eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție face


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Face [ fa-ce ]
VEZI SINONIME PENTRU face PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului face în mai multe dicționare

Definițiile pentru face din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a face
Verbul: a face (forma la infinitiv)
A face conjugat la timpul prezent:
  • eu fac
  • tu faci
  • el ea face
  • noi facem
  • voi faceți
  • ei ele fac
VEZI VERBUL a face CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru FACE:
FACE verb

1. a executa, a realiza, (popular și fam.) a meșteri, a meșterui. (face o ladă; ce face acolo?)

2. a fabrica, a produce. (În uzină se face 100 de automobile pe zi.)

3. a confecționa, a executa, a fabrica, a produce. (A face noi sortimente de îmbrăcăminte.)

4. a efectua, a executa, a împlini, a îndeplini, a înfăptui, a realiza, a săvîrși, (învechit și popular) a plini. (Am face tot ce mi-ai dativ)

5. a efectua, a executa a făuri, a înfăptui, a realiza, a săvîrși. (A face o lucrare durabilă.)

6. a depune, a desfășura, a duce, a efectua, a executa, a îndeplini, a întreprinde, a presta. (A face acolo o muncă utilă)

7. a se întîmpla. (Cum a zis, așa s-a face.)

8. a clădi, a construi, a dura, a înălța, a ridica, a zidi, (livresc) a edifica, (învechit) a temeia. (A face o nouă școală.)

9. a găti, a pregăti, a prepara, (învechit și popular) a preface, (Transilvania și Banat) a păzi, (Transilvania) a socăci. (face mîncarea.)

10. a da. (A face o gaură.)

11. a aranja, a pregăti. (face patul.)

12. a lustrui, a văcsui, (Bucovina) a puțui, (prin Transilvania și nordul Muntenia) a puțului. (A face cuiva încălțămintea.)

13. a aprinde, a ațîța. (E frig, trebuie să face focul.)

14. a alcătui, a compune, a concepe, a elabora, a formula, a întocmi, a redacta. (El a face raportul.)

15. a efectua, a opera. (A face unele modificări pe industria textilă) 16. a efectua, a întreprinde. (A face studii ample.) 17. a juca. (face un șah cu mine?) 18. a efectua, a executa, a îndeplini, a presta, a-și satisface. (face serviciu! militar.) 19. a exercita, a practica, a profesa, (învechit) a metahirisi, a profesui. (face avocatura.) 20. a studia, a urma. (face medicina.) 21. a proceda. (face cum crezi!) 22. a naște, (învechit și popular) a zămisli, (învechit) a prăsi. (O femeie a face un băiat.) 23. a făta, a naște, (prin Transilvania) a pui. (Vaca a face un vițel.) 24. a procrea, (învechit și popular) a zămisli. (Un bărbat care face un copil.) 25. a oua. (Găina a face două ouă.) 26. a da. a produce, a rodi. (Pomul face multe mere.) 27. a da, a produce. (Solul face rod bogat.) 28. a institui, a stabili. (face legi.) 29. a administra, a aplica. (A face cuiva un tratament.) 30. (familial) a trage. (A face un chef.) 31. a comite, a făptui, a săvîrși, (învechit) a plini. (A face o infracțiune.) 32. a afla, a concepe, a crea, a descoperi, a elabora, a găsi, a gîndi, a imagina, a inventa, a născoci, a plănui, a plăsmui, a proiecta, a realiza, a scorni, (învechit și popular) a izvodi, (popular) a iscodi, a închipui, (regional) a tocmi, (învechit) a unelti, (figurat) a naște, a urzi, a zămisli. (A face un nou sistem de...) 33. (termen bisericesc) a crea, a zidi. (Biblia scrie că Dumnezeu a face lumea.) 34. a deveni, (prin Transilvania) a apuca. (S-a face destul de măricel.) 35. a deveni. (S-a întîmplat să se face om de treabă.) 36. a deveni, a se preface, a se transforma. (Totul s-a face scrum.) 37. a preface, a schimba, a transforma. (Băutura, din om te face neom.) 38. a se preface, a simula, (regional) a se marghioli, (învechit) a se fățărnici. (Se face că e nebun.) 39. a convinge, a decide, a determina, a hotărî, a îndupleca, (învechit) a îndemna, a pleca. (L-a face să vină.) 40. a cauza, a crea, a da, a determina, a pricinui, a produce, a provoca, a stîrni. (Medicamentul îi face o senzație de...) 41. a (se) produce, a (se) provoca, a (se) stîrni. (A face mare vîlvă.) 42. a constrînge, a forța, a obliga, a sili, (livresc) a soma, a violenta, (popular) a silnici, (învechit și regional) a strînge, (prin Banat) a tipi, (învechit) a asupri, a îndemna, a necesita, a pripi, a silui, a strîmtora, (figurat) a presa. (L-a face să mărturisească.) 43. a destina, a hărăzi, a meni, a predestina, a sorti, a ursi. (Sînt face să fie fericiți.) 44. a descînta, a fermeca, a meni, a ursi, a verb reflexiv:ăji, (popular) a solomoni, (regional) a boboni, a bosconi, a boscorodi, a rîvni, (prin Transilvania) a pohibi. (Ii face cu ulcica.) 45. a prevesti. (face a...) 46. a căpăta, a contracta, a lua, (popular) a prinde. (A face o gripă.) 47. a acumula, a aduna, a agonisi, a economisi, a strînge, (popular) a chivernisi, (regional) a priștipi, a răgădui, n sclipui, (Transilvania) a mirui, (Olt. și Muntenia) a scofeli, (Banat) a stăci, (Transilvania și Maramures) a șporoli, (prin Maramures) a zorobi, (figurat) a prăsi. (A face o adevărată avere.) 48. a costa, a fi, a reveni, (rar) a prețui, (învechit și regional) a veni, (învechit) a costisi. (Cît face metrul de stofă?) 49. a prețui, a valora, (rar) a prețălui, (popular) a plăti. (Obiectul acesta face o mie de lei.) 50. a merita. (Dai un ban, dar face.) 51. a desemna, a numi, a pune, (învechit și popular) a orîndui, (învechit) a provivasi, a rîndui. (L-a face ministru al său.) 52. a califica, a numi, (figurat și fam.) a categorisi, (figurat) a eticheta, a taxa. (L-a face prost.) 53. a se ivi, a se lăsa, a sosi, a veni. (Cum se face seara, pleacă.) 54. a spune, a zice. (El face:

– Nu verb reflexiv:eau!) 55. a merge, a parcurge, a străbate. (face zilnic 10 km.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române
Ce inseamna expresia      Ce inseamna?
  • E scump, dar face sau fie, că face!
  • A face gâlceavă
  • A se face bine sau sănătos
  • A -şi face amiaza
  • A avea a sau de-a face cu cineva sau cu ceva
  • A face aşa după cum sau cum, precum zice sau porunceşte etc. cineva
  • A face cuiva coastele pântece sau spinarea cobză sau a face pe cineva ghem Pop.
  • A face cuiva cu degetul
  • A face cuiva cu mustaţa D. bărbaţi
  • A face cuiva cu ochiul sau din ochi
  • A face de nevastă Pop.
  • A face pe cineva cum îi vine la gură
  • A face un semn cu capul, cu mâna etc. sau din cap
  • A face un târg sau târgul Pop.
  • A face a bine sau a rău, a vânt, a ploaie
  • A face aiasmă sau moliftă Pop.
  • A face amiazul Pop.
  • A face arşice pe cineva sau ceva
  • A face băşcălie de cineva Fam.
  • A face bezele cuiva Fam.
  • A face bine cuiva cu ceva
  • A face burtă sau pântece, fălci Pfm.
  • A face ca cineva
  • A face cale
  • A face cap Înv. şi pop.; despre bube, coşuri
  • A face capătul sau a-i pune capătul sau coneţul, sfârşitul cuiva sau la ceva
  • A face casă sau a duce casă bună sau rea cu cineva
  • A face caz
  • A face cărţile la joc Ljc.
  • A face câţiva paşi
  • A face ce-o face Pop.
  • A face cercare Înv.
  • A face chemare cuiva Înv.
  • A face copil de suflet pe cineva Pop.
  • A face cotituri sau coturi
  • A face creţ ceva
  • A face cu capul să... sau că...
  • A face cu mâna sau din mână cuiva
  • A face cu spoială sau cu humă, cu var Pop.
  • A face cuiva de urât Pop.
  • A face cuiva pardesiu de scânduri Arg.
  • A face cunoscut pe cineva sau ceva
  • A face cunoştinţă cu cineva
  • A face de sau pe ursită Pop.
  • A face de dragoste Pop.
  • A face de minciună pe cineva
  • A face de ştire cuiva Îvp.
  • A face din cap că da sau nu
  • A face din două babe o nevastă Pop.
  • A face din noapte zi sau ziuă sau a face noaptea zi
  • A face din vorbe Fam.
  • A face dragoste cu cineva
  • A face după sau de, din capul său ceva sau a face cum îl taie capul
  • A face farmece sau fermecătură, descântece cuiva Pop.
  • A face fasoane
  • A face furori Fam.
  • A face genunchi D. pantaloni
  • A face ghetele
  • A face hareci asupra cuiva Înv.
  • A face hau-hau Irn.; d. şefi
  • A face inimă bună cuiva Îvp.
  • A face în două bucăţi sau părţi
  • A face în două sau în patru pe cineva
  • A face înştiinţare Înv.
  • A face masa
  • A face meşterşug Înv.
  • A face milă
  • A face mult din ceva
  • A face muzică
  • A face nasoale cuiva Arg.
  • A face năvod de oameni Înv.
  • A face o bilă sau un carambol La biliard
  • A face o călătorie
  • A face o foiţă Fam.
  • A face o gură cât o şură
  • A face o temenea sau un compliment
  • A face ochi D. puii unor animale
