eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție esenta


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Esenţă [ e-sen-ţă ]
VEZI SINONIME PENTRU esenţă PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului esenta în mai multe dicționare

Definițiile pentru esenta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ESENȚĂ:
ESÉNȚĂ, esențe, substantiv feminin

1. (filozofie) Ceea ce exprimă principalul din obiecte și din fenomene, latura lor interioară cea mai importantă, procesele care se desfășoară în adîncul lor; ea poate fi cunoscută numai trecînd de forma exterioară a lucrurilor, pătrunzînd în adîncul lor cu ajutorul gîndirii. A-ți însuși teoria marxist-leninistă înseamnă a-ți însuși esența acestei teorii și a învăța să o aplici creator la condițiile istorice concrete. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2605.
       • Locuţiune adverbiala În esență = în ceea ce are esențial, fundamental, în ultimă analiză.

2. (chimie) Lichid volatil, cu miros aromatic puternic, extras din plante sau preparat sintetic și întrebuințat în farmacie și în parfumerie sau pentru uzul casnic. Esență de fructe. ▭ Servitorii începeau să măture, să deschidă ferestrele, să pulverizeze esența de brad. C. PETRESCU, C. vezi 179.
♦ Substanță concentrată care, diluată de obicei în apă, dă un produs alimentar. Esență de ceai.

3. (silvicultură) Soi, specie de arbori care intră în componența arboretului principal dintr-o pădure. Aceste specii [de insecte] colonizează frunzele esențelor lemnoase foioase. FAUNA R. P. R. VIII1 31. Esențele forestiere din aceste păduri sînt fagul și stejarul.

I. IONESCU, despre 267.
♦ Varietate ds lemn. Esență tare.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

esență
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru esență:
esență substantiv feminin [Atestat: MEȘT. DOFT. II, 225v/21 / V: (înv) esentație (S și: essenție), esentancie (S și: essencie), esință (S și: essință), (reg) isănță, isesenta, isenție / S și: (înv) essesenta / Plural: esentațe / Etimologie: franceza essence, it essenza, lat essentia] 1 (Flz; îoc accident) Ceea ce constitue fondul, elementul permanent și constitutiv al unei ființe, al unui lucru etc. 2 (Flz; îoc accident) Ceea ce constitue natura intimă a lucrurilor, care nu poate fi cunoscută sau demonstrată Si: substanță, structură, entitate. 3 Calitate proprie principală a unei ființe sau a unui lucru. 4 Ansamblu de caracteristici constitutive și invariabile. 5 (Îlav) În esenta În ceea ce este fundamental. 6 (Îal) În ultimă analiză. 7 (Îlav; rar) Prin esenta Prin însăși natura sa Si: prin definiție. 8 (Chm) Lichid volatil, cu miros aromatic puternic, extras din plante sau preparat sintetic. 9 (Rar) Emanație plăcută Si: parfum (1). 10 Substanță concentrată care, prin diluare, dă un produs alimentar. 11 (Înv; îs) esenta de Orient Materie sidefie extrasă din solzii unor specii de pești și folosită la fabricarea perlelor artificiale. 12 (Sil) Specie de arbore care constituie arboretul principal dintr-o pădure. 13 Specie de arbore. 14 Varietate de lemn.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

ESENȚĂ
Dicționarul gastronomic explicativ dă următoarea definitie pentru ESENȚĂ:
ESENȚĂ, esențe, substantiv feminin Lichid volatil, cu aromă puternică, numit și ulei eteric, extras din plante aromatice sau mirodenii (petale, flori, frunze, fructe, scoarță, rădăcină) sau produs sintetic (aromă de cocos, de rom, de anason, de vanilie) care păstrează integral proprietățile acestora (aromă, gust, principii active); se utilizează în scopuri medicinale, în parfumerie sau ca aromate în cofetărie și patiserie, sub formă de soluție alcoolică (esență de vanilie, de migdale) sau ca ulei aromatizat (ulei de lămâie, de mentă, de trandafir); se obțin esențe și prin reducerea unei fierturi (esență de ciuperci), prin infuzare (apă de trandafiri, de flori de portocal) sau prin macerare de materii vegetale (trufe, usturoi, ceapă, frunze) în oțet sau în vin, utilizate pentru asezonarea preparatelor culinare.
Definiție sursă: Dicționar gastronomic explicativ

ESENȚĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ESENȚĂ:
ESÉNȚĂ, esențe, substantiv feminin

1. Ceea ce exprimă principalul și stabilul din obiecte și din fenomene, natura lor internă, ascunsă, latura lor care nu este dată sau perceptibilă nemijlocit; ceea ce poate fi cunoscut numai trecând de forma exterioară a lucrurilor, pătrunzând în adâncul lor cu ajutorul gândirii.
       • Locuţiune adverbiala În esență = în ceea ce este fundamental; în ultimă analiză.

2. Lichid volatil cu miros aromatic puternic, extras din plante sau preparat sintetic și întrebuințat în farmacie, în parfumerie sau pentru uzul casnic, mai ales în alimentație.
♦ Substanță concentrată care, diluată (cu apă), dă un produs alimentar.

3. Varietate de arbori care alcătuiesc o pădure.
♦ Varietate de lemn.

– Din limba franceza essence, latina essentia.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ESENȚĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ESENȚĂ:
ESÉNȚĂ, esențe, substantiv feminin

1. Ceea ce exprimă principalul și stabilul din obiecte și din fenomene, natura lor internă, ascunsă, latura lor care nu este dată sau perceptibilă nemijlocit; ceea ce poate fi cunoscut numai trecând de forma exterioară a lucrurilor, pătrunzând în adâncul lor cu ajutorul gândirii.
       • Locuţiune adverbiala În esență = în ceea ce este fundamental; în ultimă analiză.

2. Lichid volatil cu miros aromatic puternic, extras din plante sau preparat sintetic și folosit în farmacie, în parfumerie sau pentru uzul casnic, mai ales în alimentație.
♦ Substanță concentrată care, diluată (cu apă), dă un produs alimentar.

3. Varietate de arbori care alcătuiesc o pădure.
♦ Varietate de lemn.

– Din limba franceza essence, latina essentia.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ESENȚĂ
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ESENȚĂ:
ESÉNȚĂ substantiv feminin

1. Ceea ce este principalul din obiecte și din fenomene, totalitatea celor mai profunde și stabile însușiri și relații ale obiectelor și proceselor, ceea ce face ca un lucru, o ființă să fie ceea ce este, constituind natura lui.

2. Lichid volatil care se extrage din plante sau din anumite substanțe.
♦ Substanță concentrată care, diluată, dă un produs alimentar.

3. Specie de arbori care alcătuiesc arboretul principal dintr-o pădure.
♦ Varietate de lemn. [< latina essentia < esse a fi, conform italiana essenza, limba franceza essence].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

ESENȚĂ
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ESENȚĂ:
ESÉNȚĂ substantiv feminin

1. totalitatea celor mai profunde și stabile însușiri și relații ale obiectelor și proceselor realității, care constituie natura lor internă, ascunsă.
♦ în esenta = în ceea ce este fundamental; în ultimă analiză.

2. lichid volatil extras din plante sau din anumite substanțe.
       • substanță concentrată care, diluată, dă un produs alimentar.

3. specie de arbori care alcătuiesc arboretul principal dintr-o pădure.
       • varietate de lemn. (< limba franceza essence, latina essentia)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

ESENȚĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ESENȚĂ:
ESÉNȚĂ esentae forme

1) Ansamblu de trăsături fundamentale, necesare, generale și stabile ale unui lucru sau ale unui proces, care fac ca acesta să se deosebească de altele; natură internă a unui lucru sau a unui proces.

