 | as |
|
| Esențial [ e-sen-ți-al ] VEZI SINONIME PENTRU esențial PE ESINONIME.COM definiția cuvântului esential în mai multe dicționareDefinițiile pentru esential din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru esențial: esențial, esentială [Atestat: IORGOVICI, O. 70/2 / V: (înv) esentialncial, esinesential / P: esentialți-al / Plural: esentiali, esentiale / Etimologie: franceza essentiel, it essinziale, lat essentialis] 1 a Care există în mod absolut. 2 a Care constituie natura intimă a lucrurilor. 3 a (Med; îs) Maladie esentială Maladie care nu are o cauză aparentă, exterioară și care nu decurge dintr-o stare maladivă definitivă. 4 a Care aparține esenței (3) Si: caracteristic, constructiv, intrinsec. 5 a Care se referă la esență (3) Si: caracteristic, constituitiv, intrinsec. 6 a Care este specific esenței (3) Si: caracteristic, constitutiv, intrinsec. 7 a Care provine de la esență (3) Si: caracteristic, constitutiv, intrinsec. 8 a (Îoc inutil) Care este absolut necesar Si: indispensabil, obligatoriu, inevitabil, imperios, vital. 9 a (Chm; înv; îs) Ulei esential Esență (8). 10 (Blg; îs) Acizi (sau aminoacizi) (grași) esentiali Acizi grași nesaturați care stimulează creșterea anumitor celule ale organismelor. 11 a (Blg; îs) Caractere esentiale Caractere care exprimă particularitățile cele mai importante ale unei specii, ale unui gen etc. 12 a (Glg; îs) Minerale esentiale Minerale necesare la constituirea rocilor. 13 a Care constituie partea cea mai importantă a naturii lucrurilor Si: capital, fundamental, principal. 14 av În esență. 15 sns (De obicei articulat) Ceea ce constitue punctul cel mai important. 16-19 sns Ceea ce se referă la esență (1-4). corectată Forme diferite ale cuvantului esential: esentială Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de termeni – Sedimentologie - Petrologie sedimentară - Sisteme depoziționale dă următoarea definitie pentru esențial: esențial, constituent ∼, (limba engleză= essential component), (petogr.), 1. despre un component al rocilor întâlnit în proporții ridicate și a cărui prezență este obligatorie pentru o anumită specie petrografică; minerit e. definesc tipul petrografic respectiv și se formează în timpul unui proces petrogenetic major. De ex. cuarțul și/sau feldspații în granite, micele în micașisturi, calcitul în calcare etc.; 2. în cazul piroclastitelor, despre componenții derivați din lave în curs de erupție (Carozzi, l960). Sin. constituent principal. Definiție sursă: Dicționar de termeni – Sedimentologie - Petrologie sedimentară - Sisteme depoziționale |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ESENȚIAL: ESENȚIÁL, -Ă, esențiali, -e, adjectiv Care constituie sau privește esența unui lucru, care constituie partea cea mai importantă a unei probleme sau a unui lucru; fundamental, de prim ordin. Cu tot avîntul imaginației, stilul [din «Luceafărul»] e tot simplu, alcătuit din părțile esențiale și principale ale vorbirii. IBRĂILEANU, S. 131. – Pronunțat: -ți-al. Forme diferite ale cuvantului esential: esential-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ESENȚIAL: ESENȚIÁL esentială (esentiali, esentiale) 1) Care ține de esență; care constituie esența unui fenomen sau a unui lucru; radical; elementar. 2) Care este de primă importanță; foarte important; principial; substanțial; primordial; cardinal; fundamental. [silabe -ți-al] /<fr. essentiel, latina essentialis Forme diferite ale cuvantului esential: esentială Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ESENȚIAL: ESENȚIÁL, -Ă, esențiali, -e, adjectiv Care constituie partea cea mai importantă a unei probleme sau a unui lucru; care ține de esență (1), privitor la esență; de prim ordin, fundamental, principal. [ pronunție: -ți-al] – Din limba franceza essentiel, latina essentialis. Forme diferite ale cuvantului esential: esential-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ESENȚIAL: ESENȚIÁL, -Ă, esențiali, -e, adjectiv Care constituie partea cea mai importantă a unei probleme sau a unui lucru; care ține de esență (1), privitor la esență; de prim ordin, fundamental, principal. [ pronunție: -ți-al] – Din limba franceza essentiel, latina essentialis. Forme diferite ale cuvantului esential: esential-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ESENȚIAL: ESENȚIAL adjectiv adînc, capital, considerabil, crucial, decisiv, fundamental, hotărîtor, important, însemnat, organic, primordial, profund, radical, serios, structural, substanțial, vital, (livresc) cardinal, major, nodal, (rar) temeinic. (Prefaceri esential.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru esențial: *esențiál, -ă adjectiv (latina essentialis). Care e de esența unuĭ lucru: rațiunea e esențială omuluĭ. Necesar, principal: condițiune esențială. substantiv neutru Punctu capital: esențialu e să fiĭ onest. adverb Pin esență, esențialmente. Forme diferite ale cuvantului esential: esential-ă prinț esentialcu Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ESENȚIAL: ESENȚIÁL, -Ă adjectiv Care aparține esenței unui lucru; fundamental, primordial. [pronume -ți-al. / conform italiana essenziale, limba franceza essentiel, latina essentialis]. Forme diferite ale cuvantului esential: esential-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ESENȚIAL: ESENȚIÁL, -Ă adjectiv care ține de esența unui lucru, referitor la esență: fundamental, principal. (< limba franceza essentiel, latina essentialis) Forme diferite ale cuvantului esential: esential-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru esențial: esențiál adjectiv masculin (silabe -ți-al), plural esențiáli; forme singular esențiálă, plural esențiále Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru esențial: esențiál (-ți-al) adjectiv masculin, plural esențiáli; forme esențiálă, plural esențiále Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Esențial: Esențial ≠ neesențial, secundar Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'ESENTIAL' ESÉNȚĂesențáresenteraesențiaESENȚIÁLesențialementeesențialísmesențialístESENȚIALITÁTE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Esențial Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului esențial dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Esențial, esențială [Atestat: IORGOVICI, O. 70/2 / V: înv esențialncial, esinesențial / P: esențialți-al / Plural: esențiali, esențiale / Etimologie: franceza essentiel, it essinziale, lat essentialis] 1 a Care există în mod absolut. 3 a Med; îs Maladie esențială Maladie care nu are o cauză aparentă, exterioară și care nu decurge dintr-o stare maladivă definitivă. 9 a Chm; înv; îs Ulei esențial Esență 8. 10 Blg; îs Acizi sau aminoacizi grași esențiali Acizi grași nesaturați care stimulează creșterea anumitor celule ale organismelor. 11 a Blg; îs Caractere esențiale Caractere care exprimă particularitățile cele mai importante ale unei specii, ale unui gen etc. 12 a Glg; îs Minerale esențiale Minerale necesare la constituirea rocilor. ESENȚIÁL esențială esențiali, esențiale 1 Care ține de esență; care constituie esența unui fenomen sau a unui lucru; radical; elementar. Prefaceri esențial. Prefaceri esențial. |
GRAMATICA cuvântului Esențial? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului esențial. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Esențial poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE esențial? Vezi cuvântul esențial desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul esențial?[ e-sen-ți-al ] Se pare că cuvântul esențial are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Esențial |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Peste măsură?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
