 | as |
|
| Fantastic [ fan-tas-tic ] VEZI SINONIME PENTRU fantastic PE ESINONIME.COM definiția cuvântului fantastic în mai multe dicționareDefinițiile pentru fantastic din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru FANTASTIC: FANTÁSTIC, -Ă (< limba franceza , latina) adjectiv, substantiv neutru 1. Adj. Care nu există în realitate, care este un produs al fanteziei; fabulos, supranatural; prin extensie care pare ireal, de necrezut; minunat. • Literatură forme = modalitate a literaturii bazată pe convenția agresiunii misterului (a inexplicabilului, inadmisibilului, insolitului, supranaturalului) în lumea reală sau în viața cotidiană. L.f. implică relatarea unor evenimente sau prezența unor detalii care țin de două ordini diferite, determinând ezitarea cititorului către o explicație naturală și una supranaturală – ezitare ce poate fi împărtășită și de unul dintre personaje. Categorii tematice specifice l.f.: fantoma, strigoiul, vampirul, vârcolacul, verb reflexiv:ăjitorii și verb reflexiv:ăjitoarele, ființa invizibilă, părțile separate ale trupului omenesc, mirajul, regresiunea în timp, pactul cu diavolul, tulburările personalității ș.a. Reprezentanți: E.A. Poe, E.T.A. Hoffmann, Gogol, J. Potocki, A. Bierce, J.L. Borges, M. Eminescu, I.L. Caragiale, G. Galaction, vezi Voiculescu, M. Eliade. 2. (Și adverb) Extraordinar, grozav. 3. substantiv neutru Categorie estetică ce definește breșa pe care o creează inexplicabilul, iraționalul, insolitul, neinteligibilul, straniul care irumpe în lumea reală; forme se naște dintr-un detaliu ciudat, enigmatic, deconcertant, supranatural, inadmisibil pentru experiență și rațiune, detaliu ce tulbură întreaga logică a ansamblului. forme durează atâta timp cât ține ezitarea receptorului (cititor, privitor) între o explicație naturală și una supranaturală. Forme diferite ale cuvantului fantastic: fantastic-Ă Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FANTASTIC: FANTÁSTIC, -Ă, fantastici, -e, adjectiv 1. Creat, plăsmuit de imaginație, inexistent în realitate; ireal. Estetica lui Platon e o ipoteză fantastică, o fantazie ca oricare alta. GHEREA, ST. Hristos II 19. Zorile roșii se varsă pe cer, Frumoasele visuri fantastice pier. COȘBUC, P. I 143. • (Substantivat) A doua tendință, împotriva căreia sîntem, este... exagerarea fantasticului. GHEREA, ST. Hristos I 105. 2. Minunat, neobișnuit, măreț; care pare o plăsmuire a imaginației. Prin rariștea neagră a pădurilor [luna] își trimese, pînă la mine, întăile luciri fantastice și mișcătoare ale razelor sale argintii. HOGAȘ, M. N. 169. Nici nu știi unde să te mai uiți. Din toate părțile te cheamă priveliști, care de care mai fantastice. VLAHUȚĂ, O. A. II 135. Luna își aprinde farul tainic de lumină. O! tablou măreț, fantastic! ALECSANDRI, P. A. 115. • (Adverbial) Afară fulgii dănțuiau fantastic și stratul de zăpadă din fereastră urca mereu. DAN, U. 257. 3. (Despre persoane) Ale cărui idei sau fapte sînt depărtate de realitate; original, fantezist (1). Mavrogheni se arătă un om cu totul original și fantastic. BĂLCESCU, O. I 86. • (Substantivat, neobișnuit) Eu sînt de nicăiri și de pretutindeni, ca orice fantastic, care călătorește veșnic. HOGAȘ, H. 92. 4. (Cu valoare de superlativ) Foarte mare, extraordinar. Impresarii... i-au oferit onorarii fantastice. SAHIA, N. 66. • (Adverbial, legat de un adjectiv prin prepoziție «de») Fantastic de scump. Forme diferite ale cuvantului fantastic: fantastic-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru FANTASTIC: FANTASTIC adjectiv 1. fantasmagoric, ireal. (O imagine fantastic.) 2. fabulos, legendar, miraculos, mitic, supranatural, (învechit) surnatural. (Personaje fantastic.) 3. fantezist, iluzoriu, imaginar, ireal, irealizabil, închipuit, nereal, nerealizabil, utopic, utopist, (livresc) himeric. (Planuri fantastic.) 4. colosal, enorm, excepțional, extraordinar, fabulos, fenomenal, formidabil, gigantic, grozav, imens, infinit, neauzit, nebun, negrăit, neînchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemaiîntîlnit, nemaipomenit, nemaivăzut, nesfîrșit, nespus, teribil, uimitor, uluitor, unic, uriaș, (livresc) mirabil, (învechit) manin, necrezut, (figurat) piramidal. (A avut din nou un noroc fantastic.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru fantastic: fantastic [Atestat: M. COSTIN, O. 186 / Plural: fantasticici, fantasticice / Etimologie: franceza fantastique, lat fantasticus] 1 a (Înv; despre oameni) Care se manifestă prin fapte sau idei bizare. 2 a (Înv; imp) Care aiurează (1). 3 a Care nu există în realitate Si: fabulos (3), ireal. 4 sn Formă artistică și literară care preia și prelucrează elementele tradiționale de supranatural și care pune în evidență iruperea iraționalului în viața individuală sau colectivă. 5 a (despre artă, literatură) Care utilizează fantasticul (4) ca mod de expresie. 6 a (despre fenomene, întâmplări etc.) Care pare o plăsmuire a imaginației. 7-8 a, av (Pex) Extraordinar. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FANTASTIC: FANTÁSTIC, -Ă, fantastici, -ce, adjectiv 1. Care nu există în realitate; creat, plăsmuit de imaginație; ireal, fantasmagoric, fabulos. ♦ Literatură fantastică = gen de literatură bazată pe convenția agresiunii iraționalului și supranaturalului în lumea reală. 2. Care pare o plăsmuire a imaginației; prin extensie extraordinar, grozav, de necrezut. • (Adverbial) Produs fantastic de scump. 