 | as |
|
| Etic [ e-tic ] VEZI SINONIME PENTRU etic PE ESINONIME.COM definiția cuvântului etic în mai multe dicționareDefinițiile pentru etic din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru etic: etic, etică [Atestat: CANTEMIR, I. I. I, 13 / V: (înv) itetic, ithic, itichi, ithichi substantiv feminin / S și: ethic / Plural: eticici, eticice / Etimologie: franceza éthique, lat ethicus, cf ngr ἧθος] 1 substantiv feminin Știință care se ocupă cu studiul teoretic al valorilor și al condiției umane, din perspectiva principiilor morale, și cu rolul acestora în viața socială. 2 substantiv feminin Obiect de învățământ care se ocupă cu studiul eticii (1). 3 substantiv feminin (Ccr) Tratat (sau manual, carte) care cuprinde principiile de bază ale eticii (2). 4 substantiv feminin Concepție etică (5) specifică unui filozof, unui scriitor etc. 5 substantiv feminin Totalitate a normelor de conduită morală care reglementează relațiile dintre oameni precum și atitudinea lor față de societate, de o anumită clasă socială, de stat, de patrie, de familie etc Cf morală. 6 substantiv feminin (Înv; îf itichi, ithiki) Virtute. 7 a Care este în conformitate cu principiile eticii (1) Si: (înv) eticesc (1). 8 a Care aparține eticii (1) Si: (înv) eticesc (2). 9 a Privitor la etică (1) Si: (înv) eticesc (3). 10 Specific eticii (1) Si: (înv) eticesc (4). 11 De etică (1) Si: (înv) eticesc (5). 12 sn Calitatea de a fi etic (7). corectată Forme diferite ale cuvantului etic: etică Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ETIC: ÉTIC, -Ă, etici, -ce, substantiv feminin, adjectiv 1. S. forme Studiul teoretic al principiilor și concepțiilor de bază din orice domeniu al gândirii și activității practice. 2. S. forme Ansamblu de norme în raport cu care un grup uman își reglează comportamentul pentru a deosebi ce este legitim și acceptabil în realizarea scopurilor; morală. 3. Adj. Privitor la etică (1), de etică, bazat pe etică, conform cu etica; moral. – Din limba franceza éthique, latina ethicus. Forme diferite ale cuvantului etic: etic-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ETIC: ÉTIC, -Ă, etici, -e, adjectiv Referitor la etică, de etică, bazat pe etică, conform cu etica, moral. Unitatea și întrepătrunderea acestui proces dialectic de cunoaștere cu rolul etic al actorului... condiționează partinitatea creației actorului. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 9/5. Vom mai spune cîteva cuvinte in privința tendinței sociale și etice a pesimismului lui Eminescu. GHEREA, ST. Hristos I 127. Forme diferite ale cuvantului etic: etic-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ETIC: ÉTIC, -Ă, etici, -ce, substantiv feminin, adjectiv 1. S. forme Știință care se ocupă cu studiul teoretic al valorilor și condiției umane din perspectiva principiilor morale și cu rolul lor în viața socială; totalitatea normelor de conduită morală corespunzătoare; morală. 2. Adj. Privitor la etică (1), de etică, bazat pe etică, conform cu etica; moral. – Din limba franceza éthique, latina ethicus. Forme diferite ale cuvantului etic: etic-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ETIC: ÉTIC, -Ă I. adjectiv referitor la etică; moral. II. substantiv feminin 1. disciplină filozofică, studiul aspectelor teoretice și practice ale moralei; teoria filozofică a moralei. 2. ansamblul normelor de conduită morală corespunzătoare ideologiei unei anumite clase sau societăți. (< limba franceza éthique, latina ethicus, greacă ethikos) Forme diferite ale cuvantului etic: etic-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru etic: *étic, -ă adjectiv (vgr. ethikós, despre éthos, obiceĭ, modă. vezi hristo-itie). Relativ la morală: știință etică. S. forme Morală, știința moraleĭ: etica luĭ Spinoza. Forme diferite ale cuvantului etic: etic-ă -ízm eticcur Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru ETIC: ÉTIC, -Ă adjectiv (conform limba franceza éthique, latina ethicus, greacă ethikos – moral): în sintagma dativ etic (vezi). Forme diferite ale cuvantului etic: etic-Ă Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ETIC: ÉTIC eticcă (eticci, eticce) Care ține de etică; propriu eticii; moral. Principii eticce. /<lat. ethicus Forme diferite ale cuvantului etic: eticcă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ETIC: ÉTIC, -Ă adjectiv De etică; moral. [conform limba franceza éthique, latina ethicus, greacă ethikos – moral]. Forme diferite ale cuvantului etic: etic-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru etic: étic adjectiv masculin, plural étici; forme singular étică, plural étice Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru etic: étic adjectiv masculin, plural étici; forme étică, plural étice Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ETIC: ETIC adjectiv moral. (O comportare etic.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru etic: etic a. privitor la etică, moral. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'ETIC' éthno-róckÉTHOSetiETIÁJÉTICÉTICĂeticesceticeșteetichet |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL etic Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului etic dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Etic, etică [Atestat: CANTEMIR, I. I, 13 / V: înv itetic, ithic, itichi, ithichi substantiv feminin / S și: ethic / Plural: eticici, eticice / Etimologie: franceza éthique, lat ethicus, cf ngr ἧθος] 1 substantiv feminin Știință care se ocupă cu studiul teoretic al valorilor și al condiției umane, din perspectiva principiilor morale, și cu rolul acestora în viața socială. ÉTIC eticcă eticci, eticce Care ține de etică; propriu eticii; moral. Principii eticce. O comportare etic. O comportare etic. |
GRAMATICA cuvântului etic? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului etic. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul etic poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE etic? Vezi cuvântul etic desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul etic?[ e-tic ] Se pare că cuvântul etic are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL etic |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A trăi sau a fi, a se simți ca în pântecele mamei?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