2) Substanță mirositoare concentrată extrasă din plante sau preparată sintetic și folosită, în stare diluată, în parfumerie sau în cofetărie. /<fr. essence, latina essentia
Forme diferite ale cuvantului esenta: esentae

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

esență
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru esență:
*esénță forme, plural e (latina essentia, despre esse, a fi). Ceĭa ce constitue natura unuĭ lucru: esența divină. Lichid móbil și volátil. Tărie, uleĭ aromatic obținut pin destilațiune: esență de roze. Fel, vorbind de arboriĭ uneĭ pădurĭ: esențele conifere predomină în pădurile norduluĭ.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

ESENȚĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ESENȚĂ:
ESENȚĂ s.

1. chintesență. (esenta a unui proces.)

2. natură, substanță. (esenta a unui fenomen.)

3. bază, fundament, temei, temelie, (învechit) cap. (esenta concepției sale.)

4. fond, materie, (figurat) inimă, măduvă, miez, nucleu, sîmbure. (A intra în esenta chestiunii.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

esență
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru esență:
esență forme

1. ceeace este sau există: D-zeu e prima esență;

2. ceeace constitue natura unui lucru: esența virtuții e lupta încontra răului;

3. substanță aromatică volatilă: esență de trandafir;

4. botanică specie particulară de arbori.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

esență
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru esență:
esénță substantiv feminin, genitiv dativ articulat esénței; (lichide, varietăți de arbori, de lemn) plural esénțe
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

esență
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru esență:
esénță substantiv feminin, genitiv dativ articulat esénței; (lichide, varietăți de arbori) plural esénțe
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'ESENTA'
esencieESENIÁNESENIÉNIESENÍSMESÉNȚĂesențáresenteraesențiaESENȚIÁL

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL esență
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului esență dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
II, 225v/21 / V: înv esențăție S și: essenție, esențăncie S și: essencie, esință S și: essință, reg isănță, isesență, isenție / S și: înv essesență / Plural: esențățe / Etimologie: franceza essence, it essenza, lat essentia] 1 Flz; îoc accident Ceea ce constitue fondul, elementul permanent și constitutiv al unei ființe, al unui lucru etc.
5 Îlav În esență În ceea ce este fundamental.
7 Îlav; rar Prin esență Prin însăși natura sa Si: prin definiție.
11 Înv; îs esență de Orient Materie sidefie extrasă din solzii unor specii de pești și folosită la fabricarea perlelor artificiale.
ESÉNȚĂ esențăe forme 1 Ansamblu de trăsături fundamentale, necesare, generale și stabile ale unui lucru sau ale unui proces, care fac ca acesta să se deosebească de altele; natură internă a unui lucru sau a unui proces.
Esență a unui proces.
Esență a unui fenomen.
Esență concepției sale.
A intra în esență chestiunii.
Esență a unui proces.
Esență a unui fenomen.

GRAMATICA cuvântului esență?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului esență.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul esență poate fi: substantiv, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul esență sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul esență are forma: esénțe
VEZI PLURALUL pentru esență la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE esenţă?
Vezi cuvântul esenţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul esenţă?
[ e-sen-ţă ]
Se pare că cuvântul esenţă are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL esență
Inţelegi mai uşor cuvântul esență dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Locuţiune adverbiala În esență = în ceea ce are esențial, fundamental, în ultimă analiză
Locuţiune adverbiala În esență = în ceea ce este fundamental; în ultimă analiză
Locuţiune adverbiala În esență = în ceea ce este fundamental; în ultimă analiză
♦ în esenta = în ceea ce este fundamental; în ultimă analiză

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL esență

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Empirism logic?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
drept de proprietate asupra clădirii construite sau plantației aflate pe terenul altei persoane și drept de folosință asupra acelui teren
constituantă; adunare legislativă
variantă a neopozitivismului care admite numai enunțurile logice verificabile în mod nemijlocit prin percepțiile fiecărui subiect în parte
a porni la luptă
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app