 | as |
|
| Facere [ fa-ce-re ] VEZI SINONIME PENTRU facere PE ESINONIME.COM definiția cuvântului facere în mai multe dicționareDefinițiile pentru facere din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FACERE: FÁCERE, faceri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) face și rezultatul ei. 1. Săvîrșire; făcut. • Facere de bine = faptă bună, binefacere. Cere-mi oricît vei voi și-ți voi da pentru această facere de bine. ISPIRESCU, L. 371. Mai ales pentru noi țăranii munteni, [școala lui Alecu Baloș] este o mare facere de bine! CREANGĂ, A. 19. 2. (termen bisericesc) Creare, creație. Cuvintele lui dumnezeu, pe care el le-a rostit la facerea lumei. EMINESCU, N. 54. • Expresia: (teologie) Facerea sau cartea facerii = cartea întîi din Vechiul Testament; Geneza. 3. Construire, zidire, clădit. Au căutat pămînt gras, care pute să-i slujască în loc de var spre facerea zidiului. DRĂGHICI, R. 104. 4. Naștere. A murit din facere. • Durerile (sau chinurile) facerii (sau de facere) = durerile pe care le simte femeia cînd se apropie momentul să nască. În sanatorii și spitale femei se zbuciumă în chinurile facerii. BARANGA, vezi A. 14. A născut pruncul, fără a simți cîtuși de puțin durerile facerii. CREANGĂ, P. 101. 5. (Învechit) Stabilire, creare, instituire, întocmire, elaborare (a unei legi etc.). Aceste adunări se convocau de domn pentru facerea legilor. BĂLCESCU, O. II 13. 6. (Neobișnuit, în expresie) Facerea zilei = revărsatul zorilor, faptul zilei. La 27 august, la facerea zilei, Zamoischi porunci să zică trimbițele. BĂLCESCU, O. II 145. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru facere: fácere, faceri substantiv feminin 1. Acțiunea de a face și rezultatul ei; activitate, creație sau rezultatul unei activități; săvârșire. • Facere de bine = binefacere. • Facerea lumii = creare a lumii de către Dumnezeu; cosmogonie. ♦ (articulat) Facerea (Geneza) = prima carte a Pentateuhului din Vechiul Testament, care cuprinde 50 de cap. și are două părți: în prima parte se arată cum Dumnezeu a pregătit întreaga omenire pentru mântuire, iar în a doua se istorisește cum Dumnezeu, în opera de mântuire a omenirii, alege o familie și o face un popor mare, în care aveau să se binecuvânteze toate neamurile. Se mai numește Geneza pentru că arată originea tuturor, a cerului și a pământului, a oamenilor și a tuturor lucrurilor. ♦ Zidire, construire. 2. Naștere. – Din face. Definiție sursă: Dicționar religios |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru FACERE: FACERE s. 1. confecție, confecționare, executare, fabricare, făcut, producere. (facere unor halate.) 2. efectuare, executare, execuție, împlinire, îndeplinire, înfăptuire, realizare, săvîrșire, (învechit) săvîrșit. (facere unei lucrări.) 3. executare, execuție, făurire, realizare. (facere unei opere durabile.) 4. făcut, gătire, gătit, pregătire, pregătit, preparare, preparat. (facere mîncării.) 5. aranjare, pregătire. (facere patului.) 6. aprindere, ațîțare. (facere focului.) 7. comitere, făptuire, săvîrșire. (facere unei crime.) 8. (termen bisericesc) creare, zidire, (învechit) tocmeală. (facere lumii, după biblie.) 9. (termen bisericesc) creație, geneză, (învechit) naștere, rodină, roditură, tvorenie. (Cartea facere în biblie.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru facere: facere substantiv feminin [Atestat: COD. VOR. 115/10 / Plural: facereri / Etimologie: face] 1 Acțiune (1). 2 Faptă (1). 3 (Îs) facere de bine Binefacere. 4 (Îvp) Lucru. 5 (Înv) Ființă (18). 6 Creare (1). 7 (Tlg) Crearea lumii de către Dumnezeu. 8 (Tlg; art; șîs Cartea facererii) Cartea întâi din Vechiul Testament Si: Geneza. 9 Realizare. 10 Construire (1). 11 Executare. 12 Confecționare. 13 Preparare. 14 Prestare. 15 Executare. 16 (Înv) Poem. 17 (Înv; la latiniștii ardeleni; îs) facere destul Satisfacere. 18 Naștere. 19 (Îvp; îs) facere înaintea sorocului Avortare (1). 20 (Pop; rar; îs) facerea zilei Revărsatul zorilor. 21 (Pop) verb reflexiv:ăjire. 22 (Înv) Efect. 23 (Mol; înv) Posibilitate. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FACERE: FÁCERE, faceri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) face și rezultatul ei. • Facere de bine = binefacere. ♦ (În concepțiile religioase) Crearea lumii de către Dumnezeu. • Facerea sau Cartea facerii = prima carte din Vechiul Testament și prima dintre cele cinci cărți ale lui Moise care alcătuiesc Biblia ebraică; geneza. ♦ Construire, zidire. ♦ Naștere. – vezi face. