 | as |
|
| Evidență [ e-vi-den-ță ] VEZI SINONIME PENTRU evidență PE ESINONIME.COM definiția cuvântului evidenta în mai multe dicționareDefinițiile pentru evidenta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru evidență: evidență substantiv feminin [Atestat: IORGOVICI, O. 40/25 / V: (pop) evedevidenta, (înv) evidentație, evidentadință, (îvr) evidentațiă / Plural: evidentațe / Etimologie: franceza évidence, it evidenza, lat evidenția] 1 Claritate în perceperea unui lucru. 2 Certitudine. 3 (Îe) A scoate (sau a pune) în evidenta A scoate la iveală. 4 (Îae) A sublinia. 5 (Îe) A se scoate (sau a se pune) în evidenta A căuta să se facă remarcat. 6 (Îae) A-și sublinia ostentativ meritele. 7 (Îe) A ieși în evidenta A se reliefa. 8 (Îe) A se remarca (dintr-un grup, dintr-o mulțime). 9 (Rar; îe) A fi în evidenta A fi vizibil. 10 (Îe) A fi în evidentața (cuiva) A fi sub observația cuiva. 11 (Îae) A se afla în baza de date a cuiva. 12 Înregistrare a tuturor lucrărilor, bunurilor, persoanelor etc. legate de o anumită activitate. 13 (Ccr) Listă care cuprinde înregistrări de lucrări, bunuri, persoane etc. legate de o anumită activitate. 14 (Îe) A ține (sau a păstra) evidentața sau a ține (sau a avea) în evidenta A înregistra și a păstra la zi situația bunurilor, a lucrurilor și a persoanelor legate de o anumită activitate. 15 (Îe) A avea evidentața (cuiva sau a ceva) A nota în vederea unei observări mai atente. 16 (Îs) evidentața populației Birou al poliției care înregistrează datele civice ale cetățenilor. 17 (Îas) Bază de date rezultată în urma înregistrării datelor civice ale cetățenilor. corectată Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru EVIDENȚĂ: EVIDÉNȚĂ, (2) evidențe, substantiv feminin 1. Faptul de a fi evident, caracterul lucrului evident; certitudine, claritate. despre Jean Bart știe să dea ficțiunii evidența realității palpabile. IBRĂILEANU, S. 88. În toți timpii... știința a cerut do vezi pozitive, evidențe matematice. MACEDONSKI, O. IV 141. • Expresia: A scoate (sau a pune) în evidență = a scoate la iveală, a sublinia, a face ca un lucru să fie clar, limpede pentru toți. Iată o simandicoasă familie ce ține sfat, punîndu-și pretențiile în evidență. ANGHEL, PR. 173. 2. Înregistrarea tuturor lucrărilor, bunurilor sau persoanelor legate de o anumită activitate; situație. Economia socialistă se caracterizează printr-o bună gospodărire și evidență riguroasă, prin folosirea rațională și cu cea mai mare grijă a avutului obștesc. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2588. • Expresia: A ține (sau a păstra) evidența = a înregistra și a păstra la zi situația bunurilor, lucrărilor și persoanelor legate de o anumită activitate. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru EVIDENȚĂ: EVIDÉNȚĂ, (2) evidențe, substantiv feminin 1. Faptul de a fi evident, caracterul a ceea ce este evident; certitudine. • Expresia: A scoate (sau a pune) în evidență = a scoate la iveală, a sublinia. 2. Activitate care asigură informarea permanentă și precisă despre situația dintr-un anumit domeniu prin înregistrarea și controlul proceselor, fenomenelor, lucrurilor, bunurilor, persoanelor etc. din punct de vedere cantitativ și calitativ. – Din limba franceza évidence, latina evidentia, italiana evidenza. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru EVIDENȚĂ: EVIDÉNȚĂ, (2) evidențe, substantiv feminin 1. Faptul de a fi evident, caracterul a ceea ce este evident; certitudine. • Expresia: A scoate (sau a pune) în evidență = a scoate la iveală, a sublinia. 2. Activitate care asigură informarea permanentă și precisă despre situația dintr-un anumit domeniu prin înregistrarea și controlul proceselor, fenomenelor, lucrurilor, bunurilor, persoanelor etc. din punct de vedere cantitativ și calitativ. – Din limba franceza évidence, latina evidentia, italiana evidenza. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru EVIDENȚĂ: EVIDÉNȚĂ substantiv feminin 1. Caracterul a ceea ce este evident; certitudine, claritate. ♦ Ceea ce apare clar sau atrage atenția. • A scoate în evidență = a reliefa, a sublinia, a remarca. 