 | as |
|
| Examinare [ e-xa-mi-na-re ] VEZI SINONIME PENTRU examinare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului examinare în mai multe dicționareDefinițiile pentru examinare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru examinare: examinare substantiv feminin [Atestat: TIN. limba română 10 / P: egzexaminare / V: (înv) esaexaminare, examinaremenexaminare, ezaexaminare / Plural: examinarenări / Etimologie: examina] 1 Supunere a cuiva unui examen (4) Si: ascultare, interogare, (rar) examinat1 (1), examinație (1), (îvr) examenuire (1), examenuit1 (1), examinăluire (1), examinăluit1 (1). 2 (Înv) Supunere a unui acuzat unui interogatoriu Si: interogare, (rar) examinat1 (2), examinație (2), (îvr) examenuire (2), examenuit1 (2) examinăluire (2), examinăluit1 (2). 3 Supunere studiului, cercetării amănunțite, a unui obiect, a unei ființe sau a unui fenomen, pentru a trage concluzii teoretice, pentru a stabili un diagnostic sau pentru a stabili compoziția unei substanțe Si: cercetare, (rar) examinat1 (3), examinație (3). 4 Privire insistentă a unei persoane, a unui obiect etc. Si: (rar) examinat1 (4), examinație (4). 5 (Îlv) A lua în examinare A examina (4). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru EXAMINARE: EXAMINARE, examinări, substantiv feminin Acțiunea de a examina și rezultatul ei. 1. Cercetare amănunțită a unui lucru (concret sau abstract) făcută cu scopul de a ajunge la o justă cunoaștere a lui. Examinarea planului de venituri și cheltuieli. ▭ Sisești se întrerupse din examinarea tabloului și întoarse capul ca un animal gata de atac. CAMIL PETRESCU, N. 119. ♦ Examen medical. După fiecare examinare, [doctorul] dădea nemulțumit din cap, fără să spună ceva precis. BART, E. 376. 2. Verificare, cercetare a cunoștințelor dobîndite de un elev ori de un student într-o anumită perioadă, sau a aptitudinilor și a nivelului pregătirii unui aspirant la un post, la un titlu, la o diplomă etc. Examinarea clasei a II-a a durat două zile. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru EXAMINARE: EXAMINARE s. 1. analizare, analiză, cercetare, examen, investigare, investigație, studiere, studiu, (popular) cercare, (învechit) răspicare, (figurat) explorare. (O examinare critică a problemelor.) 2. cercetare, privire. (La o examinare mai adîncă...) 3. analiză, cercetare, observare, observație, scrutare, studiere, studiu, (popular) iscodire, (învechit) iscoadă, ispită, ispitire. (examinare atentă a cuiva.) 4. ascultare, chestionare, interogare, (învechit) procitanie. (examinare unui elev.) 5. (medicina) consultare. (examinare pacienților.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru EXAMINARE: EXAMINÁRE substantiv feminin Acțiunea de a examina și rezultatul ei; cercetare, întrebare, ascultare. [pronume eg-za-. / < examina]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru EXAMINARE: EXAMINÁRE, examinări, substantiv feminin Acțiunea de a examina și rezultatul ei. [ pronunție: eg-za-] – vezi examina. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru EXAMINARE: EXAMINÁRE, examinări, substantiv feminin Acțiunea de a examina și rezultatul ei. [ pronunție: eg-za-] – vezi examina. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru examinare: examináre substantiv feminin [x pronume gz], genitiv dativ articulat examinării; plural examinări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru examinare: examináre [x pronume gz] substantiv feminin, genitiv dativ articulat examinắrii; plural examinắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'EXAMINARE' examinábilexaminăluiexaminăluireexaminăluitEXAMINÁREexaminatexaminațieexaminațiuneEXAMINATÓR |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL examinare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului examinare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Limba română 10 / P: egzexaminare / V: înv esaexaminare, examinaremenexaminare, ezaexaminare / Plural: examinarenări / Etimologie: examina] 1 Supunere a cuiva unui examen 4 Si: ascultare, interogare, rar examinat1 1, examinație 1, îvr examenuire 1, examenuit1 1, examinăluire 1, examinăluit1 1. 5 Îlv A lua în examinare A examina 4. O examinare critică a problemelor. La o examinare mai adîncă. Examinare atentă a cuiva. Examinare unui elev. Examinare pacienților. Examinare atentă a cuiva. |
GRAMATICA cuvântului examinare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului examinare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul examinare poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE examinare? Vezi cuvântul examinare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul examinare?[ e-xa-mi-na-re ] Se pare că cuvântul examinare are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL examinare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Reflexiv a se bate cu pumnii în piept?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul examinare are forma: examinări