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FACERE: FÁCERE, faceri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) face și rezultatul ei. • Facere de bine = binefacere. ♦ (În credințele religioase) Creare a lumii de către Dumnezeu. • Facerea sau Cartea facerii = cartea întâi din Vechiul Testament; geneza. ♦ Construire, zidire. ♦ Naștere. – vezi face. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru FACERE: FÁCERE facerei forme vezi A FACE. • facere de bine binefacere; faptă bună. facereea lumii crearea lumii de către Dumnezeu. Durerile (sau chinurile) facereii durerile pe care le suportă femeia la naștere. /v. a face Forme diferite ale cuvantului facere: facerei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru facere: facere forme 1. acțiunea de a face, de a crea, de a produce; 2. rezultatul acestei acțiuni, creațiune, execuțiune: cartea Facerii, Geneza; 3. naștere: o facere grea. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru facere: fácere forme Creațiune: facerea lumiĭ. Naștere: durerile faceriĭ. Acțiune, faptă (în general): o facere de bine (maĭ des: o binefacere). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru FACERE: FÁCERE substantiv verbal naștere, parturiție, procreare, procreație. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru facere: facere substantiv verbal NAȘTERE. PARTURIȚIE. PROCREARE. PROCREAȚIE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru facere: fácere substantiv feminin, genitiv dativ articulat fácerii; plural fáceri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru facere: fácere substantiv feminin, genitiv dativ articulat fácerii; plural fáceri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Facere: Facere ≠ desfacere Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'FACERE' FĂCĂTÚRĂFĂCĂUFÁCEfăceaFÁCEREFACEȚÍEFACEȚIÓSfácheFÁCHIE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Facere Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului facere dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Facere unor halate. Facere unei lucrări. Facere unei opere durabile. Facere mîncării. Facere patului. Facere focului. Facere unei crime. Facere lumii, după biblie. Cartea facere în biblie. 115/10 / Plural: facereri / Etimologie: face] 1 Acțiune 1. 3 Îs facere de bine Binefacere. 8 Tlg; art; șîs Cartea facererii Cartea întâi din Vechiul Testament Si: Geneza. 17 Înv; la latiniștii ardeleni; îs facere destul Satisfacere. 19 Îvp; îs facere înaintea sorocului Avortare 1. 20 Pop; rar; îs facerea zilei Revărsatul zorilor. Facere unei opere durabile. FÁCERE facerei forme vezi A FACE. • facere de bine binefacere; faptă bună. Facereea lumii crearea lumii de către Dumnezeu. Durerile sau chinurile facereii durerile pe care le suportă femeia la naștere. |
GRAMATICA cuvântului Facere? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului facere. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Facere poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE facere? Vezi cuvântul facere desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul facere?[ fa-ce-re ] Se pare că cuvântul facere are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Facere Inţelegi mai uşor cuvântul facere dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Facere de bine = faptă bună, binefacere teologie Facerea sau cartea facerii = cartea întîi din Vechiul Testament; Geneza Durerile sau chinurile facerii sau de facere = durerile pe care le simte femeia cînd se apropie momentul să nască Neobișnuit, în expresie Facerea zilei = revărsatul zorilor, faptul zilei Facere de bine = binefacere Facerea lumii = creare a lumii de către Dumnezeu; cosmogonie ♦ articulat Facerea Geneza = prima carte a Pentateuhului din Vechiul Testament, care cuprinde 50 de cap Facere de bine = binefacere Facerea sau Cartea facerii = prima carte din Vechiul Testament și prima dintre cele cinci cărți ale lui Moise care alcătuiesc Biblia ebraică; geneza Facere de bine = binefacere Facerea sau Cartea facerii = cartea întâi din Vechiul Testament; geneza |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Facere |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Ce mai calea-valea?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul facere are forma: fáceri
