 | as |
|
| Epilepsie [ e-pi-lep-si-e ] VEZI SINONIME PENTRU epilepsie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului epilepsie în mai multe dicționareDefinițiile pentru epilepsie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru epilepsie: epilepsie substantiv feminin [Atestat: LUCR. FOL. 27/20 / V: (îvp) epidepsie, (înv) epilepsielipepilepsie, (reg) epilepsielopepilepsie, (îvr) epilepsiesiu (A: nct) sn, epilepsielesie, epilepsielisie / A și: (îvr) epilepsielepsie / Plural: epilepsieii / Etimologie: franceza épilepsie, lat epilepsia, ngr ἐπιληψία] 1 Boală a sistemului nervos, caracterizată prin crize convulsive intermitente, însoțite de pierderea cunoștinței, de halucinații și de alte tulburări psihice Si: (pop) pedepsie, ducă-se-pe-pustii. 2 (despre accese, crize, atacuri etc.; îla) De epilepsie Epileptic (3). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru EPILEPSIE: EPILEPSÍE (< latina) substantiv feminin Boală nervoasă caracterizată prin crize repetate convulsive, localizate sau generalizate, pierderea cunoștinței, halucinații senzoriale și alte tulburări psihice; (popular) boala copiilor. Epilepsie apare ca urmare a unor suferințe cerebrale infecțioase, toxice, metabolice, traumatisme, ictus (hemoragic) cerebral etc. (e. simptomatică) sau fără cauză determinabilă (e. esențială). Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru EPILEPSIE: EPILEPSIE substantiv (medicina) (învechit și popular) nevoie, (popular) năbădăi (la plural), pedepsie, poceală, răutate, stropșeală, boala-copiilor, boală-rea, ceas-rău, ducă-se-pe-pustii, răul-copiilor, (învechit și regional) stropșire, stropșitură, (regional) aboală, apucat, pricină, alte-alea, (prin Transilvania) agîmbală, (prin Muntenia) malaonie, (prin sudul Transilvania) supărare. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru EPILEPSIE: EPILEPSÍE, epilepsii, substantiv feminin Boală a sistemului nervos care se manifestă prin accese de convulsii însoțite de pierderea cunoștinței (denumită impropriu și «boala copiilor»). Tatăl copilului ne arată... că acesta are accese de epilepsie cînd ia o doză mai puternică de substanță tiroidiană. PARHON, O. A. I 284. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru EPILEPSIE: EPILEPSÍE, epilepsii, substantiv feminin Boală a sistemului nervos, caracterizată prin crize convulsive intermitente, însoțite de pierderea cunoștinței, de halucinații senzoriale și de alte tulburări psihice; pedepsie, boala copiilor, ducă-se-pe-pustii. – Din limba franceza épilepsie, latina epilepsia. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru EPILEPSIE: EPILEPSÍE, epilepsii, substantiv feminin Boală a sistemului nervos, caracterizată prin crize convulsive intermitente, însoțite de pierderea cunoștinței, de halucinații și de alte tulburări psihice; pedepsie, boala copiilor, ducă-se-pe-pustii. – Din limba franceza épilepsie, latina epilepsia. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru epilepsie: *epilepsíe forme (vgr. epilepsía și epílepsis, apucare subită. vezi cata-lepsie, pro-lepsă). medicină O boală nervoasă caracterizată pin leșin și convulsiunĭ, numită popular boala copiilor, ducă-se pe pustiĭ, întimpinare ș. a. – in limbaj vulgar sau argou / jargou pedepsie. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru epilepsie: epilepsie forme boală caracterizată prin convulsiuni periodice și prin o pierdere subită a cunoștinței și a sensibilității; poporul o numește eufemistic aboală, alteale, ceasul cel rău, ducă-se-pe-pustii și pedepsie. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru epilepsie: epilepsíe (epilepsíi), substantiv feminin – Boală a sistemului nervos, caracterizată prin crize convulsive intermitente. greacă ἐπιληψία (secolul XVIII, conform Gáldi 181), și modern din limba franceza épilepsie. – derivat epileptic, adjectiv Forme diferite ale cuvantului epilepsie: epilepsíi Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru EPILEPSIE: EPILEPSÍE substantiv feminin Boală nervoasă manifestată prin accese de convulsii însoțite de pierderea cunoștinței și a sensibilității; (popular) boala copiilor. [Gen. -iei. / < limba franceza épilepsie, conform greacă epilepsia – acces]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru EPILEPSIE: EPILEPSÍE substantiv feminin boală nervoasă manifestată prin accese de convulsii însoțite de pierderea cunoștinței și a sensibilității, halucinații etc. (< limba franceza épilepsie, latina, greacă epilepsia) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru EPILEPSIE: EPILEPSÍE epilepsiei forme Boală a sistemului nervos central care se manifestă prin crize convulsive și prin pierderea cunoștinței. [G.-D. epilepsiei] /<fr. épilepsie, latina epilepsia Forme diferite ale cuvantului epilepsie: epilepsiei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru epilepsie: epilepsíe substantiv feminin, articulat epilepsía, genitiv dativ articulat epilepsíei; plural epilepsíi, articulat epilepsíile Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru epilepsie: epilepsíe substantiv feminin, articulat epilepsía, genitiv dativ articulat epilepsíei; plural epilepsíi, articulat epilepsíile Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'EPILEPSIE' EPILÁȚIEEPILAȚIÚNEEPILATÓRepilatoriuEPILEPSÍEepilepsiuEPILÉPTICepilepticescepilepticos |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL epilepsie Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului epilepsie dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 27/20 / V: îvp epidepsie, înv epilepsielipepilepsie, reg epilepsielopepilepsie, îvr epilepsiesiu A: nct sn, epilepsielesie, epilepsielisie / A și: îvr epilepsielepsie / Plural: epilepsieii / Etimologie: franceza épilepsie, lat epilepsia, ngr ἐπιληψία] 1 Boală a sistemului nervos, caracterizată prin crize convulsive intermitente, însoțite de pierderea cunoștinței, de halucinații și de alte tulburări psihice Si: pop pedepsie, ducă-se-pe-pustii. ; îla De epilepsie Epileptic 3. EPILEPSÍE epilepsiei forme Boală a sistemului nervos central care se manifestă prin crize convulsive și prin pierderea cunoștinței. |
GRAMATICA cuvântului epilepsie? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului epilepsie. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul epilepsie poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE epilepsie? Vezi cuvântul epilepsie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul epilepsie?[ e-pi-lep-si-e ] Se pare că cuvântul epilepsie are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL epilepsie |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala de sau, rar, pentru formă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul epilepsie are forma: epilepsíi
