 | as |
|
| Fanariot [ fa-na-ri-ot ] VEZI SINONIME PENTRU fanariot PE ESINONIME.COM definiția cuvântului fanariot în mai multe dicționareDefinițiile pentru fanariot din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FANARIÓT: FANARIÓT1, fanarioți, substantiv masculin Dregător cu funcție de răspundere și cu influență în imperiul otoman din secolele trecute, provenind din populația greacă care locuia în cartierul Fanar din Constantinopol; nume dat domnitorilor din țările romîne recrutați dintre acești dregători în secolul al XVIII-lea și la începutul celui de al XIX-lea. În cursul domniei «fanarioților» s-a dezvoltat schimbul de mărfuri. Dar s-a întărit apăsarea și exploatarea maselor, pe spinarea cărora clasele exploatatoare își măreau avuțiile. istorie R.P.R. 251. Sîmbătă dimineața, pe cînd explica pentru clasa a patra domnia fanarioților, învățătorul Dragoș se pomeni în școală cu un jandarm. REBREANU, R. I 309. • (Adjectival) Alexandru Ipsilant, singurul domn fanariot căruia sîntem datori recunoștință pentru îmbunătățirile ce a făcut, reorganiză la 1775 vechile rămășițe din armată. BĂLCESCU, O. I 33. – Pronunțat: -ri-ot. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru fanariot: fanariot [Atestat: NEGRUZZI, S. I, 241 / P: fanariotri-ot / Plural: fanariotoți / Etimologie: ngr φαναριώτης] 1 substantiv masculin Grec din păturile înstărite care locuiau în cartierul Fanar din Constantinopol. 2-4 substantiv masculin (Spc) Demnitar al Porții Otomane ori dregător sau domn în țările românești care provenea dintre fanarioți (1). 5 (Îs) Epoca fanarioților Perioadă din istoria României cuprinsă între 1711 și 1821. 6-9 a Care aparține fanarioților (1-4) Si: fanariotic (1-4), (înv) fanarioticesc (1-4). 10-13 a Referitor la fanarioți (1-4) Si: fanariotic (5-8), (înv) fanarioticesc (5-8). 14-17 a Caracteristic fanarioților (1-4) Si: fanariotic (9-12), (înv) fanarioticesc (9-12). 18 a (Prt) Corupt (6). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FANARIÓT: FANARIÓT, -Ă, fanarioți, -te, substantiv masculin și forme, adjectiv 1. S. m. și forme Grec din păturile înstărite care locuia în cartierul Fanar din Constantinopol; specializare demnitar al Porții Otomane ori dregător sau domn în Țările Române care provenea din această pătură greacă înstărită. • Epoca fanarioților = perioadă din istoria României cuprinsă între anii 1711 (în Moldova) și 1716 (în Țara Românească) și 1821. 2. Adj. Care aparține fanarioților (1), privitor la fanarioți; caracteristic fanarioților; fanariotic. [ pronunție: -ri-ot] – Din limba neogreacă fanariótis. Forme diferite ale cuvantului fanariot: fanariot-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FANARIÓT: FANARIÓT, -Ă, fanarioți, -te, substantiv masculin, adjectiv 1. S. m. Grec din păturile înstărite care locuia în cartierul Fanar din Constantinopol; specializare demnitar al Porții Otomane ori dregător sau domn în țările românești care provenea din această pătură greacă înstărită. • Epoca fanarioților = perioadă din istoria României cuprinsă între anii 1711 și 1821. 2. Adj. Care aparține fanarioților (1), privitor la fanarioți; caracteristic fanarioților; fanariotic. [ pronunție: -ri-ot] – Din limba neogreacă fanariótis. Forme diferite ale cuvantului fanariot: fanariot-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru FANARIÓT: FANARIÓT, -Ă (< limba neogreacă; Fanar) substantiv masculin, adjectiv 1. S. m. Denumire a vârfurilor populației orășenești din Imp. Otoman, care începând din secolul 16, au avut un important rol economic și politic; din rândul lor erau aleși numeroși dregători ai Porții Otomane. În Moldova (1711-1821) și în Țara Românească (1716-1821), domnii au fost numiți de sultan dintre forme 2. Adj. care se referă la fanarioți (1), al fanarioților, caracteristic pentru