 | as |
|
| Empiriocriticism [ em-pi-ri-o-cri-ti-cism ] VEZI SINONIME PENTRU empiriocriticism PE ESINONIME.COM definiția cuvântului empiriocriticism în mai multe dicționareDefinițiile pentru empiriocriticism din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru EMPIRIOCRITICISM: EMPIRIOCRITICÍSM substantiv neutru Curent filozofic idealist și reacționar, de la sfîrșitul secolului al XIX-lea, care neagă existența obiectivă a lumii materiale și consideră lucrurile ca fenomene ale conștiinței, ca fiind complexe de senzații. În opera sa genială «Materialism și empiriocriticism» Lenin a dat o lovitură nimicitoare empiriocriticismului. ▭ Rolul obiectiv, rolul de clasă al empiriocriticismului se reduce în întregime la faptul că este in slujba fideiștilor în lupta acestora împotriva materialismului în general și împotriva materialismului istoric în special. LENIN, O. XIV 352. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru EMPIRIOCRITICISM: EMPIRIOCRITICÍSM substantiv neutru Curent filozofic pozitivist de la sfârșitul secolul XIX și începutul secolul XX, care rupea experiența de materie și concepea lumea ca fiind un simplu complex de senzații, negând existența obiectivă, independentă de subiect, a realității materiale; machism. [pronume -ri-o-. / limba rusă empiriokritițizm, conform limba franceza empiriocriticisme]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru empiriocriticism: empiriocriticism sn [Atestat: DL / P: empiriocriticismri-oempiriocriticism / Etimologie: rs емпириокритицизм] Curent filozofic pozitivist apărut la sfârșitul secolul XIX, care neagă existența obiectivă a lumii materiale și consideră lucrurile ca fenomene ale conștiinței, ca simple complexe de senzații Si: machism. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru EMPIRIOCRITICISM: EMPIRIOCRITICÍSM substantiv neutru Curent filozofic pozitivist de la sfârșitul secolul XIX, care nega existența obiectivă a lumii materiale și considera lucrurile ca fenomene ale conștiinței, ca simple complexe de senzații; machism. [ pronunție: -ri-o-] – Din limba rusă empiriokritițizm. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru EMPIRIOCRITICISM: EMPIRIOCRITICÍSM substantiv neutru curent filozofic pozitivist care rupea experiența, de materie și concepea lumea ca un simplu complex de senzații, negând existența obiectivă a realității lumii; machism. (< limba rusă empiriokritițizm) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru EMPIRIOCRITICISM: EMPIRIOCRITICÍSM substantiv neutru Formă pozitivistă a empirismului orientată spre eliminarea elementelor apriorice și dualiste; machism. [ pronunție: -ri-o-] – Din limba rusă empiriokritițizm. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru EMPIRIOCRITICISM: EMPIRIOCRITICÍSM n. Concepție filozofică bazată pe critica cunoașterii. [silabe em-pi-ri-o-cri-ti-cism] /<rus. empiriokritițizm Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru empiriocriticism: empiriocriticísm substantiv neutru (silabe -ri-o-cri-) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru EMPIRIOCRITICISM: EMPIRIOCRITICISM substantiv (FILOZ.) machism. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru empiriocriticism: empiriocriticísm (-ri-o-cri-) substantiv neutru Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'EMPIRIOCRITICISM' empíricempiricescempiríeEMPIRIOCRÍTICEMPIRIOCRITICÍSMempiriomaticempiriomonísmempiriomonistEMPIRIOSIMBOLÍSM |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL empiriocriticism Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului empiriocriticism dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Empiriocriticism sn [Atestat: DL / P: empiriocriticismri-oempiriocriticism / Etimologie: rs емпириокритицизм] Curent filozofic pozitivist apărut la sfârșitul secolul XIX, care neagă existența obiectivă a lumii materiale și consideră lucrurile ca fenomene ale conștiinței, ca simple complexe de senzații Si: machism. |
GRAMATICA cuvântului empiriocriticism? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului empiriocriticism. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul empiriocriticism poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE empiriocriticism? Vezi cuvântul empiriocriticism desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul empiriocriticism?[ em-pi-ri-o-cri-ti-cism ] Se pare că cuvântul empiriocriticism are şapte silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL empiriocriticism |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv de ultimă oră?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
