 | as |
|
| Epileptic [ e-pi-lep-tic ] VEZI SINONIME PENTRU epileptic PE ESINONIME.COM definiția cuvântului epileptic în mai multe dicționareDefinițiile pentru epileptic din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru EPILEPTIC: EPILÉPTIC1, -Ă, epileptici, -e, adjectiv Cu caracter de epilepsie, asemănător cu manifestările pricinuite de epilepsie. Un paianjen păros... începu să fugă pe scîndura mesei cu mișcări epileptice. C. PETRESCU, Î. II 90. • (Adverbial) Un tumult asurzitor de glasuri zbucni și mai năprasnic din gloata înfierbîntată. Sute de brațe goale se agitau epileptic în aer. VLAHUȚĂ, O. A. I 149. Forme diferite ale cuvantului epileptic: epileptic-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru epileptic: epileptic, epileptică [Atestat: BUDAI-DELEANU, LEX. / Plural: epilepticci, epilepticce / Etimologie: franceza épileptique] 1-2 smf, a (Persoană) care suferă de epilepsie (1) Si: (înv) epilepticos (1-2). 3 a (despre simptome, crize, convulsii etc.) Care este caracteristic epilepsiei (1) Si: (îvr) epilepticesc. 4-5 av, a (Fig) (În mod) asemănător cu manifestările epilepticului (1) vezi delirant. Forme diferite ale cuvantului epileptic: epileptică Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru EPILEPTIC: EPILÉPTIC, -Ă, epileptici, -ce, adjectiv, substantiv masculin și forme 1. Adj. Cu caracter de epilepsie; asemănător cu manifestările epilepsiei; năbădăios. 2. S. m. și forme, adjectiv (Persoană) bolnavă de epilepsie. – Din limba franceza épileptique, latina epilepticus. Forme diferite ale cuvantului epileptic: epileptic-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru EPILEPTIC: EPILÉPTIC, -Ă, epileptici, -ce, adjectiv, substantiv masculin și forme 1. Adj. Cu caracter de epilepsie; asemănător cu manifestările epilepsiei; năbădăios. 2. S. m. și forme, adjectiv (Persoană) bolnavă de epilepsie. – Din limba franceza épileptique, latina epilepticus. Forme diferite ale cuvantului epileptic: epileptic-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru epileptic: *epiléptic, -ă adjectiv (vgr. epileptikós). De epilepsie: convulsiunĭ epileptice. figurat Furios, dezordonat: gesturĭ epileptice. substantiv Bolnav de epilepsie. Forme diferite ale cuvantului epileptic: epileptic-ă prinț epilepticcu Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru EPILEPTIC: EPILÉPTIC2 epilepticcă (epilepticci, epilepticce) m. și forme Persoană care suferă de epilepsie. /<fr. épileptique, latina epilepticus Forme diferite ale cuvantului epileptic: epilepticcă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru EPILEPTIC: EPILÉPTIC1 epilepticcă (epilepticci, epilepticce) Care ține de epilepsie; propriu epilepsiei. /<fr. épileptique, latina epilepticus Forme diferite ale cuvantului epileptic: epilepticcă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru EPILEPTIC: EPILÉPTIC, -Ă adjectiv, substantiv masculin forme (suferind) de epilepsie. (< limba franceza épileptique, latina epilepticus) Forme diferite ale cuvantului epileptic: epileptic-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru epileptic: epiléptic adjectiv masculin, substantiv masculin, plural epiléptici; adjectiv feminin, substantiv feminin epiléptică, plural epiléptice Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru epileptic: epiléptic adjectiv masculin, substantiv masculin, plural epiléptici; forme singular epiléptică, plural epiléptice Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru EPILEPTIC: EPILÉPTIC, -Ă adjectiv, substantiv masculin și forme (Suferind) de epilepsie. [conform limba franceza épileptique]. Forme diferite ale cuvantului epileptic: epileptic-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru EPILEPTIC: EPILÉPTIC2, -Ă, epileptici, -e, substantiv masculin și forme Persoană bolnavă de epilepsie. Forme diferite ale cuvantului epileptic: epileptic-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru EPILEPTIC: EPILEPTIC substantiv, adjectiv (medicina) comițial, (regional) năbădăios, stropșit. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru epileptic: epileptic a. 1. de natura epilepsiei; 2. atacat de epilepsie. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'EPILEPTIC' EPILATÓRepilatoriuEPILEPSÍEepilepsiuEPILÉPTICepilepticescepilepticosEPILEPTIFÓRM, -Ăepileptogén |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL epileptic Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului epileptic dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Epileptic, epileptică [Atestat: BUDAI-DELEANU, LEX. / Plural: epilepticci, epilepticce / Etimologie: franceza épileptique] 1-2 smf, a Persoană care suferă de epilepsie 1 Si: înv epilepticos 1-2. EPILÉPTIC2 epilepticcă epilepticci, epilepticce m. EPILÉPTIC1 epilepticcă epilepticci, epilepticce Care ține de epilepsie; propriu epilepsiei. |
GRAMATICA cuvântului epileptic? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului epileptic. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul epileptic poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE epileptic? Vezi cuvântul epileptic desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul epileptic?[ e-pi-lep-tic ] Se pare că cuvântul epileptic are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL epileptic |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala de la un cârd de vreme?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul epileptic are forma: epiléptici
La singular substantivul epileptic are forma: epiléptică