fanarioți. Forme diferite ale cuvantului fanariot: fanariot-Ă Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FANARIÓT: FANARIÓT2, -Ă, fanarioți, -te, adjectiv Caracteristic fanarioților1. Era în asta un fel de supremă abilitate fanariotă. CAMIL PETRESCU, O. II 480. ♦ figurat Viciat, corupt, venal. E un boierinaș... departe de influența fanariotă a capitalei. IBRĂILEANU, spaniolă Hristos 119. – Pronunțat: -ri-ot. Forme diferite ale cuvantului fanariot: fanariot-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru FANARIÓT: FANARIÓT2 fanariotți m. 1) Nobil grec, originar din cartierul Fanar din Constantinopol. 2) Dregător sau domn descendent din această pătură. 3) figurat Persoană fără scrupule. [silabe -ri-ot] /<nrg. fanariotis Forme diferite ale cuvantului fanariot: fanariotți Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru Fanariot: Fanariót, -ă substantiv Grec din Fanar, un cartier al Constantinopoluluĭ, de unde Turciĭ îĭ recrutaŭ pe domniĭ principatelor româneștĭ între 1716 și 1821. Forme diferite ale cuvantului fanariot: fanariot-ă -ízm fanariotcur Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru fanariot: fanariot m. 1. Grec nobil, originar din Fanar; 2. Domn grec (dela 1716-1821); 3. figurat ipocrit, viclean. ║ a. fanariotic. [greacă mod.]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru FANARIÓT: FANARIÓT1 fanariottă (fanariotți, fanariotte) istorie Care aparținea fanarioților; caracteristic fanarioților. [silabe -ri-ot] /<nrg. fanariotis Forme diferite ale cuvantului fanariot: fanariottă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru fanariot: fanariót (-ri-ot) adjectiv masculin, substantiv masculin, plural fanarióți; adjectiv feminin, substantiv feminin fanariótă, plural fanarióte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru fanariot: fanariót substantiv masculin, adjectiv masculin (silabe -ri-ot), plural fanarióți; forme singular fanariótă, plural fanarióte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru FANARIOT: FANARIOT adjectiv fanariotic. (Domniile fanariot.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'FANARIOT' FĂNĂRÁȘfanarefânărélFÂNĂRÍEFANARIÓTFANARIÓTICfanarioticescFANARIOTÍSMFANARIOTIZÁ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL FANARIOT Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului fanariot dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii I, 241 / P: fanariotri-ot / Plural: fanariotoți / Etimologie: ngr φαναριώτης] 1 substantiv masculin Grec din păturile înstărite care locuiau în cartierul Fanar din Constantinopol. FANARIÓT2 fanariotți m. FANARIÓT1 fanariottă fanariotți, fanariotte istorie Care aparținea fanarioților; caracteristic fanarioților. Domniile fanariot. Domniile fanariot. |
GRAMATICA cuvântului FANARIOT? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului fanariot. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul FANARIOT poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE fanariot? Vezi cuvântul fanariot desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul fanariot?[ fa-na-ri-ot ] Se pare că cuvântul fanariot are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL FANARIOT Inţelegi mai uşor cuvântul fanariot dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Epoca fanarioților = perioadă din istoria României cuprinsă între anii 1711 în Moldova și 1716 în Țara Românească și 1821 Epoca fanarioților = perioadă din istoria României cuprinsă între anii 1711 și 1821 |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL FANARIOT |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A i se face sau a i se pune, a i se zbârli cuiva părul sau chica măciucă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul fanariot are forma: fanarióți
La singular substantivul fanariot are forma: fanariótă