2. Înregistrare, însemnare a tot ceea ce ține de o activitate, de o chestiune etc. [conform italiana evidenza, latina evidentia]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru EVIDENȚĂ: EVIDÉNȚĂ substantiv feminin 1. faptul de a fi evident, caracterul a ceea ce este evident. ♦ a scoate în evidenta = a reliefa, a sublinia. 2. înregistrare a fenomenelor, bunurilor, persoanelor etc. (< limba franceza évidence, latina evidentia, italiana evidenza) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru EVIDENȚĂ: EVIDÉNȚĂ evidentae forme 1) Caracter evident. • A scoate (sau a pune) în evidenta a scoate la iveală; a evidenția. 2) Oglindire (într-un document) a stării de lucruri într-un anumit domeniu. A ține evidentaa. /<fr. évidence, latina evidentia Forme diferite ale cuvantului evidenta: evidentae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru evidență: *evidénță forme, plural e (latina evidentia). Calitatea de a fi evident. A fi în evidență, a fi vizibil, aparent. A scoate în evidență, a vădi. vezi relief. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru EVIDENȚĂ: EVIDENȚĂ substantiv claritate, pregnanță. (Se dezvăluie cu evidenta.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru evidență: evidénță substantiv feminin, genitiv dativ articulat evidénței; plural evidénțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru evidență: evidénță substantiv feminin, genitiv dativ articulat evidénței; plural evidénțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru evidență: evidență forme caracterul lucrului evident. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru evidența: evidența v vezi evidenția Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'EVIDENTA' evidáevidáreevidatEVIDÉNTEVIDÉNȚĂevidenteEVIDENȚIÁevidențiareEVIDENȚIÁT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL evidența Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului evidența dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 40/25 / V: pop evedevidența, înv evidențație, evidențadință, îvr evidențațiă / Plural: evidențațe / Etimologie: franceza évidence, it evidenza, lat evidenția] 1 Claritate în perceperea unui lucru. 3 Îe A scoate sau a pune în evidența A scoate la iveală. 5 Îe A se scoate sau a se pune în evidența A căuta să se facă remarcat. 7 Îe A ieși în evidența A se reliefa. 9 Rar; îe A fi în evidența A fi vizibil. 10 Îe A fi în evidențața cuiva A fi sub observația cuiva. 14 Îe A ține sau a păstra evidențața sau a ține sau a avea în evidența A înregistra și a păstra la zi situația bunurilor, a lucrurilor și a persoanelor legate de o anumită activitate. 15 Îe A avea evidențața cuiva sau a ceva A nota în vederea unei observări mai atente. 16 Îs evidențața populației Birou al poliției care înregistrează datele civice ale cetățenilor. EVIDÉNȚĂ evidențae forme 1 Caracter evident. • A scoate sau a pune în evidența a scoate la iveală; a evidenția. A ține evidențaa. Se dezvăluie cu evidența. |
GRAMATICA cuvântului evidența? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului evidența. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul evidența poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE evidență? Vezi cuvântul evidență desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul evidență?[ e-vi-den-ță ] Se pare că cuvântul evidență are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL evidența Inţelegi mai uşor cuvântul evidența dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A scoate sau a pune în evidență = a scoate la iveală, a sublinia, a face ca un lucru să fie clar, limpede pentru toți A ține sau a păstra evidența = a înregistra și a păstra la zi situația bunurilor, lucrărilor și persoanelor legate de o anumită activitate A scoate sau a pune în evidență = a scoate la iveală, a sublinia A scoate sau a pune în evidență = a scoate la iveală, a sublinia A scoate în evidență = a reliefa, a sublinia, a remarca ♦ a scoate în evidenta = a reliefa, a sublinia |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL evidența |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala într-adevăr sau în adevăr?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul evidență are forma: evidénțe