  • A face ochii mari sau ca de bou
  • A face ochii în patru
  • A face opturi
  • A face pasul acesta Fig.
  • A face paşi mari
  • A face patul înv. culcuşul
  • A face părtaş
  • A face pe cineva cunoscut sau înv. numit
  • A face pe cineva scăpat
  • A face pe el Euf.
  • A face pe fapt  Pop. 
  • A face pocăinţă Înv.
  • A face prietenie sau tovărăşie cu cineva Îvp.
  • A face primă
  • A face roată sau cerc în jurul...
  • A face săpături Arg.
  • A face stânga sau, înv. hoisa
  • A face totul sau tot posibilul, în toate chipurile, posibilul şi imposibilul să sau ca să...
  • A face treişpe-paişpe  Arg. 
  • A face un cerc
  • A face un pas sau câţiva paşi
  • A face un pas înapoi
  • A face vârf la ceva Îvp.
  • A face zurbavă Înv. 
  • A face cuiva spinarea burduf
  • A i se face cuiva negru sau roşu înaintea ochilor
  • A i se face cuiva de ceva sau de cineva
  • A i se face cunoscut sau înv. de ştire cuiva că...
  • A i-o face bună sau cu vârf şi îndesat sau lată ori a-i face cuiva una şi bună
  • A nu mai avea ce-i face sau ce să-i facă
  • A nu avea ce face sau ce să facă
  • A nu avea ce face cu...
  • A nu avea ce-şi face capului Înv.
  • A nu face nimic cuiva
  • A se face o rană
  • A se face de băcănie Fam.
  • A se face dusă de acasă Pop.
  • A se face evantai D. femei
  • A se face în două sau în trei, în patru etc. părţi
  • A se face mare
  • A se face mare şi tare
  • A se face mititel
  • A se face stăpân pe ceva
  • A se face sau a fi trup şi sufletcu cineva
  • A-şi face inimă rea sau amară sau sânge rău
  • A-i face bine
  • A-i face cu măseaua cuiva
  • A-i face în silă cuiva Înv.
  • A-i face rău
  • A-şi face o idee
  • A-şi face gânduri sau închipuiri ori griji
  • A-şi face inimă bună
  • A-şi face ochii roată
  • A-şi face părul
  • A-şi face râs de cineva sau de ceva
  • A-şi face siesta
  • A-şi face spaimă Îvp. 
  • A-şi face toaleta
  • A-şi face unghiile
  • Ce mai faci?
  • Ce tot faci sau ce ai făcut de...?
  • Ce are a face?
  • Ce face şi ce sau cum drege... [sau ce face şi cum face destul, că ...]
  • Ce face? Exprimând surpriza neplăcută şi purtând accentul în frază
  • Ce puteam face?
  • Ce s-a făcut cineva?
  • Ce-i de făcut cu cineva sau cu ceva?
  • Cum să fac ca să?
  • Cum se face că... sau de...?
  • De când l-a făcut mă-sa sau de când mă-sa l-a făcut
  • De-acestea sau de-acelea face
  • E de-a face Pop.
  • Face ce face şi...
  • Face ce face şi apoi
  • Face paralele Îvp.
  • Fă ce-i face
  • Fă-ne să ne fie dor de tine! Irn.; în limbajul adolescenţilor
  • Mă-sa l-a făcut dormind Pop.
  • N-am făcut nimic
  • N-are a face!
  • Nu face nimic!
  • Nu  face  parale le   sau  nicio   para,   o   para chioară, nici două parale
  • Nu face pentru... Fam.
  • Orice aş face
  • S-a făcut!
  • Se face frumos
  • Tace şi face
  • Văzând şi făcând

