie: franceza empirique, lat empiricus] 1 a În filozofia raționalistă, îoc rațional Care aparține emipirismului 1 Si: înv empiricesc 1.
4 a Îs Medicină empirică Metodă de tratare a bolilor numai pe bază de experiență și de cazuri antecedente, fară cunoștințe teoretice.
7 a Îs Formulă empirică Formulă obținută prin prelucrarea pur matematică fără substrat teoretic a unor date experimentale.
EMPÍRIC empiriccă empiricci, empiricce Care se bazează exclusiv pe experiență și pe simțuri.

GRAMATICA cuvântului empiric?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului empiric.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul empiric poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul empiric sa indeplinească rolul de: substantiv masculin, adjectiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / doi

CUM DESPART ÎN SILABE empiric?
Vezi cuvântul empiric desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul empiric?
[ em-pi-ric ]
Se pare că cuvântul empiric are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL empiric
Inţelegi mai uşor cuvântul empiric dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Formulă empirică = formulă obținută prin prelucrarea pur matematică a unor date experimentale, fără substrat teoretic
Medicină empirică = tratament al bolilor numai pe bază de experiență și de cazuri antecedente
Formulă empirică = formulă obținută din încercările de a interpreta datele experimentale, fără suport teoretic
Medicină empirică = tratament al bolilor numai pe bază de experiență și de cazuri antecedente
Medicină empirică = metodă de tratare a bolilor pe bază de experiență și de practici neștiințifice, fără cunoștințe teoretice



© 2022 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Absolutism luminat?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
cânt liturgic al bisericii romano-catolice, codificat de către papa grigore i; rit gregorian
a a câștiga o partidă de șah contra cuiva; b figurat a pune pe cineva în imposibilitatea de a mai spune sau de a mai face ceva
regim politic apărut în secolul xviii și caracterizat prin atitudinea înțelegătoare a suveranilor față de cerințele progresului, de sfaturile gânditorilor luminați etc
privire foarte ageră, pătrunzătoare
VEZI RĂSPUNSUL CORECT




Știi care e înțelesul următoarelor expresii?