3. (Despre oameni) Ale cărui idei sau fapte au un caracter fantezist, bizar. – Din limba franceza fantastique, latina phantasticus. Forme diferite ale cuvantului fantastic: fantastic-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FANTASTIC: FANTÁSTIC, -Ă, fantastici, -ce, adjectiv 1. Care nu există în realitate; creat, plăsmuit de imaginație; ireal, fantasmagoric, fabulos. ♦ Literatură fantastică = gen de literatură în care elementul preponderent îl constituie imaginația, irealul. 2. Care pare o plăsmuire a imaginației; prin extensie extraordinar, grozav, de necrezut. • (Adverbial) Produs fantastic de scump. 3. (Despre oameni) Ale cărui idei sau fapte au un caracter fantezist, bizar. – Din limba franceza fantastique, latina phantasticus. Forme diferite ale cuvantului fantastic: fantastic-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru FANTASTIC: FANTÁSTIC, -Ă adjectiv 1. Plăsmuit, creat de imaginație, fără existență reală. 2. De necrezut, neobișnuit, minunat. 3. (Despre oameni) Cu idei și purtări originale, fantezist. 4. (și adverb) Extraordinar. // substantiv neutru Categorie a esteticii desemnând dezvăluirea frumosului prin plăsmuirea unui orizont care nu există în realitate. [< limba franceza fantastique, italiana fantastico, conform latina phantasticus]. Forme diferite ale cuvantului fantastic: fantastic-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru FANTASTIC: FANTÁSTIC fantasticcă (fantasticci, fantasticce) 1) și substantival Care este creat de imaginație; inexistent în realitate; plăsmuit de fantezie; ideal; imaginar; fictiv; ireal. 2) Care este bazat pe fantezie; dominat de supranatural. Roman fantastic. 3) și adverbial Care este comun prin aspectul exterior; cu calități excepționale. Lux fantastic. Frumusețe fantasticcă. /<fr. fantastique, latina phantasticus Forme diferite ale cuvantului fantastic: fantasticcă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru FANTASTIC: FANTÁSTIC, -Ă I. adjectiv 1. plăsmuit, creat de imaginație, ireal. 2. care pare o plăsmuire a imaginației; de necrezut, minunat. 3. (despre oameni) cu idei și purtări originale, fantezist. 4. (și adverb) extraordinar. II. substantiv neutru categorie a esteticii, dezvăluirea frumosului prin crearea unui univers diferit de cel real. (< limba franceza fantastique, latina phantasticus) Forme diferite ale cuvantului fantastic: fantastic-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru fantastic: *fantástic, -ă adjectiv (vgr. phantastikós). Imaginar, himeric: dorință fantastică. Supranatural: narațiune fantastică. Extravagant: persoană, haĭnă fantastică. adverb În mod fantastic: a te îmbrăca fantastic. Forme diferite ale cuvantului fantastic: fantastic-ă baron fantasticcur Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru fantastic: fantastic a. himeric, imaginar: văd trecând în sbor fantastic a poveștilor minuni AL. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru fantastic: fantástic adjectiv masculin, plural fantástici; forme singular fantástică, plural fantástice Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru fantastic: fantástic adjectiv masculin, plural fantástici; forme fantástică, plural fantástice Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Fantastic: Fantastic ≠ real Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'FANTASTIC' fantasmáticfantasmofobíeFANTÁSTfantástăFANTÁSTICFANTASTICITÁTEfantaștiínțăfantaștiințíficFANTASTRÓN |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Fantastic Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului fantastic dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii O imagine fantastic. Personaje fantastic. Planuri fantastic. A avut din nou un noroc fantastic. 186 / Plural: fantasticici, fantasticice / Etimologie: franceza fantastique, lat fantasticus] 1 a Înv; despre oameni Care se manifestă prin fapte sau idei bizare. FANTÁSTIC fantasticcă fantasticci, fantasticce 1 și substantival Care este creat de imaginație; inexistent în realitate; plăsmuit de fantezie; ideal; imaginar; fictiv; ireal. Roman fantastic. Lux fantastic. Frumusețe fantasticcă. O imagine fantastic. Personaje fantastic. |
GRAMATICA cuvântului Fantastic? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului fantastic. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Fantastic poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE fantastic? Vezi cuvântul fantastic desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul fantastic?[ fan-tas-tic ] Se pare că cuvântul fantastic are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Fantastic Inţelegi mai uşor cuvântul fantastic dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Literatură forme = modalitate a literaturii bazată pe convenția agresiunii misterului a inexplicabilului, inadmisibilului, insolitului, supranaturalului în lumea reală sau în viața cotidiană ♦ Literatură fantastică = gen de literatură bazată pe convenția agresiunii iraționalului și supranaturalului în lumea reală ♦ Literatură fantastică = gen de literatură în care elementul preponderent îl constituie imaginația, irealul |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Fantastic |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: ♦ pământuri rare?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