  • face
    Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru face:
    fáce verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele fac, persoana întâi plural: noi fácem, persoana a doua plural: voi fáceți; imperativ persoana a doua singular: tu fă, negație nu fáce; participiu făcút
    Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

    face
    Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru face:
    fáce (a face) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele fac, persoana întâi plural: noi fácem, persoana a doua plural: voi fáceți; imperativ fă, negație nu fáce; participiu făcút
    Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

    face
    Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru face:
    face, fac verb

    I. vezi t. (eufem.

    – despre bărbați) a avea un contact sexual. II vezi r. a se îmbăta.

    Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române


    CUVINTE APROPIATE DE 'FACE'
    FĂCĂTÓRfăcătoriuFĂCĂTÚRĂFĂCĂUFÁCEfăceaFÁCEREFACEȚÍEFACEȚIÓS

    EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL face
    Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului face dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
    Face o ladă; ce face acolo? 2.
    În uzină se face 100 de automobile pe zi.
    A face noi sortimente de îmbrăcăminte.
    Am face tot ce mi-ai dativ 5.
    A face o lucrare durabilă.
    A face acolo o muncă utilă 7.
    Cum a zis, așa s-a face.
    A face o nouă școală.
    Face mîncarea.
    A face o gaură.
    Face patul.
    A face cuiva încălțămintea.
    E frig, trebuie să face focul.
    El a face raportul.
    A face unele modificări pe industria textilă 16.
    A face studii ample.
    Face un șah cu mine? 18.
    Face serviciu! militar.
    Face avocatura.
    Face medicina.
    Face cum crezi! 22.
    O femeie a face un băiat.
    Vaca a face un vițel.
    Un bărbat care face un copil.
    Găina a face două ouă.
    Pomul face multe mere.
    Solul face rod bogat.
    Face legi.
    A face cuiva un tratament.
    A face un chef.
    A face o infracțiune.
    A face un nou sistem de.
    Biblia scrie că Dumnezeu a face lumea.
    S-a face destul de măricel.
    S-a întîmplat să se face om de treabă.
    Totul s-a face scrum.
    Băutura, din om te face neom.
    Se face că e nebun.
    L-a face să vină.
    Medicamentul îi face o senzație de.
    A face mare vîlvă.
    L-a face să mărturisească.
    Sînt face să fie fericiți.
    Ii face cu ulcica.
    Face a.
    A face o gripă.
    A face o adevărată avere.
    Cît face metrul de stofă? 49.
    Obiectul acesta face o mie de lei.
    Dai un ban, dar face.
    L-a face ministru al său.
    L-a face prost.
    Cum se face seara, pleacă.
    El face: – Nu verb reflexiv:eau! 55.
    Face zilnic 10 km.
    A face o lucrare durabilă.
    A face o gaură.
    A face un chef.
    Băutura, din om te face neom.
    Face a.
    Dai un ban, dar face.
    Cum se face seara, pleacă.
    Fáce a face verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele fac, persoana întâi plural: noi fácem, persoana a doua plural: voi fáceți; imperativ fă, negație nu fáce; participiu făcút.

    GRAMATICA cuvântului face?
    Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului face.
    Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
    Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul face poate fi: verb,

      CUM DESPART ÎN SILABE face?
      Vezi cuvântul face desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul face?
      [ fa-ce ]
      Se pare că cuvântul face are două silabe

      © 2024 qDictionar.com


      SINONIME PENTRU CUVÂNTUL face

      Eşti tare la limba română?

      Ce înseamnă expresia: După aceea sau aceasta, asta?

      Apasă click pe răspunsul corect.
      corectcorectgresitgreşit
      suliță după reprezentarea unui călăreț înarmat cu o suliță de pe monezile bătute la moscova, după cucerirea novgorodului în 1478 et
      sârguință exagerată
      apoi, pe urmă
      în lanț, unul după celălalt
      VEZI RĂSPUNSUL CORECT

      Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


      dex-app